ICCJ. Decizia nr. 183/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 183/2014
Dosar nr. 6378/2/2012
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei şi procedura derulată de prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T.D., să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, întrucât activităţile desfăşurate de pârât, în calitate de angajat al fostei Securităţi, au îngrădit dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 33 din Constituţia României din 1965 şi de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, dreptul la libertatea conștiinței și a religiei, reglementat de art. 84 din Constituția României din 1952 și de art. 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a invocat:
- excepția inadmisibilității acțiunii, în raport de dispozițiile art. 1 pct. 7 și 9 din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, dar și de lipsa avizului motivat al Direcției Juridice a C.N.S.A.S.;
- excepția lipsei calității procesuale active, cu motivarea că doar S.R.I. poate promova o astfel de acțiune, urmare a faptului că a fost cadru militar la D.S.S.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 472 din 04 februarie 2013, a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârât, precum și acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esență, următoarele:
1.1. Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii
Într-adevăr, la art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 este menţionată necesitatea existenţei avizului motivat al Direcției Juridice a C.N.S.A.S., însă numai atunci când Nota de constatare este înaintată Colegiului acestei instituții, iar nu atunci când este sesizată instanţa de judecată cu acţiunea în constatare.
În plus, în art. 21 alin. (8) din Hotărârea nr. 2 de aprobare a Regulamentului de funcţionare al C.N.S.A.S. se arată că: „actul final va fi motivat în fapt şi drept.”
Însă, prin noțiunea de „act final” trebuie să se înțeleagă fie nota de constatare, fie adeverinţa referitoare la rezultatul verificărilor efectuate de personalul C.N.S.A.S. şi aprobate de Colegiu. Or, în cauză, nota de constatare aprobată de Colegiu este motivată atât în fapt cât şi în drept.
1.2. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a C.N.S.A.S.
În primul rând, în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, C.N.S.A.S., în calitate de autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub controlul Parlamentului, este titularul acţiunii în constatare la care se referă art. 11 din acest act normativ.
În al doilea rând, C.N.S.A.S. a fost sesizat de către doamna B.A.P., prin cererea din 02 noiembrie octombrie 2008, prin care a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarelor nr. R/268371, nr. R/080515 și, respectiv, nr. I/258926 (cotă C.N.S.A.S.), privindu-l pe B.V.E., tatăl său.
În cursul cercetării judecătorești, reclamantul a depus cererea petentei, precum și înscrisuri din care rezultă legătura de rudenie a acesteia cu persoana urmărită, respectiv cu B.V.E., așa încât cerința impusă de prevederile art. 1 alin. (1) - (9) din O.U.G. nr. 24/2008 este pe deplin îndeplinită.
Pe fondul cauzei, curtea de apel a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Mai precis, instanţa a arătat faptul că a avut în vedere doar Dosarul nr. R/268371 al cărui titular este B.E., persoana în numele căruia s-a solicitat efectuarea de verificări.
Din înscrisurile atașate la acest dosar, rezultă faptul că ”persoana urmărită” (B.E.) a fost folosită de organele de Securitate în documentarea activității pe care o desfășura C.M., fost legionar; acesta a dat dovadă de ”mult interes pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor luate” de organele fostei Securități în ceea ce privește reglementarea situației din comunitatea penticostală ”Miulești” unde erau concentrate o serie de ”elemente dușmănoase” și cu ”vechi deziderate”.
Totodată, numele lui B.E. apare doar menționat în cuprinsul notelor informative furnizate de celelalte ”surse” (filele 27-30).
Ca atare, prima instanță a arătat că nu poate reține contribuția pârâtului T.D. la completarea dosarului privindu-l pe agentul C.E. sau la desfășurarea de activități care să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului.
3. Recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S.
În recursul său, reclamantul a solicitat modificarea în parte a sentinţei, în sensul admiterii acțiunii și constatării calității pârâtului de lucrător al Securității.
În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că hotărârea contestată este dată cu aplicarea greşită a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
Intimatul a contribuit la instrumentarea Dosarului nr. R/268371, astfel încât cererea de verificare formulată de petenta B.A.P. îl vizează și pe acesta.
Documentele depuse la dosar dovedesc încercarea Securității de a destrăma Cultul P. Mai precis, se urmărea organizarea unei „manevre” care avea ca scop „prelucrarea conducerii Secței P. de către organele noastre și destrămarea ei dogmatică.”
Rolul intimatului a fost acela de a supraveghea, cu ajutorul rețelei informative pe care o coordona, activitatea membrilor acestui cult, opiniile celor considerați a fi „elemente dușmănoase și cu vederi disidente.“
De asemenea, prin intermediul rețelei informative coordonate de intimat, Securitatea urmărea să controleze întreaga activitate a cultului, să împiedice răspândirea liberă a concepțiilor religioase și să reducă la tăcere persoanele care nu erau agreate de regimul comunist.
Prin activitatea pe care a desfășurat-o, intimatul a încălcat dreptul la viață privată a persoanelor urmărite.
Recurenta a opiniat în sensul că nu prezintă relevanță dacă informațiile au fost obținute prin presiuni sau prin mijloace mai puțin violente.
Important este faptul că simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la persoanele urmărite de Securitate fără acordul acestora și pentru motive care nu aveau de-a face cu apărarea intereselor naționale constituia o violare a dreptului la viață privată.
În fine, recurenta a apreciat că nerespectarea libertății conștiinței și a religiei îi afecta în mod egal pe toți aderenții cultului, inclusiv pe titularul dosarului analizat.
4. Apărările formulate de intimatul T.D.
Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, faptul că nu există probatorii în sensul că ar fi contribuit la completarea dosarului privindu-l pe agentul C.E. (în realitate, B.E.) sau ar fi desfășurat activități prin care să fi suprimat sau îngrădit acestuia drepturile sau libertățile fundamentale.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant a investit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect constatarea calității pârâtul T.D. de lucrător al Securităţii, în baza art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
În cauza de față, verificările au fost efectuate în urma solicitării formulate în acest sens de petenta B.A.P., în temeiul art. 1 alin. (7) din actul normativ aflat în discuţie.
În urma analizării înscrisurilor depuse în probaţiune la dosar, prima instanţă a ajuns la concluzia că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securităţii.
Această concluzie nu este împărtăşită de instanţa de control judiciar pentru motivele ce vor fi prezentate în cele ce urmează.
Intimatul, în calitate de locotenent major în cadrul Direcției a III-a, Serviciul 4, Biroul 4, a contribuit la instrumentarea Dosarului nr. R/268371 (cotă C.N.S.A.S.) avându-l ca titular pe numitul B.E. care, deţinând calitatea de președinte al C.P.C.P., a fost recrutat în calitate de colaborator (cu numele de C.E.), în perspectiva preluării conducerii pe țară a cultului și organizării unei „manevre în vederea destrămării sectei respective.”
Înscrisurile existente la dosarul aflat în discuție, ce poartă semnătura intimatului, probează în mod indiscutabil faptul că acesta a folosit informatorii din rețeaua sa în scopul destrămării unui cult religios recunoscut în România, dar și în interesul neutralizării membrilor săi, considerați de către fosta Securitate ca fiind “elemente dușmănoase și cu vederi disidente.”
Cu titlu exemplificativ, Înalta Curte reține următoarele:
În nota biroului la nota informativă din data de 31 iulie 1962, semnată de intimat, acesta consemnează: “C.C. și I. sînt urmăriți de organele noastre prin dosar de grup. B.P., B.E., D.I. sînt cunoscuți, de asemenea, în evidențele noastre. Faptul că au sosit doi turiști olandezi penticostali în țara noastră, de asemenea, este cunoscut de organele noastre. Nota a fost luată agentului pentru a se vedea aspectele de la adunarea comunității penticostale din Bucurtești, cu ocazia vizitei făcute de cei doi turiști olandezi sosiți la noi în țară. Agentul în această direcție nu a mai primit nici o sarcină, plecând în concediu de odihnă. Agentul a fost instruit ca pe timpul concediului în localitatea unde merge (Sibiu) să observe dacă au loc anumite aspecte dușmănoase.“ (filele 29-30 dosar Curtea de Apel București).
În nota biroului la nota informativă din data de 11 iulie 1963, semnată de intimat, acesta relatează: „Agentul a avut ca sarcină să participe la adunarea comunității penticostale din București, să contacteze o serie de persoane suspecte, să le supravegheze comportarea în adunare, să poarte discuții cu ei și să afle aspecte din activitatea lor. (...) B.E. și D.I. sînt cunoscuți și în evidențele noastre.“ (filele 27-28 dosar Curtea de Apel București).
Totodată, intimatul a întocmit caracterizarea agentului C.E. în problema penticostală, în care a consemnat următoarele: “La data de 1 martie 1961 agentul a fost preluat de lt. S.G. până la data de 1 noiembrie 1962 cînd a fost dat împreună cu problema lt. maj. T.D. care îl ține în legătură și în prezent. Agentul este în prezent pastorul comunității penticostale din București, este folosit în concentrarea de elemente dușmănoase din această comunitate. O perioadă de timp agentul a fost folosit și pentru urmărirea și documentarea activității pe care o desfășura C.M. fost legionar. (...). În perioada colaborării cu subsemnatul, agentul s-a dovedit a fi sincer, a furnizat materiale de valoare cu privire la vizita făcută de unii turiști străini în țara noastră, s-a prezentat regulat la întâlniri. A depus mult interes pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor luate de organele noastre în ce privește reglementarea situației din comunitatea penticostală Miulești unde sînt concentrate o serie de elemente dușmănoase și cu vederi dizidente. (...). În continuare agentul va fi folosit în cadrul aceleiași comunități pentru a supraveghea comportarea a o serie de elemente urmărite.“ (filele 24-27 dosar Curtea de Apel București).
Din cele relatate mai sus, rezultă cu evidență faptul că, în urma instruirii efectuate de intimat, informatorii fostei Securități furnizau date referitoare la convingerile politice, religioase, la anturajul celor urmăriți. Aceste informații, unele din sfera vieții private, ajungeau la cunoștința Securității și deveneau obiect de analiză al acestei instituții.
Așadar, Înalta Curte apreciază că este corect susținerea făcută în cadrul memoriului de recurs, potrivit căreia “încălcarea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care Securitatea, cu sprijinul intimatului, a pătruns în apropierea persoanelor urmărite, fără acordul acestora și fără ca ele să afle că informații privitoare la intențiile, convingerile religioase, preocupările și viața lor de zi cu zi ajungeau să fie cunoscute, în amănunt, de către o autoritate represivă a fostului regim.”
Prin urmare, în momentul în care informațiile referitoare la activitățile și concepțiile persoanelor urmărite erau preluate de fosta Securitate și deveneau obiect de lucru al acestei instituții, pentru motive care nu aveau legătură cu apărarea intereselor naționale, se producea încălcarea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. În egală măsură, se poate reține și încălcarea libertății conștiinței și a religiei, reglementate de art. 18 din același instrument internațional.
În concluzie, instanța de control judiciar apreciază că, în speța de față, sunt îndeplinite ambele condiţii impuse de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea intimatului de lucrător al Securităţii.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pe cale de consecinţă, apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va admite acțiunea și va constata calitatea pârâtului T.D. de lucrător al Securității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 472 din 4 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul ca admite acţiunea reclamantului.
Constată calitatea pârâtului T.D. de lucrător al securităţii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1136/2014. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 1049/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
