ICCJ. Decizia nr. 175/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 175/2014
Dosar nr. 328/33/2012
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei şi procedura derulată de prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. a chemat în judecată pe pârâta A.N.I. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, pe cale de excepție, să constate nulitatea absolută a raportului de evaluare nr. 7659/G/II din 10 februarie 2012 iar, pe fond, să dispună anularea acestui act administrativ.
Reclamanta a invocat următoarele motive de nelegalitate ale actului administrativ dedus judecății:
- A.N.I. nu a informat-o asupra faptului că desfășoară o anchetă administrativă în privința sa pe motiv că ar fi administrator la 3 societăți comerciale, ceea ce generează o situație de incompatibilitate cu calitatea sa de funcționar public; din această cauză, nu a putut formula un punct de vedere sau apărări, ceea ce reprezintă încălcarea prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.
- Starea de incompatibilitate reținută de autoritatea pârâtă nu subzistă, întrucât data de 01 aprilie 2008, data numirii în funcţia publică, coincide cu momentul încetării funcţiei de administrator la SC C.G.C.G. SRL.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată şi menţinerea ca temeinică şi legală a evaluării efectuate în legătură cu starea de incompatibilitate în care s-a aflat reclamanta.
În motivare, pârâta a făcut trimitere la dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2011 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.I., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.
În privința cerinței impuse de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, pârâta a arătat că prima adresă trimisă reclamantei a fost returnată Agenţiei (cu menţiunea "expirat termen păstrare”); în temeiul dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din acelaşi act normativ, la data de 12 decembrie 2011 a fost îndeplinită o nouă procedură de comunicare, reclamanta fiind informată din nou, prin intermediul unei scrisori recomandate, despre faptul că din activitatea de evaluare au fost identificate elemente în sensul existenţei unei incompatibilităţi; prin urmare, a fost invitată să prezinte un punct de vedere în acest sens. De asemenea, această ultimă adresă a fost returnată Agenţiei cu menţiunea "expirat termen păstrare".
Referitor la starea de incompatibilitate identificată în urma activităţii de evaluare, pârâta a arătat faptul că, în perioada 01 aprilie 2008 - 30 iunie 2009, reclamanta a deţinut atât calitatea de funcţionar public cât şi funcţia de administrator în cadrul unei societăţi comerciale.
2. Hotărârea Curţii de Apel.
Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 256 din 02 aprilie 2012, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Pârâta a stabilit în sarcina reclamantei că, în perioada 01 aprilie 2008 - 30 iunie 2009, s-a aflat în stare de incompatibilitate, deoarece a deținut simultan atât calitatea de funcţionar public, cât şi funcţia de administrator în cadrul unor societăţi comerciale, încălcând astfel dispoziţiile art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 şi art. 49 din Legea nr. 188/1999.
Prima apărare formulată de reclamantă vizează nulitatea actului de constatare, raportat la prevederile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, întrucât nu a fost informată cu privire la evaluare.
Curtea de apel a apreciat că procedura de informare a fost îndeplinită cu respectarea prevederilor legale mai sus menţionate, întrucât comunicările au fost trimise la domiciliul reclamantei, astfel cum a fost indicat de S.E.P., corespondenţa nefiind ridicată de aceasta în termen. Neindicând la evidenţa persoanelor un nou domiciliu sau o adresă de reşedinţă, reclamanta şi-a asumat riscul de a primi corespondenţă pe vechea adresă, cu toate consecinţele ce decurg din acest fapt.
Pe fondul cauzei, prima instanță a făcut referire la dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 şi la cele ale art. 49 din Legea nr. 188/1999 care instituie interdicţia funcţionarilor publici de a deţine alte funcţii decât cea publică, precum şi cea de a desfăşura alte activităţi remunerate sau neremunerate în cadrul societăţilor comerciale.
În opinia instanței de primă jurisdicție, împrejurarea că două dintre cele trei societăți comerciale, la care reclamanta a avut calitatea de asociat și administrator, au avut activitatea întreruptă în perioada 01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2010 nu poate modifica concluzia legală la care a ajuns inspectorul de integritate, întrucât ceea ce generează starea de incompatibilitate este tocmai deținerea altor funcții.
În plus, Hotărârea asociatului unic al SC C.G.C.G. SRL (acesta fiind tot reclamanta) nr. 1 din 31 martie 2008 prin care s-a decis încetarea exercitării funcţiei nu poartă dată certă şi nu este înregistrată la O.R.C.T. Maramureş, singura modificare cu privire la administratorul societăţii fiind înregistrată în data de 30 iunie 2009 (dată până la care s-a reţinut starea de incompatibilitate). Mai mult, înscrisul înregistrat la I.T.M. Maramureş sub nr. 1397 din 01 aprilie 2008 nu face referire la încetarea funcţiei de administrator, ci la încetarea unui raport de muncă, în baza art. 55 lit. b) C. muncii.
3. Recursul declarat de reclamanta S.C.
În recursul său, reclamanta a solicitat casarea sentinţei, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea căii extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
1. 1. Au fost încălcate prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.
Potrivit recurentei, actul de constatare dedus judecății nu cuprinde mențiunile obligatorii impuse de textul legal anterior nominalizat; mai precis, nu sunt indicate obiecțiunile și explicațiile persoanei cercetate în legătură cu starea de incompatibilitate imputată acesteia, fapt ce atrage nulitatea sa.
Recurenta apreciază că inspectorul de integritate avea obligația de a-i trimite înștiințarea la locul său de muncă pe care îl cunoștea pentru a-i respecta dreptul la apărare.
1. 2. Starea de incompatibilitate nu subzistă.
Pe acest aspect, recurenta arată că data numirii sale în funcția publică - 01 aprilie 2008 - este posterioară datei încetării funcției de administrator la SC C.G.C.G. SRL.
Astfel, SC G. SRL a avut activitatea întreruptă în perioada 01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2010 și s-a început procedura de dizolvare a societății, urmare a nedepunerii bilanțurilor contabile.
SC C.G.G. SRL a avut activitatea întreruptă în aceeași perioadă și s-a început procedura de dizolvare a societății tot ca urmare a nedepunerii bilanțurilor contabile.
La data de 12 noiembrie 2009, respectiv în perioada de suspendare a activității celor două societăți anterior indicate, art. 94 din Legea nr. 188/1999 a fost abrogat. Ca atare, pe perioada scursă de la data la care suspendarea expirase și până la data dizolvării, nu subzistă starea de incompatibilitate, ca efect al abrogării normei sancționatorii.
La data de 31 martie 2008, a încetat raportul de muncă cu SC C.G.C.G. SRL, sens în care a fost emisă Hotărârea nr. 1/2008 a asociatului unic, înregistrată la I.T.M. Maramureș sub nr. 1397 din 01 aprilie 2008.
4. Apărările formulate de intimata A.N.I.
Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Răspunzând punctul la criticile formulate de recurentă, partea a arătat următoarele:
4.1. În Raportul de evaluare nr. 7659/G/II din 10 februarie 2012 a fost menționat punctul de vedere al recurentei.
4. 2. Susținerile recurentei referitoare la neîndeplinirea procedurii de informare sunt nefondate, în condițiile în care s-a încercat de două ori să se realizeze înștiințarea acesteia în legătură cu procedura derulată.
4. 3. Recurenta nu a respectat regimul juridic al incompatibilităților, deoarece a deținut în mod simultan atât o funcție publică cât și funcția de administrator la societăţi comerciale.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă S.C. a investit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. 7659/G/II din 10 februarie 2012 întocmit de intimata A.N.I.
Curtea de apel Cluj a respins acțiunea reclamantei pentru argumentele prezentate la pct. I.2 din prezenta decizie.
Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Detaliind problemele de drept deduse judecăţii şi răspunzând la criticile de nelegalitate ce pot fi subsumate motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
1.1. Referitor la încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010
Conform acestei dispoziții legale:
(3) Raportul de evaluare va avea următorul cuprins:
a) partea descriptivă a situaţiei de fapt;
b) punctul de vedere al persoanei supuse evaluării, dacă acesta a fost exprimat;
c) evaluarea elementelor de conflict de interese sau de incompatibilitate;
d) concluzii.”
Înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că procedura de informare a recurentei a fost legal îndeplinită.
Astfel, pe de o parte, în raportul de evaluare s-a consemnat, iar recurenta nu a contestat, faptul că la data de 09 noiembrie 2011, partea a fost înștiințată prin intermediul unei scrisori recomandate, despre faptul că au fost identificate elemente în sensul existenței stării de incompatibilitate și a fost invitată să prezinte un punct de vedere în acest sens. Această adresă a fost returnată A.N.I. cu mențiunea „expirat termen de păstrare“. La data de 12 decembrie 2011 a fost îndeplinită o nouă procedură de comunicare, tot prin intermediul unei scrisori recomandate care, de asemenea, a fost returnată instituției expeditoare cu mențiunea „expirat termen de păstrare“.
Ca atare, comunicările au fost transmise la adresa recurentei, după cum aceasta a fost indicată de S.E.P. Pe cale de consecință, culpa aparține recurentei, deoarece nu a comunicat schimbarea de domiciliu și nici nu a indicat adresa de reședință. În aceste condiții, partea şi-a asumat riscul de a primi corespondenţa la vechea adresă.
Pe de altă parte, nu exista obligația legală a inspectorului de integritate de a transmite comunicările la locul de muncă al recurentei.
Prin urmare, Înalta Curte nu poate primi această critică a recurentei, în condițiile în care procedura de informare a sa a fost îndeplinită în această modalitate.
1.2. Referitor la starea de incompatibilitate reținută prin Raportul de evaluare nr. 7659/G/II din 10 februarie 2012
Recurenta a fost numită în funcţia publică la data de 01 aprilie 2008, în cadrul Primăriei Baia Mare, fiind funcţionar public debutant în perioada 01 aprilie 2008 - 01 decembrie 2008, şi apoi exercitând succesiv două funcţii publice de conducere.
În urma verificării efectuate de Inspecţia de Integritate din cadrul A.N.I., O.N.R.C. a comunicat, prin adresa din 29 iulie 2011, faptul că recurenta a fost identificată cu calitatea de asociat şi administrator, astfel:
- în perioada 14 iunie 2004 - 30 iunie 2009 la SC C.G.C.G. SRL;
- în perioada 16 ianuarie 2007 - 10 iunie 2011 la SC C.G.G. SRL (societate dizolvată judiciar pentru nedepunerea, de la data înfiinţării, a bilanţurilor anuale).
- în perioada 17 mai 2005 - 10 iunie 2011 la SC G. SRL (societate dizolvată judiciar pentru nedepunerea bilanţurilor anuale pe anii 2007, 2008 şi 2009).
Prin urmare, intimata a reţinut faptul că recurenta, în perioada 01 aprilie 2008 - 30 iunie 2009, s-a aflat în stare de incompatibilitate, deţinând simultan atât calitatea de funcţionar public cât şi funcţia de administrator în cadrul unor societăţi comerciale, ceea ce reprezintă încălcarea dispoziţiilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 şi ale art. 49 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Înalta Curte împărtășește concluzia primei instanțe în sensul că nu prezintă relevanță juridică împrejurarea că SC G. SRL și SC C.G.G. SRL au avut activitatea întreruptă în perioada 01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2010. Într-adevăr, ceea ce interesează este deținerea simultană de către o persoană a unei funcții publice alături de o funcție de administrator la o societate comercială, aceasta fiind singura condiție impusă de legiuitor în situația dată.
În ceea ce privește încetarea funcției de administrator la SC C.G.C.G. SRL, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 1 din 31 martie 2008 (prin care s-a decis încetarea exercitării funcției) nu are dată certă și nu este înregistrată la O.R.C.T. Maramureș, fapt recunoscut și de recurentă prin înscrisul de la fila 59 dosar recurs.
Singura modificare cu privire la administratorul acestei societăți a fost înregistrată la O.R.C.T. Maramureș la data de 30 iunie 2009, dată până la care s-a reținut și starea de incompatibilitate a recurentei.
De asemenea, după cum a relevat și prima instanță, actul înregistrat la I.T.M. Maramureș sub nr. 1397 din 01 august 2008 nu face referire la încetarea funcției de administrator, ci doar la încetarea unui raport de muncă, conform art. 55 lit. b) C. muncii.
În fine, aspectul abrogării art. 94 din Legea nr. 188/1999 la data de 12 noiembrie 2009 nu schimbă situația de față, întrucât acest eveniment este ulterior perioadei analizate.
Ca atare, instanța de control judiciar apreciază că este legală soluția în sensul existenței stării de incompatibilitate în privința recurentei.
1. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de împrejurarea că instanţa de fond a interpretat în mod legal şi corect dispoziţiile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, coroborat cu art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. împotriva sentinţei civile nr. 256/2012 din 2 aprilie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1647/2014. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 1750/2014. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
