ICCJ. Decizia nr. 1836/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizie nr. 1836/2014
Dosar nr. 29809/299/2013
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 8 aprilie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, la data de 22 martie 2013, sub nr. 4152/288/2013, petenta I.N.G.B. N.V. Amsterdam, sucursala Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu intimatul C.G.G.F., constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria H nr. 0397961 din 05 martie 2013 emis de intimată, anularea sancţiunii cu amenda şi, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenţionale cu avertisment.
În motivarea plângerii contravenţionale, petenta a arătat că nu s-a efectuat niciun control la sediul său şi a invocat prevederile art. 3 alin. 3 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a G.F. aprobat prin Ordinul A.N.A.F. nr. 1468/2010, susţinând că S.J. Vâlcea nu era competentă să efectueze vreun control la sediul din Bucureşti, depăşindu-şi atribuţiile stabilite.
A mai susţinut că s-au încălcat prevederile art. 19 alin. (1) şi (3) din O.G. nr. 2/2001, întrucât procesul-verbal atacat nu cuprinde nicio menţiune cu privire la martorul asistent şi nici motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Petenta a arătat că a fost indicată greşit instanţa la care se depune plângerea contravenţională ca fiind Judecătoria Vâlcea, întrucât locul săvârşirii contravenţiei nu poate fi decât în Bucureşti, întrucât la Bucureşti se află personalul responsabil cu răspunsuri de genul celor invocate de intimată, la sediul băncii fiind trimise şi adresele la care se dorea răspuns, precum şi procesul-verbal.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 5732 din 14 iunie 2013 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr. 4152/288/2013, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de petentă, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Rm. Vâlcea a reţinut că, faţă de locul de unde petenta trebuia să dea curs solicitărilor intimatului, presupusa contravenţie s-a săvârşit la Bucureşti, sediul intimatului fiind locul unde s-a constatat săvârşirea presupusei contravenţii.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 23 iulie 2013, sub nr. 29809/299/2013.
La primul termen de judecată, în conformitate cu art. 130 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale de ordine publică a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 21522 din data de 5 noiembrie 2013, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de petenta I.N.G.B. N.V. Amsterdam, sucursala Bucureşti, în contradictoriu cu intimatul Comisariatul G.G.F.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia şi că, în cazul contravenţiilor ce sancţionează o inacţiune, locul săvârşirii faptei este locul unde ar fi trebui realizată obligaţia pozitivă.
Din cuprinsul procesului-verbal atacat, precum şi din adresa nr. 130565 din 26 februarie 2013 rezultă cu evidenţă că fapta sancţionată contravenţional a fost săvârşită la sediul G.F., secţia Judeţeană Vâlcea, unde ar fi trebuit comunicate informaţiile solicitate de această instituţie. Acest aspect a fost stabilit şi prin procesul-verbal de contravenţie în care s-a indicat că plângerea contravenţională se depune la Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Înalta Curte constată că obiectul acţiunii îl constituie anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria H nr. 0397961 din 5 martie 2013 încheiat de Garda Financiară, secţia Judeţeană Vâlcea, prin care, în baza art. 219 alin. (2) lit. g) din O.G. nr. 92/2003, petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 25.000 lei.
Art. 219 alin. (1) lit. r) din O.G. nr. 92/2003 prevede că refuzul de a îndeplini obligaţia prevăzută la art. 52 alin. (1) din ordonanţă, respectiv aceea potrivit căreia „Contribuabilul sau altă persoană împuternicită de acesta are obligaţia de a furniza organului fiscal informaţiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale. În acelaşi scop, organul fiscal are dreptul să solicite informaţii şi altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Informaţiile furnizate de alte persoane se iau în considerare numai în măsura în care sunt confirmate şi de alte mijloace de probă”, constituie contravenţie.
Ambele instanţe aflate în conflict au reţinut, în lipsa unor dispoziţii speciale, incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cărora plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Astfel, pentru determinarea instanţei competente, prezintă relevanţă stabilirea locului săvârşirii contravenţiei.
Petentei i-a fost imputată încălcarea art. 52 din O.G. nr. 92/2003, respectiv necomunicarea informaţiilor solicitate în scris de către organele G.F.
Totodată, se observă că fapta contravenţională de comiterea căreia este acuzată petenta constă în inacţiune considerată a fi săvârşită, ca element material al contravenţiei, la locul în care ar fi trebuit să se îndeplinească acţiunea, conduita activă la care legea obligă, furnizarea/prezentarea datelor solicitate.
Acest loc coincide şi cu locul constatării contravenţiei, sediul G.F. Vâlcea din Municipiul Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, unde a fost încheiat procesul verbal de contravenţie contestat în cauză.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe I.N.G.B. N.V. Amsterdam, sucursala Bucureşti şi Comisariatul G.G.F. în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1835/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1923/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
