ICCJ. Decizia nr. 1786/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1786/2014
Dosar nr. 512/36/2012
Şedinţa publică de la 4 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanta SC F.M. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. şi A.F.P. Constanţa anularea poziţiei nr. 19847 din Lista contribuabililor declaraţi inactivi potrivit Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 1167 din 29 mai 2009, în baza căruia societatea reclamantă a fost declarată inactivă, conform procedurii prevăzute de Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 819/2008 privind aprobarea procedurii de declarare a contribuabililor inactivi, ca urmare a nerespectării procedurii de notificare prealabilă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că evidenţierea sa pe lista contribuabililor inactivi s-a făcut cu încălcarea normelor de procedură stabilite prin Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 819/2008, care obligă organul fiscal să transmită fiecărui contribuabil o notificare referitoare la includerea pe listă precum şi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a evita declararea inactivităţii.
Reclamanta a susţinut că nu a avut cunoştinţă de actul administrativ a cărui anulare o solicită, întrucât nu i-a fost comunicată această notificare.
Pârâta A.F.P. Constanţa, prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât nu este emitenta actului contestat, iar pe fond a solicitat respingerea contestaţiei.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat cererea, arătând că înţelege să se judece cu A.N.A.F. şi cu preşedintele acestei instituţii.
Pârâta A.N.A.F. prin întâmpinare a invocat excepţia necompetentei materiale arătând că se contestă un act administrativ emis de o autoritate publică centrală precum şi excepţia tardivităţii întrucât reclamanta a luat la cunoştinţă de ordin prin publicarea listei contribuabililor inactivi pe pagina de internet a A.N.A.F.
De asemenea, a arătat că cererea a rămas fără obiect întrucât prin Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2999/2011 (poz.126) reclamanta a fost declarată contribuabil activ.
De asemenea, s-a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Preşedintelui A.N.A.F.
La data de 6 martie 2012, petenta SC A.R. SRL a formulat cerere de intervenţie în interes alăturat reclamantei.
Prin sentinţa nr. 813/2012, Tribunalul Constanţa a admis excepţia necompetentei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Prin încheierea din 28 mai 2012, Curtea de Apel Constanţa a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de SC A.R. SRL.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 428 din 1 octombrie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Finanţelor Publice Constanţa şi a Preşedintelui A.N.A.F Bucureşti şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis acţiunea formulată de reclamanta SC F.M. SRL în contradictoriu cu A.N.A.F. şi cererea de intervenţie în interes alăturat reclamantei formulată de SC A.R. SRL şi a anulat poziţia 19847/2009 din Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 1167/2009.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţă de fond a constatat că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.F.P. Constanţa deoarece actul administrativ contestat este emis de către A.N.A.F., autoritate care justifică calitatea procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a preşedintelui A.N.A.F., a reţinut că ordinul este emis de către autoritatea publică centrală A.N.A.F., preşedintele acesteia fiind doar reprezentantul său.
Pe fond, prima instanţă a reţinut că prin Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 1167/2009 s-a aprobat lista contribuabililor declaraţi inactivi, reclamanta regăsindu-se la poziţia nr. 19847. Declararea societăţilor ca şi contribuabili inactivi se face în conformitate cu Ordinul nr. 819/2008, art. 3 din ordin (forma iniţială în vigoare la data emiterii Ordinului nr. 1167/2009) stabileşte că declararea contribuabililor inactivi se face cu data publicării în M. Of. a ordinului preşedintelui A.N.A.F. pentru aprobarea listei contribuabililor declaraţi inactivi.
De asemenea, acest ordin cuprinde şi procedura privind declararea contribuabililor inactivi.
Astfel, în termen de 15 zile de la expirarea termenului de depunere a declaraţiilor, organul fiscal competent întocmeşte lista contribuabililor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative, emite şi transmite notificări acestei categorii (punctul B din procedură).
Ulterior, în termen de 15 zile de la data transmiterii notificărilor organul fiscal întocmeşte lista contribuabililor care îndeplinesc condiţiile pentru a fi declaraţi inactivi eliminând din listă pe cei care în urma notificărilor primite şi-au depus declaraţiile.
După aceea se întocmeşte un proiect cu contribuabilii inactivi care se publică pe pagina de internet a A.N.A.F. însă, în termen de max.5 zile de la publicare organul fiscal este obligat să notifice contribuabilul (pct. 9 litera B a Ordinului nr. 819/2009).
În speţă, din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că reclamanta a fost notificată astfel cum impune Ordinul nr. 819/2008, fiind declarată contribuabil inactiv prin Ordinul A.N.A.F. 1167 din 29 mai 2009.
În lipsa notificării faptului că urmează a fi declarată contribuabil inactiv ca urmare a nedepunerii declaraţiilor, societatea s-a aflat în imposibilitate de a face demersurile necesare pentru a nu fi declarată contribuabil inactiv.
De altfel, scopul Ordinului 819/2008 a fost acela de a declara contribuabili inactivi doar pe cei care în urma notificărilor nu-şi depun declaraţiile fiscale, cu alte cuvinte să-i determine pe contribuabili să-şi depună declaraţiile.
În atare situaţie rezultă că anterior declarării inactivităţii unui contribuabil, organul fiscal este obligat să-l notifice, iar în lipsa notificării nu poate să-l declare inactiv.
Acest punct de vedere este împărtăşit şi de către organul fiscal, însă într-o altă cauză când a reţinut că omisiunea notificării prealabile a contribuabilului a determinat admiterea contestaţiei şi anularea poziţiei contribuabilului respectiv.
Nu poate fi reţinută apărarea pârâtelor potrivit căreia acţiunea este tardivă întrucât plângerea prealabilă nu a fost respinsă pe acest considerent, acţiunea fiind formulată în termenul prevăzut de art. ll din Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, ordinul nu i-a fost comunicat reclamantei iar simpla publicare pe pagina de internet nu reprezintă o comunicare legală.
De asemenea nici susţinerea potrivit căreia cererea a rămas fără obiect nu este întemeiată întrucât ordinul prin care a fost declarată inactivă a produs efecte până la emiterea Ordinului nr. 2999 din 29 august 2011, iar în acea perioadă reclamanta a efectuat livrări de bunuri către SC A.R. SRL, societate care nu-şi poate deduce cheltuielile aferente operaţiunilor derulate cu un contribuabil inactiv.
3. Recursul pârâtei
Pârâta A.N.A.F. a atacat cu recurs sentinţa menţionată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta a reiterat sub forma criticilor în recurs, excepţia tardivităţii acţiunii, în raport cu termenul prevăzut în art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, arătând că societatea a sesizat A.N.A.F. cu plângere prealabilă împotriva OP A.N.A.F. nr. 1167/2009 la data de 26 septembrie 2011, introducând cererea de chemare în judecată la data de 21 octombrie 2011, la peste 2 ani de la emiterea acestui ordin.
Recurenta a precizat că au fost respectate procedurile cu privire la publicarea proiectului de ordin, afişat pe site-ul ANAF la data de 26 februarie 2009 şi comunicarea notificării.
În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, a reiterat excepţia lipsei de obiect a acţiunii, faţă de împrejurarea că potrivit Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2999 din 29 august 2011, intimata - reclamantă SC F.M. SRL a fost reactivată, fiind indicată la poziţia 126 din listă.
Cererea de intervenţie accesorie
La data de 23 august 2013, petenta SC I.C. SRL a formulat în temeiul art. 49 alin. (3) C. proc. civ., cerere de intervenţie accesorie în interesul intimatei - reclamantei SC F.M. SRL arătând că justifică un interes în cauză, deoarece a derulat activităţi comerciale cu intimata-reclamantă, concretizate în achiziţionarea de marfă, în perioada cât a fost declarată contribuabil inactiv şi datorită acestei situaţii i-au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare, prin reintroducerea în baza impozabilă a contravalorii tranzacţiilor comerciale încheiate cu SC F.M. SRL în perioada 11 iunie 2009-14 septembrie 2011.
5. Apărările intimatei
Intimata - reclamantă a SC F.M. SRL şi intimata-intervenientă SC A.R. SRL au depus la dosar întâmpinări cu acelaşi conţinut, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în esenţă, arătând că recurenta nu a făcut dovada cu înscrisurile depuse în apărare că a respectat procedura de publicare a ordinului şi de comunicare a notificării către contribuabilul declarat inactiv, conform OP A.N.A.F. nr. 819/2009.
Prin precizarea depusă la aceeaşi dată intimata - reclamantă SC F.M. SRL a solicitat admiterea cererii de intervenţie accesorie formulată de petenta SC I.C. SRL.
6. Procedura derulată în recurs
În cadrul probei cu înscrisuri, admisibilă în recurs, potrivit art. 305 C. proc. civ., recurenta-pârâtă A.N.A.F. a depus în scop probatoriu două înscrisuri noi arătând că reprezintă notificarea adresată intimatei-reclamante SC F.M. SRL, însoţită de dovada comunicării(f. 44 şi 45).
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă cuprinsă la pct. 1 din prezenta decizie, intimata - reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ Ordinul nr. 1167 din 29 mai 2009, emis de Preşedintele A.N.A.F., prin care s-a aprobat lista contribuabililor declaraţi inactivi, în cadrul căreia figurează şi SC F.M. SRL (poz. 19847)
Conform pct. B 12 din Procedura privind declararea contribuabililor inactivi, aprobată prin Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 819/2008, în forma în vigoare la acea dată, ordinul pentru aprobarea listei contribuabililor declaraţi inactivi trebuia adus la cunoştinţă destinatarilor prin publicare în M. Of. al României, Partea I.
Conform art. 2 din Ordinul nr. 1167/2009 şi susţinerilor făcute de autoritatea fiscală în întâmpinarea depusă la dosarul de fond şi în motivele de recurs, ordinul respectiv a fost doar publicat pe pagina de internet a M.F.P. - portalul A.N.A.F., secţiunea Informaţii Publice - Informaţii despre contribuabili, aspect care de altfel nu a fost probat.
Nefiind asigurată cerinţa de accesibilitate instituită prin pct. B.12 din Procedura aprobată prin Ordinul nr. 819/2008 şi în condiţiile în care, aşa cum se va detalia în cele ce urmează, reclamantei nu i-a fost comunicată nici notificarea prealabilă privind înscrierea în lista contribuabililor ce urmau a fi declaraţi inactivi, pentru a se pune problema unor diligente medii, rezonabile în verificarea evoluţiei ulterioare pe site-ul A.N.A.F., instanţa de fond a reţinut corect că acţiunea nu este tardiv formulată, în condiţiile în care intimatei-reclamante nu i-a fost comunicat ordinul atacat.
Termenele prevăzute în art. 7 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru exercitarea procedurii prealabile administrative şi pentru formularea acţiunii în justiţie se raportează la momentul luării la cunoştinţă, iar nu la data publicării pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, motiv pentru care criticile referitoare la tardivitatea acţiunii sunt nefondate.
În faza procesuală a recursului, în cadrul probei cu înscrisuri noi, recurenta a depus la filele 44 şi 45 din dosar o notificare în copie, susţinând că este vorba despre notificarea prevăzută la pct. 9 lit. b) din Anexa la Ordinul nr. 819/2008, precum şi recipisă de confirmare de primire, reprezentând dovada comunicării notificării.
Din analiza înscrisului intitulat notificare se poate observa că nu are număr de înregistrare, dată, semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal precum şi ştampila organului fiscal emitent, elemente pe care trebuie să le cuprindă un act administrativ fiscal, potrivit art. 43 alin. (2) C. proc. fisc.
Or, în lipsa acestor elemente şi având în vedere că notificarea nu face parte din categoria actelor administrative fiscale care pot fi emise în condiţiile alin. (3) al art. 43 din actul normativ ( fără semnătură şi ştampila organului emitent), instanţa de control judiciar apreciază că acest înscris nu îndeplineşte cerinţele legale pentru a fi valabil.
O altă neclaritate a procedurii derulate transpare şi din dovada de expediere în care apare la destinatar, numele şi adresa intimatei-reclamante, semnătura primitorului (angajat) şi ştampila poştei cu data de 13 martie 2009, însă pe dovada de primire care s-a întors la recurentă lipseşte ştampila poştei şi data primirii, fiind menţionat doar un nr. de borderou (712), fără să fie depusă la dosar o copie a borderoului de expediţie.
Or, lipsa borderoului de expediţie care să demonstreze că expedierea a fost efectiv realizată la data 13 martie 2009 creează dubii cu privire la realitatea comunicării, deşi exista posibilitatea obţinerii unei dovezi în acest sens de la poştă, în ipoteza în care organul fiscal nu mai era în posesia acesteia.
În aceste condiţii, înalta Curte constată că înscrisurile nu au forţă probantă şi prin urmare nu sunt apte să confirme comunicarea notificării prevăzute la pct. 9 lit. b) din Anexă.
În fine, în mod corect a fost respinsă şi excepţia lipsei de obiect a acţiunii având în vedere că ordinul de declarare ca inactivă a produs efecte până la emiterea ordinului de reactivare nr. 2999 din 29 august 2011, intimata-reclamantă fiind pusă în situaţia de a fi considerată că a efectuat nelegal activitate comercială, cu toate consecinţele fiscale ce decurg de aici.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Fată de toate acestea, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat şi, pe cale de consecinţă, va admite cererea de intervenţie accesorie în interesul intimatei-reclamante SC F.M. SRL, formulată de SC I.C. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinţei nr. 428 din 1 octombrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite cererea de intervenţie accesorie în interesul intimatei-reclamante SC F.M. SRL, formulată de SC I.C. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2014.
← ICCJ. Decizia nr. 1778/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 18/2014. Contencios. Contestaţie la... → |
---|