ICCJ. Decizia nr. 4758/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4758/2014
Dosar nr. 6925/2/2012
Şedinţa publică de la 10 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 7 septembrie 2012, reclamanta "L.P." SA a chemat în judecată pe pârâta C.N.A.S., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Notificării nr. X1 din 31 iulie 2012 transmise de către C.N.A.S., în temeiul art. 31 alin. (3) şi a art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 prin care i-au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei clawback aferente trimestrului II al anului 2012.
În esenţă, reclamanta a arătat că actul atacat este nelegal, întrucât elementele din formula de calcul sunt afectate de numeroase erori, iar unul dintre acestea lipseşte cu desăvârşire. Astfel, notificarea conţine numeroase erori privind includerea în lista medicamentelor a unor medicamente care nu au fost vreodată comercializate în România, care nu aveau cum să fie comercializate în perioada aferentă pentru că aveau data de valabilitate expirată sau care nu sunt incluse în lista de medicamente compensate. În plus, în lipsa anulării actului vizat de prezenta cerere, situaţia creată ar încălca Convenţia Europeană a Drepturilor Omului pentru că este nelegală şi lipsită de proporţionalitate; lipsa de proporţionalitate a ingerinţei rezultă din mai multe elemente: cuantumul exorbitant al taxei atât prin raportare la cifra de afaceri efectivă (cea 47% din cifra de afaceri care în trimestrul al doilea 2012 a fost de 19.894.553 RON) cât şi cuantumul propriu-zis (peste 9,4 milioane RON); taxa este calculată nu la preţul de vânzare al medicamentelor de către L.P., ci la preţul de compensare, incluzând astfel toate adaosurile comerciale din lanţul de distribuţie (L.P. plăteşte o taxă pentru profitul distribuitorilor); pentru acelaşi motiv, L.P. plăteşte o taxă la T.V.A (T.V.A.-ul este prevăzut expres de O.U.G. nr. 77/2011 ca intrând în calculul valorii de compensare); în plus, statul îşi stabileşte absolut discreţionar, netransparent şi imprevizibil limita pe care o suportă în compensare aruncând pe umerii plătitorilor taxei sume nerezonabile şi disproporţionate.
În sfârşit, neconcordanţele şi erorile C.N.A.S. privesc nu doar L.P., ci şi restul jucătorilor din piaţă, astfel încât suma totală de compensat este greşit determinată. De aceea, reclamanta a considerat că obligaţia financiară privind plata taxei calculată în baza notificării este de natură să încalce garanţia consacrată de art. 1 al Protocolului nr. 1 pentru că "(...) impune persoanei în cauză o sarcină excesivă sau aduce atingere în mod fundamental situaţiei sale financiare".
Reclamanta a mai solicitat instanţei să constate admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii şi, pe cale de consecinţă, să dispună sesizarea, în temeiul art. 29 alin. (4) a Legii nr. 47/1992, a Curţii Constituţionale a României. Reclamanta a făcut o largă prezentare a condiţiilor de admisibilitate în vederea sesizării Curţii Constituţionale, precum şi a motivelor de neconstituţionalitate.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile Legii nr. 554/2004; O.U.G. nr. 77/2011; orice altă dispoziţie normativă incidentă în prezenta cauză.
Pârâta C.N.A.S. a depus întâmpinare prin care a solicitat să se respingă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
La termenul din 23 ianuarie 2013, curtea de apel a pus în discuţie cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011 în raport de prevederile art. 16, 34, 44, 56 şi 115 din Constituţie.
Prin încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată, curtea de apel a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011 în raport de prev. art. 16, 34, 44, 56 şi 115 din Constituţie şi suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei.
Prin Decizia nr. 249 din 21 mai 2013 emisă de Curtea Constituţională, a fost respinsă, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor privind sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011, excepţie ridicată de SC "L.P." SA, în Dosarul nr. 6.925/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii ale O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Curtea a reţinut că analiza constituţionalităţii acestei ordonanţe de urgenţă a mai fost făcută în cadrul Deciziei nr. 1007 din 27 noiembrie 2012, prin care, deşi a fost respinsă sesizarea ca inadmisibilă, Curtea a întreprins o analiză minuţioasă a actului atacat în ansamblul său, reţinând, în esenţă, că toate criticile formulate privesc, în principal, modul de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 1 şi art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, aspect ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, urmând ca instanţa de judecată învestită cu judecarea acţiunii în anulare să facă interpretarea legii în cauzele deduse judecăţii. S-a mai reţinut că prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013 se stabilise că este neconstituţională aplicarea procentului "p" şi asupra taxei pe valoare adăugată.
Ca urmare a soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, cauza a fost repusă pe rol la data de 4 septembrie 2013.
Prin Sentinţa civilă nr. 2522 din 11 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta "L.P." SA, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S.
A anulat Notificarea nr. X1 din 31 iulie 2012 cu privire la contribuţia clawback aferentă trimestrului II al anului 2012, transmisă reclamantei de către pârâta C.N.A.S.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- În fapt, la data de 31 iulie 2012, reclamantei i-a fost comunicată de către pârâtă Notificarea nr. X1 din 31 iulie 2012 cu privire la procentul de contribuţie clawback aferent trimestrului II al anului 2012, respectiv: informaţii având ca obiect valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii pentru trimestrul II al anului 2012 (indicele "VTt"); informaţii având ca obiect valoarea vânzărilor individuale din trimestrul II al anului 2012 aferente L.P. şi suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii (indicele "Vit").
Anterior, în data de 5 mai 2012, L.P. a primit pe cale electronică din partea C.N.A.S., o notificare (Anexa 2) cuprinzând indicii "VTt" şi "Vit" aferenţi primului trimestru al anului 2012, precum şi informaţii având ca obiect valoarea vânzărilor de medicamente individuale din anul 2011, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii şi necesare calculării valorii vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referinţă ale fiecărui plătitor de contribuţie.
În data de 11 februarie 2012 (Anexa 3), respectiv 17 februarie 2012 (Anexa 4), L.P. primise din partea C.N.A.S., pe cale electronică, respectiv prin poştă, o notificare având ca obiect procentul de contribuţie clawback aferent trimestrului IV al anului 2011 şi consumul centralizat de medicamente pentru care, potrivit C.N.A.S., reclamanta datorează contribuţia clawback, corespunzătoare aceleiaşi perioade de referinţă (trimestrul IV al anului 2011).
În drept, prima instanţă a reţinut că în ceea ce priveşte modul de calcul al acestei contribuţii aferente trimestrului II al anului 2012, erau în vigoare prevederile O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în forma în vigoare după modificarea adusă prin O.U.G. nr. 110/2011 (forma iniţială publicată în M. Of. nr. 680/26.09.2011).
În ceea ce priveşte critica formulată de reclamantă cu privire la inexistenţa unei comunicări valabile a indicelui "Vitr", instanţa de fond a reţinut că valoarea elementului Vitr se calculează, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, prin raportarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuţie pe anul 2011 la totalul vânzărilor de medicamente, ce se suportă, potrivit legii, din F.N.U.A.S.S. şi bugetul M.S., aferente aceluiaşi an, şi înmulţirea rezultatului cu valoarea vânzărilor totale trimestriale de referinţă de 1425 milioane RON.
Acest element este necesar, potrivit formulei de calcul prev. de art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011, în vederea calculului efectiv al contribuţiei.
A mai reţinut instanţa de fond că în cauza de faţă, pentru perioada de referinţă trimestrul II al anului 2012, singura comunicare a datelor necesare stabilirii indicelui Vitr este cea făcută prin notificarea aferentă trimestrului I al anului 2012, respectiv cea din 5 mai 2012.
Cu privire la această notificare, s-a constatat că este suspendată, ca urmare a rămânerii irevocabile a Sentinţei nr. 3806 din 6 iunie 2012 pronunţate în Dosar nr. 4291/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin respingerea recursului ca nefondat prin Decizia nr. 4717 din 28 martie 2013 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Faţă de admiterea în primă instanţă şi a acţiunii în anulare a acestei notificări (prin Sentinţa civilă nr. 1539 din 30 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosar nr. 5121/2/2012, devin incidente prev. art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "în ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."
În plus, prin Sentinţa civilă nr. 7068 din 11 decembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosar nr. 5122/2/2012, a fost suspendată executarea notificării din 5 mai 2012 privind datele necesare stabilirii şi achitării contribuţiei clawback aferente trimestrului I al anului 2012, până la soluţionarea irevocabilă a fondului (acţiunea în anulare).
Ca urmare, a conchis curtea de apel că, la acest moment, nu există o comunicare valabilă şi care să producă efecte juridice cu privire la datele necesare calculării indicelui Vitr, element indispensabil pentru aplicarea formulei de la art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011.
În subsidiar, instanţa de fond a mai reţinut existenţa unor vicii de legalitate decurgând din lipsa de conformitate dintre informaţiile cuprinse în Notificarea din 5 mai 2012 (vizată prin prezenta - adică informaţiile privind vânzările individuale realizate de către reclamantă în tot cursul anului 2011) şi informaţiile cuprinse în notificările C.N.A.S. din datele de 11, respectiv 17 februarie 2011 privind vânzările efectuate de către reclamantă în trimestrul IV al anului 2011, aspect reţinut în mod irevocabil prin considerentele sentinţei de suspendare pe art. 14 a Notificării din 5 mai 2012. Altfel spus, sunt neconcordanţe între informaţiile furnizate de C.N.A.S. pentru trimestrul IV din 2011 în două serii de notificări succesive. Aceleaşi neconcordanţe le-a constatat curtea de apel şi între informaţiile privind trimestrul II din 2012 comunicate de pârâta C.N.A.S. prin notificări succesive.
Astfel, în primul rând, în lista cuprinsă în aceste notificări se regăsesc medicamente pe care L.P. nu le-a comercializat niciodată în România, deşi s-a obţinut autorizaţie de punere pe piaţă, instanţa de fond reţinând cu titlu de exemplu medicamentele S. 100 mg, C.L. 500 mg, C.L.A. 500 mg, A.F. 500. Asemenea erori repetate, cuprinse în notificarea transmisă reclamantei, conduc la majorarea considerabilă, cu sume care nu au fost în mod real suportate din fondurile publice, a indicilor de calcul ai contribuţiei şi, implicit, a contribuţiei însăşi.
În al doilea rând, a reţinut prima instanţă că, în lista care se regăseşte în notificare sunt indicate medicamente care, deşi au fost comercializate de reclamantă în trecut, nu au mai fost puse pe piaţa din România de către L.P. în anul 2012, iar faţă de data punerii pe piaţă a ultimelor loturi, aceste produse aveau valabilitatea expirată în Trimestrul II al anului 2012, neputând fi, aşadar, vândute prin farmacii în această perioadă. În consecinţă, nu a putut exista un consum real al acestor produse în cursul perioadei în litigiu, astfel că, în mod firesc, nu au putut exista nici decontări, din fonduri publice, pentru un asemenea consum.
În al treilea rând, a constatat instanţa de fond că, în lista comunicată reclamantei se regăseşte un medicament, A.F.L. 500 mg - cod X2, valoare decontată 1508,28 RON, care nu se regăseşte pe lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, listă în vigoare în perioada de referinţă astfel cum a fost modificată prin Ordinul Preşedintelui C.N.A.S. nr. 82 din 30 martie 2012.
În fine, sumele indicate în lista transmisă reclamantei de către C.N.A.S. ca fiind suportate din fondurile publice corespund unor cantităţi de produse mai mari decât cele comercializate prin farmacii sau consumate în unităţi sanitare cu paturi ori în centrele de dializă, în aceeaşi perioadă de referinţă (trimestrul II 2012), raportate prin studiile de piaţă efectuate de societatea C.R. În mod firesc, din Fondul naţional unic de asigurări de sănătate nu pot fi compensate sume corespunzătoare unor cantităţi de medicamente mai mari decât cele consumate în mod real, astfel încât împrejurarea menţionată relevă cu claritate existenţa unor erori în lista transmisă reclamantei. Or, prin aceste erori, reclamantei i se impută o contribuţie mai mare decât cea care ar rezulta din aplicarea corectă a dispoziţiilor ordonanţei.
Referitor la critica reclamantei, în sensul că sumele indicate în notificările emise de C.N.A.S. includ T.V.A., fapt ce se traduce într-o dublă impozitare, prima instanţă a reţinut că, prin Decizia nr. 39/2013, publicată în M. Of. nr. 100/20.02.2013, Curtea Constituţională a constatat ca fiind neconstituţională sintagma "care include şi taxa pe valoare adăugată" din cuprinsul art. 3 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011.
În considerentele Deciziei nr. 1007/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 77/2011, în forma aplicabilă în cauza de faţă, Curtea Constituţională a reţinut că, după modificarea adusă prin O.U.G. nr. 110/2011, actul normativ a fost modificat din nou prin O.G. nr. 17/2012 care prevede expres că formula de calcul nu include şi T.V.A., revenind la soluţia legislativă anterioară modificării aduse prin O.U.G. nr. 110/2011.
Prin urmare, în opinia Curţii Constituţionale, interpretarea corectă a prevederilor art. 3 O.U.G. nr. 77/2011, este aceea că formula de calcul nu trebuie să includă T.V.A., această interpretare asigurând respectarea principiului constituţional al justei aşezări a sarcinilor fiscale.
Prin urmare, a conchis instanţa în raport de raţionamentul avut în vedere de Curtea Constituţională la pronunţarea Deciziilor nr. 1007/2012 şi 39/2013, indiferent de forma diferită a legislaţiei clawback aplicabilă într-o anumită perioadă, calcularea contribuţiei prin raportare la o bază de calcul conţinând şi T.V.A. echivalează cu aplicarea unui impozit la impozit.
Curtea constată că, în fapt, în cazul notificărilor ce formează obiectul prezentei cauze, calculul contribuţiei comunicate reclamantei s-a realizat asupra valorii incluzând T.V.A., acest aspect fiind recunoscut de pârâtă în cadrul concluziilor pe fond, prin care a arătat că decizia Curţii Constituţionale se aplică numai pentru viitor şi rezultând, fără echivoc, din interpretarea prevederilor art. 16 din Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 75/2009 care reglementează modul de calcul al preţului medicamentelor de uz uman. Potrivit acestor reglementări, atât preţul de referinţă al medicamentelor, cât şi preţul de decontare se stabilesc prin raportare la preţul de vânzare cu amănuntul, în structura acestuia fiind incluse preţul de producător, adaosul de distribuitor, adaosul de farmacie şi taxa pe valoarea adăugată.
Rezultă aşadar că, în cazul reclamantei, contribuţia clawback aferentă trimestrului II al anului 2012 s-a calculat prin raportare la preţul medicamentelor incluzând T.V.A., ceea ce, în raport de argumentele prezentate, echivalează cu impozitul la impozit, interpretarea dată de pârâtă prevederilor art. 3 O.U.G. nr. 77/2011, în forma aplicabilă în cauza de faţă, după modificarea adusă prin O.U.G. nr. 110/2011, fiind în dezacord cu interpretarea aceloraşi prevederi de către Curtea Constituţională, astfel cum rezultă din considerentele Deciziei nr. 1007/2012, în sensul că formula de calcul nu trebuia să includă T.V.A.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 1 Protocolul 1 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, curtea de apel a constatat că nu poate fi reţinută, dat fiind că vizează cuantumul ridicat al contribuţiei clawback calculate în sarcina reclamantei, or, în raport de considerentele expuse anterior, s-a reţinut că acest cuantum este nelegal, fiind rezultatul încălcării unor prevederi legale şi al unor erori de calcul.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 14 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 16 din Constituţie (menţionată în cadrul dezbaterilor orale), respectiv discriminarea în raport cu ceilalţi actori de pe lanţul de distribuţie, instanţa de fond a reţinut că nu este întemeiată, dat fiind că, aşa cum a menţionat şi Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 1007/2012, prevederile O.U.G. nr. 77/2011 nu definesc noţiunea de deţinători ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, astfel încât au acces la obţinerea acestei autorizaţii toate persoanele juridice care au în obiectul lor de activitate comercializarea medicamentelor, inclusiv producătorii de medicamente.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.N.A.S. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În cuprinsul cererii de recurs sunt reluate susţinerile din faţa primei instanţe şi se arată în legătură cu includerea T.V.A. în sumele indicate în notificări, că au fost respectate dispoziţiile art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 110/2011.
Decizia Curţii Constituţionale nr. 39 din 5 februarie 2013 prin care s-a stabilit neconstituţionalitatea acestor prevederi, produce efecte numai pentru viitor şi nu poate influenţa legalitatea notificărilor contestate.
În privinţa modalităţii de calcul a contribuţiei trimestriale susţine că s-a realizat în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2011. Din punct de vedere procedural stabilirea, calcularea şi declararea contribuţiei se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia pe baza informaţiilor furnizate de C.N.A.S. În acest sens furnizorii de servicii medicale (farmacii, unităţi sanitare cu paturi, centre de dializă), în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia de a raporta consumul de medicamente care se suportă din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.
Pentru aceasta, farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, potrivit contractului cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, iar unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute în acest act normativ raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, la casele de asigurări de sănătate, consumul de medicamente pe baza formularelor de raportare aprobate prin Ordin comun al Ministrului Sănătăţii şi al Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în termen de 30 de zile. Subiecţii plătitori ai contribuţiei trimestriale au obligaţia în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din acelaşi act normativ de a stabili, calcula şi declara contribuţia trimestrială pe baza informaţiilor furnizate de C.N.A.S.
Pentru trimestrul II 2012, consumul trimestrial de medicamente s-a determinat în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4), (5) şi (6) din O.U.G. nr. 77/2011 pe baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate privind consumul centralizat, al raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă.
Datele transmise de C.N.A.S. reprezintă consumul decontat în sistemul de asigurări sociale de sănătate suportat din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.
În susţinerea legalităţii modului de calcul al contribuţiei trimestriale mai invocă deciziile Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unei cheltuieli în domeniul sănătăţii, decizii prin care s-a statuat că adoptarea O.U.G. nr. 77/2011 a fost justificată obiectiv de scop legitim în considerarea unui interes major, respectiv pentru asigurarea unui acces neîntrerupt al populaţiei la medicamente, având în vedere dispoziţiile art. 291 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora C.N.A.S. are obligaţia de a acoperi nevoile de servicii de sănătate ale persoanelor în limita fondurilor disponibile.
Referitor la susţinerile instanţei de fond în sensul includerii în lista anexată notificării a unor medicamente pe care L.P. nu le-a comercializat niciodată în România, se arată că reclamanta a procedat ea însăşi la includerea în lista medicamentelor pentru care apreciază că datorează contribuţia trimestrială a acestor medicamente. Faptul că prin acţiunea introductivă reclamanta susţine că nu datorează contribuţia clawback pentru medicamentele înregistrate sub codurile CIM nr. X3, X2, X4, reprezintă o dovadă clară a contradicţiei dintre afirmaţiile reclamantei şi suportul probator respectiv, lista medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială întocmită de către aceasta.
SC "L.P." SA depune concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea soluţiei primei instanţe, ca temeinică şi legală.
Examinând sentinţa recurată în raport de motivele invocate şi în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei având în vedere împrejurarea că în mod greşit în calculul contribuţiei clawback a fost inclusă T.V.A., în acest fel fiind încălcat principiul dublei impuneri, aspect reţinut şi de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013.
Prin decizia menţionată a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate referitoare la formula de calcul a taxei de clawback constatându-se că sintagma "care include şi T.V.A." din cuprinsul art. 31 al O.U.G. nr. 77/2011 este neconstituţională.
În condiţiile în care prin decizia Curţii Constituţionale s-a stabilit că includerea T.V.A. în valoarea totală a vânzărilor de medicamente în raport de care se calculează taxa clawback este neconstituţională, în mod corect prima instanţă cu respectarea dispoziţiilor art. 157 alin. (4) din Constituţia României, dar şi a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a admis acţiunea formulată de reclamantă motivat de faptul că în mod greşit la stabilirea taxei de clawback a fost inclusă T.V.A. în valoarea vânzărilor de medicamente, în acest fel fiind încălcat principiul dublei impuneri.
Susţinerea recurentei în sensul că decizia Curţii Constituţionale nu produce efecte în cauza de faţă nu are fundament legal având în vedere atât dispoziţiile constituţionale, dar şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, care prevăd în sarcina instanţei obligaţia de a aplica decizia Curţii Constituţionale începând cu data publicării în M. Of. în toate procesele aflate pe rol.
Cum actele administrative contestate au fost emise în considerarea dispoziţiilor legale declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013 şi ţinând seama de caracterul obligatoriu al acestei decizii pentru instanţă criticile de nelegalitate invocate în acest sens de către recurenta-pârâtă apar nefondate urmând a fi respinse ca atare.
S-a mai reţinut de către prima instanţă în pronunţarea acestei hotărâri şi inexistenţa unei comunicări valabile a datelor necesare calculării indicelui VITR pentru perioada de referinţă (trimestrul II al anului 2012), întrucât singura comunicare a datelor necesare stabilirii indicelui VITR este cea făcută prin notificarea aferentă trimestrului I a anului 2012 respectiv cea din 5 mai 2012 care însă a fost suspendată prin Sentinţa civilă 3806 din 6 iunie 2012. Prin cererea de recurs formulată recurenta-pârâtă susţine valabilitatea comunicării datelor necesare calculării indicelui VITR şi face trimitere în acest sens la Notificarea din 5 mai 2012, notificare, care, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, a fost suspendată prin Sentinţa civilă nr. 3806 din 6 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4291/2/2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 4717 din 28 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi apoi anulată prin Sentinţa civilă nr. 1539 din 30 aprilie 2013 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul 5122/2/2012.
Nu s-a făcut dovada trimiterii altei notificări după pronunţarea acestor hotărâri, astfel că susţinerile din cererea de recurs apar ca vădit nefondate.
Un alt motiv reţinut de prima instanţă pentru anularea notificărilor îl reprezintă includerea în baza de calcul a contribuţiei clawback a unor medicamente pe care reclamanta nu le-a comercializat şi care nu se regăsesc pe lista medicamentelor depusă de societate în perioada de referinţă avută în vedere de emitentul actului contestat sau care nu se regăsesc în lista celor a căror contravaloare se suportă din Fondul unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, fapt ce a condus la creşterea în mod nejustificat a bazei de calcul.
În privinţa medicamentelor ce se regăsesc în lista anexă la Notificarea din 31 iulie 2012 emisă de C.N.A.S., prin cererea de recurs formulată se susţine că toate medicamentele se regăsesc în lista întocmită de SC "L.P." SA pentru care se datorează contribuţia trimestrială în baza prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011 înregistrată la C.N.A.S. sub nr. X5 din 28 octombrie 2011. Este vorba despre următoarele medicamente: S. 100 mg, C.L. 500 mg, C.L.A. 500 mg, A.F. 500 mg însă nu a depus la dosar aceste declaraţii sau alte probe din care să rezulte comercializarea acestor medicamente şi nici nu s-a probat împrejurarea că au fost consultate bazele de date raportate şi validate de SIUI, verificare ce se impunea a fi efectuată în virtutea rolului activ reglementat de art. 7 alin. (2) C. proc. fisc., ce obligă organul fiscal să stabilească o corectă situaţie fiscală a contribuabilului.
Faţă de împrejurarea că taxa clawback se calculează prin aplicarea unui procent "P" asupra valorii consumului de medicamente suportat din Fondul naţional unic de asigurări de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii şi consumul aferent vânzărilor fiecărui deţinător a autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor şi având în vedere că în cauză nu s-a demonstrat vânzarea de către intimata-pârâtă a acestor medicamente, în perioada de referinţă, se apreciază că în mod temeinic şi legal prima instanţă a stabilit că recurenta-reclamantă prin notificările contestate a făcut un calcul greşit în ceea ce priveşte cuantumul taxei clawback aferentă trimestrului II al anului 2012.
Pentru toate aceste considerente recursul pârâtei apare nefondat urmând a fi respins în condiţiile prevăzute de art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 316 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.A.S. împotriva Sentinţei civile nr. 2522 din 11 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3116/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1135/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
