ICCJ. Decizia nr. 1687/2014. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1687/2014
Dosar nr. 1992/1/2011
Şedinţa publică de la 1 aprilie 2014
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Conţinutul deciziei a cărei revizuire se solicită
Prin Decizia civilă nr. 1666 din 3 mai 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia la executare formulată de SC I. SA, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi C.O., V.D., O.M., C.F. şi, în consecinţă, a lămurit înţelesul şi întinderea titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 2208 din 30 septembrie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că în dispozitivul acesteia se vor trece următoarele menţiuni: "Admite recursul declarat de SC I. SA împotriva Sentinţei civile nr. 927 din 6 octombrie 1998 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, casează sentinţa atacată şi pe fond admite acţiunea reclamanţilor C.O., V.D., O.M. şi C.F.. Anulează în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 3286 din 18 noiembrie 1996 în ceea ce priveşte suprafaţa de 1420 mp teren, situat în Bucureşti, Str. Negustori, nr. 25."
În motivarea acestei soluţii, dată în temeiul art. 399 alin. (2) C. proc. civ., Curtea Supremă a reţinut că, prin Decizia nr. 2208/1999, deşi a fost admis recursul pârâtei SC I. SA şi a fost casată hotărârea primei instanţe, pe fond s-a admis cererea intimaţilor-reclamanţi de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 3286 din 18 noiembrie 1996, decizia fiind învestită cu formulă executorie, motiv pentru care se impunea lămurirea dispozitivului, ce conţine dispoziţii contrare şi confuze.
2. Temeiul şi motivele cererii de revizuire
Împotriva Decizie civile nr. 1666 din 3 mai 2003, la data de 7 martie 2011 a formulat cerere de revizuire recurenta SC I. SA, solicitând modificarea în tot a acesteia, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, în esenţă, revizuenta a arătat că intimaţii-reclamanţi au formulat, în timp, numeroase acţiuni civile privind restituirea bunului imobil în litigiu, în paralel cu acţiunea care a fost introdusă pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal.
Astfel, prin Decizia civilă nr. 219 A din 10 decembrie 2009 s-a admis apelul SC I. SA şi s-a dispus, de către instanţa civilă, restituirea către reclamanţii-recurenţi a unei suprafeţe de 818 m2.
Despre existenţa acestui proces, în care nu a figurat în mod distinct ca parte procesuală, revizuenta a arătat că a luat cunoştinţă abia la data de 9 februarie 2011, când au fost iniţiate măsurile de punere în executare silită a acestei decizii civile, executorul judecătoresc prezentându-se la sediul societăţii revizuente.
În acest sens s-a susţinut că în conformitate cu prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Decizia civilă nr. 219 A din 10 decembrie 2009 reprezintă pentru societatea revizuentă un înscris ce aparţine părţii potrivnice şi din care rezultă că suprafaţa de teren la care ar avea dreptul intimaţii-reclamanţi persoane fizice este de 818 m2 şi nu de 1420 m2, cât s-a prevăzut în Decizia nr. 1666/6 mai 2003, a cărei revizuire se solicită.
3. Soluţionarea cererii de revizuire
La data de 25 octombrie 2011 a fost suspendată judecata cererii de revizuire întrucât s-a învederat că Decizia civilă nr. 219 A din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, reprezentând înscrisul nou invocat în susţinerea cererii de revizuire a fost atacată cu recurs, aflat în curs de soluţionare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă (dos. 21647/3/2008).
Ulterior repunerii cauzei pe rol, la data de 28 februarie 2014 revizuenta a depus un set de înscrisuri, respectiv de hotărâri judecătoreşti, însoţit de o cerere precizatoare a cererii iniţiale de revizuire.
Astfel s-a arătat că prin Decizia civilă nr. 2896 din 28 mai 2013, pronunţată în cauza care a determinat suspendarea ca şi prin Decizia civilă nr. 5358 din 20 noiembrie 2013, pronunţată tot de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I-a civilă, într-un alt dosar, s-a creat o situaţie juridică nouă faţă de cea avută în vedere la pronunţarea deciziei a cărei revizuire se solicită.
Astfel, prin Decizia civilă nr. 2896 din 28 mai 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I-a civilă, a respins irevocabil contestaţia reclamanţilor persoane fizice, formulată împotriva dispoziţiei Primăriei Municipiului Bucureşti nr. 10161 din 11 septembrie 2008, iar prin Decizia civilă nr. 5853 din 20 noiembrie 2013 a aceleiaşi instanţe supreme a fost respinsă, irevocabil, ca neîntemeiată, acţiunea în revendicare a reclamanţilor persoane fizice, întemeiată pe dreptul comun. În considerentele respectivelor hotărâri s-a indicat că "nu există teren liber pentru a putea fi restituit în natură", iar pe de altă parte "imobilul solicitat a fi revendicat nu mai există în forma în care fusese deţinut de foştii proprietari, iar pentru moştenitorii acestuia prejudiciul patrimonial suferit prin deposedarea abuzivă de bun a fost acoperit prin recunoaşterea unui drept de creanţă reprezentând despăgubiri băneşti echivalente cu valoarea imobilului".
În acest context, revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 1666 din 6 mai 2003, pe temeiul invocat şi modificarea acesteia în sensul admiterii recursului declarat de SC I. SA, cu consecinţa respingerii pe fond a acţiunii reclamanţilor intimaţi.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
Examinând cererea de revizuire, astfel cum a fost precizată, în raport de motivele invocate şi raportat la temeiul de drept arătat, art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul nefondat al acesteia, în considerarea celor în continuare arătate.
Motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. invocat în prezenta cerere, cuprinde două situaţii distincte, prima vizând descoperirea, după darea hotărârii, de înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor. A doua situaţie are în vedere desfiinţarea sau modificarea hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Prima ipoteza a normei citate, avută în vedere de altfel şi de către revizuenta SC I. SA Bucureşti presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii în sensul ca înscrisul invocat să fie doveditor, nou în sensul descoperirii sale după darea hotărârii, să fi existat la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere şi să nu fi putut fi înfăţişat în procesul în care a fost pronunţată hotărârea ce formează obiectul cererii de revizuire, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.
După cum s-a admis în doctrină dar şi în practica judecătorească, are valoare de înscris nou hotărârea judecătorească obţinută pe baza unei acţiuni introduse înainte de soluţionarea definitivă a hotărârii în care se cere revizuirea, cu motivarea că hotărârea nu putea fi înfăţişată în acel litigiu întrucât nu era în putinţa părţii să determine pronunţarea ei la o dată anterioară, spre a fi în măsură a se servi de ea.
Din această perspectivă, raportat la data de 3 mai 2003 la care a fost adoptată Decizia nr. 1666 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a cărei revizuire se solicită, invocarea ca înscris nou a Deciziei civile nr. 219 A din 10 decembrie 2009, a Curţii de Apel Bucureşti, casată şi ulterior înlocuită de Decizia nr. 2896 din 28 mai 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I-a civilă, menţionată şi în cererea precizatoare nu poate fi primită, întrucât din cuprinsul acestei din urmă hotărâri rezultă că acţiunea iniţială, a contestatorilor intimaţi, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bucureşti, a fost demarată la data de 5 august 2008.
Nici invocarea Deciziei nr. 5358 din 20 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I-a civilă, nu satisface cerinţa normei legale invocate, raportat la interpretarea jurisprudenţială menţionată, reţinându-se din cuprinsul acesteia că revizuenta SC I. SA a figurat ca parte în acel litigiu care, deşi aflat în desfăşurare la data pronunţării deciziei a cărei revizuire se solicită, nu a fost menţionat de către revizuentă în faţa instanţei de contencios administrativ.
Aşa fiind, în mod evident, se constată că nu este îndeplinită cerinţa expresă a art. 322 pct. 5 teza I, în sensul ca înscrisul să nu fi putut fi înfăţişat în procesul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.
Prin urmare, constatând că nu se regăseşte în cauză ipoteza reglementată de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru revizuirea unei hotărâri, Înalta Curte va respinge ca nefondată calea extraordinară de atac exercitată, reevaluarea judecăţilor irevocabile neputând fi efectuată decât cu respectarea condiţiilor strict reglementate procedural.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de SC I. SA Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 1666 din 3 mai 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1668/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1738/2014. Contencios. Excepţie de... → |
|---|
