ICCJ. Decizia nr. 1929/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1929/2014

Dosar nr. 332/54/2012

Şedinţa publică de la 11 aprilie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei şi procedura derulată de prima instanţă

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.J.A. Mehedinți a chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P.J. Mehedinți solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea deciziei nr. 1 din 24 ianuarie 2012 emisă de pârâtă.

În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Petentul D.C. a formulat cerere de intervenție în interes propriu având același obiect cu cererea de chemare în judecată.

2. Hotărârea Curţii de Apel

Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 798 din 10 septembrie 2012, a respins acțiunea reclamantului și cererea de intervenție în interes propriu.

Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

În urma controlului efectuat la S.J.A. Mehedinți s-a întocmit de către pârâtă procesul-verbal înregistrat la S.J.A. Mehedinți sub nr. 6718 din 16 decembrie 2011 și la pârâtă sub nr. 15012 din 20 decembrie 2011, act prin care s-a stabilit că intervenientul D.C. a ocupat nelegal funcția de director tehnic interimar și s-a dispus recuperarea sumelor de bani încasate de acesta în mod necuvenit.

Prin decizia nr. 1 din 24 ianuarie 2012 a fost respinsă contestația formulată împotriva actului de control anterior arătat.

Această decizie este legală, în condițiile în care intervenientul nu îndeplinește condițiile impuse de art. 4 alin. (3) lit. c) din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1625/2007. Mai precis, partea nu are cel puțin 2 ani vechime în specialitatea studiilor. Durata în funcția de președinte al S.L.Ș. de pe Ambulanță nu poate fi adăugată la calculul vechimii aflate în discuție, nefiind vorba despre vechime în specialitate. Cursurile de perfecționare urmate de intervenient nu au nicio relevanță, deoarece au fost făcute în domeniul protecției muncii și al protecției civile.

3. Recursul declarat de reclamantul S.J.A. Mehedinți și de intervenientul D.C.

Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantul S.J.A. Mehedinți și intervenientul D.C. prin care au solicitat modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii și cererii de intervenție în interes propriu.

Întrucât în memoriile de recurs au fost formulate motive de recurs comune, instanţa de control judiciar va proceda la prezentarea şi la analizarea acestora în mod grupat.

În primul motiv de recurs, încadrabil în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenții au arătat faptul că prima instanţă a încălcat prevederile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., întrucât hotărârea judecătorească atacată nu cuprinde argumentele pe care se sprijină.

În concret, recurenții au susținut că judecătorul fondului nu a analizat motivele de nelegalitate ale actelor administrative deduse judecății.

În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrabil în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., părțile au precizat faptul că sentinţa contestată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor care reglementează ocuparea posturilor specifice Comitetului Director, ca organ de conducere al unui serviciu public de ambulanță.

Recurentul D.C. a arătat că îndeplinește condiția de vechime pentru numirea în postul aflat în discuție, deoarece a fost angajatul S.J.A. Mehedinți din anul 1986, a îndeplinit funcția de șef de garaj și cea de șef de C.M.E.A., iar după modificarea organigramei acesta s-a transformat în post de director tehnic.

Recurentul S.J.A. Mehedinți a precizat faptul că ocuparea postului de director tehnic s-a făcut în concordanță cu prevederile art. 111 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, prin numirea prin act administrativ de către D.S.P. Mehedinți, iar legea care nu prevede, în astfel de situații, criterii generale sau specifice de ocupare a funcțiilor.

4. Apărările formulate de intimata A.J.F.P.J. Mehedinți

Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor, ca neîntemeiate, pentru motivele prezentate la dosar.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi din oficiu, în baza art. 304¹ C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant S.J.A. Mehedinți și recurentul-intervenient au solicitat instanţei de contencios administrativ anularea deciziei nr. 1 din 24 ianuarie 2012 emisă de intimata-pârâtă D.G.F.P.J. Mehedinți.

Prima instanţă a respins cererile ca neîntemeiate pentru argumentele prezentate rezumativ la pct. I.2 din decizia de față.

Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 304¹ C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Detaliind problema de drept dedusă judecății și răspunzând la motivele de recurs formulate, Înalta Curte reține următoarele:

1. Referitor la motivul de recurs reglementat de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că prima instanţă a respectat prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât a prezentat în mod detaliat argumentele pentru care a pronunţat soluţia atacată în prezenta cale de atac, raportându-se la susţinerile părţilor, la conţinutul actelor administrative atacate, la probatoriile administrate în cauză, precum și la cadrul legal aplicabil în materia de față.

2. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În cadrul acestui motiv de recurs, părțile au susținut faptul că instanța de primă jurisdicție a aplicat eronat dispozițiile normative care reglementează ocuparea posturilor specifice Comitetului Director din serviciile de ambulanță, reținând în mod greșit faptul că acestea nu fac distincție între ocuparea postului analizat prin concurs și ocuparea postului prin numire de către organul ierarhic superior, respectiv D.S.P. Mehedinți.

În plus, se menționează și faptul că recurentul-intervenient îndeplinea condițiile de vechime și pregătire profesională pentru a ocupa funcția de director tehnic la S.J.A. Mehedinți.

Conform art. 111 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății:

„(1)Conducerea serviciilor de ambulanţă judeţene şi al municipiului Bucureşti este formată din: a) manager general şi b) un comitet director format din managerul general, directorul medical, directorul economic, directorul tehnic şi asistentul şef.

(2) Funcţiile specifice comitetului director se ocupă prin concurs organizat de managerul general.

(3) Până la ocuparea prin concurs a funcţiilor de conducere care fac parte din comitetul director, conducerea interimară a serviciilor de ambulanţă judeţene şi al municipiului Bucureşti se numeşte prin act administrativ al A.S.P.”

Art. 1 din Anexa – Metodologia Cadru - la Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1625/2007: „în cadrul serviciilor de ambulanță județene (..) funcționează, potrivit normelor interne de organizare a fiecărui serviciu, un comitet director format din: a) manager; b) directorul medical; c) directorul economic; d) directorul tehnic; e) asistentul-șef.

În art. 4 din același act normativ sunt prevăzute condițiile pe care trebuie să le îndeplinească solicitantul postului de director tehnic:

- să fie absolvent de învățământ universitar de lungă durată cu diplomă de licență sau echivalentă în domenii/specializări tehnice specifice funcției;

- să aibă cel puțin 2 ani vechime în specialitatea studiilor;

- să fie absolvent al unui curs de perfecționare în specialitatea studiilor sau în domeniul managementului sanitar, organizat de o instituție acreditată, din țară sau din străinătate.

Din lecturarea prevederilor normative anterior nominalizate rezultă faptul că în cadrul acestora nu se face distincția invocată de recurenți între persoanele care ocupă în mod interimar funcția de director tehnic, prin numire, și cele care ocupă funcția în urma câștigării concursului. Ca atare, conform principiului de interpretare juridică unde lege nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă, instanța de control judiciar apreciază că în ambele situații persoana desemnată de acest post trebuie să probeze îndeplinirea condițiilor stabilite prin ordinul analizat.

În speța de față, judecătorul fondului în mod corect a concluzionat în sensul că recurentul-intervenient nu îndeplinea la data numirii în funcția de director tehnic interimar, prin dispoziția nr. 147 din 27 mai 2009 emisă de D.S.P. Mehedinți, condiția de 2 ani vechime în specialitatea studiilor. În concret, acesta avea doar 8 luni vechime în specialitatea studiilor ^[1] , iar activitatea desfășurată în calitate de președinte al sindicatului șoferilor din S.J.A. Mehedinți nu poate fi asimilată ca vechime în specialitatea studiilor.

În același timp, recurentul-intervenient nu îndeplinea la data numirii pe postul aflat în discuție nici condiția referitoare la absolvirea unui curs de perfecționare în specialitatea studiilor sau în domeniul managementului sanitar: cursurile absolvite de parte sunt în domeniul protecției muncii și al protecției civile.

Într-adevăr, în calea de atac recurentul a prezentat certificatul de atestare a competențelor profesionale eliberat de A.S.E. din București – Facultatea de Management în care se arată că este absolvent al programului postuniversitar de formare și dezvoltare profesională continuă „Inițiere în managementul sanitar”. Însă, acest act nu prezintă nicio relevanță juridică pe problema dedusă judecății, deoarece actul a fost emis la data de 17 februarie 2014, după momentul emiterii procesului-verbal de control nr. 15012 din 20 decembrie 2011 de către intimată.

Ca atare, în raport de situația profesională a recurentului-intervenient, în mod corect prima instanță a reținut legalitatea deciziei nr. 1 din 24 ianuarie 2012 emisă de intimată prin care s-a respins contestația formulată de recurentul-reclamant împotriva procesului-verbal de control nr. 15012 din 20 decembrie 2011, act prin care s-a stabilit că recurentul-intervenient D.C. a ocupat nelegal funcția de director tehnic interimar și s-a dispus recuperarea sumelor de bani încasate de acesta în mod necuvenit.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În consecinţă, din cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., iar în speţă nu există motive de ordine publică care să poată fi reţinute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de reclamantul S.J.A. Mehedinţi şi de intervenientul D.C. împotriva sentinţei nr. 798/2012 din 10 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2014