ICCJ. Decizia nr. 1778/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1778 /2014
Dosar nr. 622/46/2012
Şedinţa publică de la 4 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa nr. 362 din 17 octombrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a anulat, ca netimbrată, cererea de chemare în judecată a reclamanților C.N., deținut în Penitenciarul Colibași și C.E., formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanță a reţinut că reclamanții nu au plătit anticipat taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, așa cum s-a stabilit prin rezoluție.
Deși achitarea sumelor respective li s-a pus în vedere prin citații, așa cum rezultă din dovezile aflate la filele 20 și 21 din dosar, obligația legală nu a fost îndeplinită, astfel că acțiunea urmează a fi anulată.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 362 din 17 octombrie 2012 a Curţii de Apel Pitești, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanții C.N. și C.E., solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au învederat că, în mod greşit, instanța de fond a dispus anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care achitaseră taxa de timbru conform chitanţei din 06 iunie 2012, pe care ar fi prezentat-o instanţei, dacă aceasta ar fi admis solicitarea de amânare a cauzei formulată de C.N., aflat în stare de detenție, consemnată pe dovada de citare pentru termenul din 17 octombrie 2012.
În virtutea rolului activ prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța ar fi trebuit să amâne cauza și pentru a se comunica răspunsul la întâmpinarea formulată de Guvernul României, nu să procedeze la judecarea cauzei.
În atare situație, au concluzionat recurenții, soluţia astfel pronunţată este lovită de nulitate absolută.
La data de 9 septembrie 2014, recurentul C.N. a transmis prin poștă chitanța din 06 iunie 2012 emisă de Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea - D.E.F., în original, care atestă plata taxei de timbru pentru cererea de chemare în judecată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Deşi recurenții au depus ca act nou, la termenul de judecată din data de 04 aprilie 2014, chitanţa din 06 iunie 2012 (fila 13 dosar recurs), prin care se atestă achitarea taxei judiciare de 4 lei și timbru timbru judiciar de 0,15 lei, Înalta Curte constată că această împrejurare nu este aptă să modifice situaţia de fapt reţinută de prima instanță, când a invocat la termenul din 17 octombrie 2012 excepţia de netimbrare a acțiunii.
Sub acest aspect, instanța de control judiciar reține că la termenul de judecată menţionat, reclamanții au fost citați cu menţiunea de a depune o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei şi timbru judiciar de 0,30 lei, astfel cum se atestă prin dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, aflate la filele 20 și 21, dosar fond.
Cu toate acestea, recurenții nu s-au conformat obligaţiei legale instituite în sarcina lor și nu au depus la dosar nicio dovadă în acest sens, chitanţa din 06 iunie 2012 care atestă plata taxei de timbru fiind depusă abia în faţa instanţei de recurs, la termenul de judecată din data de 04 aprilie 2014, aspect care nu este însă de natură să conducă la înlăturarea sancţiunii de anulare a cererii de chemare în judecată, statuată de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Înalta Curte nu poate primi critica recurenților privind lipsa de rol activ a instanței, deoarece dispoziţiile art. 156 alin. (1) C. proc. civ. prevăd posibilitatea acordării de către instanţă a unui termen pentru lipsă de apărare, şi nu o obligaţie în acest sens.
Mai mult de cât atât, pentru a putea aprecia asupra temeiniciei cererii de amânare a cauzei formulată de recurentul C.N., în maniera formulată, instanța de fond trebuia să fi fost legal sesizată, respectiv, cererea de chemare să fi fost legal timbrată, condiţie care în speţă nu a fost îndeplinită, astfel încât în mod legal, în raport de dispoziţiile imperative ale art. 20 din Legea nr. 146/1997, instanţa a invocat excepţia de netimbrare, înainte de a lua în discuţie orice altă cerere.
2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
În considerarea acestor argumente de fapt şi de drept, constatând că recurenții nu au dovedit incidenţa cazului de modificare pe care se întemeiază calea sa de atac - art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N. și C.E. împotriva sentinţei nr. 362 din 17 octombrie 2012 a Curţii de Apel Pitești, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 176/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1786/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
