ICCJ. Decizia nr. 1648/2014. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1648/2014
Dosar nr. 3830/1/2013
Şedinţa publică de la 28 martie 2014
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 5 iulie 2013, petenta A.C. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 719 din 27 iunie 2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă cererea contestatoarei, procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de numire în funcţia de judecător la Tribunalul Bucureşti sau Curtea de Apel Bucureşti.
Hotărârea Plenului a fost atacată de contestatoare în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin înscrisul intitulat "Procură specială", autentificat sub nr. 541 din 26 martie 2014, depus la dosar de către avocatul contestatoarei în şedinţă publică, aceasta a declarat că renunţă la judecata cererii, solicitând instanţei să ia act de această renunţare.
Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea contestaţiei formulate, a luat act de faptul că la dosarul cauzei a fost depusă de către contestatoare, cerere de renunţare la judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 406 C. proc. civ.
Constatând că, în speţă, contestatoarea a formulat cerere de renunţare la judecată, instanţa de control judiciar va avea în vedere şi dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., republicat, care prevăd: "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".
Potrivit dispoziţiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., republicat: "Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol: " Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială."
Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al contestatoarei, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 406 alin. (6), teza a doua C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de renunţarea contestatoarei la judecata contestaţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
la act de renunţarea contestatoarei A.C. la judecarea contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr. 719 din 27 iunie 2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1646/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1668/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
