ICCJ. Decizia nr. 1835/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizie nr. 1835/2014
Dosar nr. 1378/3/2013
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 8 aprilie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc sub nr. 4501/258/2012, reclamanta A.N.P.C.C.J., pentru P.C.H. în contradictoriu cu pârâta SC P.B.R. SA, a solicitat instanţei să constate existenţa clauzelor abuzive în contractele de credit supuse controlului finalizat cu procesul-verbal seria A.N.P.C. nr. 0520253 din 31 august 2012, aplicarea sancţiunii corespunzătoare în raport de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 193/2000 şi obligarea pârâtei la eliminarea din contractele de credit a clauzelor considerate ca fiind abuzive.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4034 din 22 noiembrie 2012, Judecătoria Miercurea Ciuc a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, în forma actuală, după republicarea din 03 august 2012 în M. Of. prevede pentru asemenea acţiuni competenţa tribunalului de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului. Dat fiind că procesul-verbal s-a încheiat la 31 august 2012, deci ulterior republicării, aceste modificări sunt aplicabile.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, a apreciat că este competent tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului. Întrucât pârâta are sediul în municipiul Bucureşti, competenţa teritorială îi aparţine Tribunalului Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 1378/3/2013 la data de 16 ianuarie 2013.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia de necompetenţă materială, considerând că revine judecătoriei de la sediul său, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, competenţa soluţionării unei astfel de sesizări.
2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 1768 din data de 11 martie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc competenţa soluţionării acţiunii formulate de reclamanta A.N.P.C.C.J.P.C. Harghita, în contradictoriu cu pârâta SC P.B.R. SA.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că până la data de 01 octombrie 2013 rămân în vigoare prevederile art. 12 din Legea nr. 193/2000 (M. Of. nr. 305 din 18 aprilie 2008), cu următorul cuprins: „Procesul-verbal se transmite, după caz, la judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârşit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul îşi are domiciliul sau, după caz, sediul.”
A constatat că la data formulării cererii de chemare în judecată erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 193/2000, în forma anterioară modificării prin O.U.G. nr. 4/2013 (M. Of., nr. 68 din 31 ianuarie 2013).
Tribunalul a reţinut că dispoziţiile art. 38 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 76/2010, care modifică art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, prevăzând competenţa tribunalului în cazul în care organele de control constată utilizarea unor contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, pentru cauzele ce au ca obiect obligarea profesionistului să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive, au intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2013, şi nu la data republicării Legii nr. 193/2000, cu toate că ele au fost integrate în forma republicată.
Potrivit art. 725 C. proc. civ. din 1865, procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite, vor continua să fie judecate de acele instanţe.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea – Ciuc, la data de 12 septembrie 2012, reclamanta A.N.P.C. – C.J.P.C. Harghita a solicitat aplicarea unei sancţiuni contravenţionale pârâtei SC P.B.R. SA, ca urmare a constatării existenţei clauzelor abuzive menţionate în procesul-verbal de constatare seria A.N.P.C. nr. 0520253 din 31 august 2012 şi obligarea pârâtei să modifice convenţia de credit, în sensul înlăturării clauzelor abuzive.
La data formulării cererii de chemare în judecată erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 193/2000, în forma anterioară modificării prin O.U.G. nr. 4/2013 (M. Of., nr. 68 din 31 ianuarie 2013).
Înalta Curte constată că Legea nr. 76/2010, deci şi art. 38 privind modificările aduse Legii nr. 193/2000, au intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, iar forma republicată a Legii nr. 193/2000 (operaţiune îndeplinită în temeiul art. 80, excepţie expres prevăzută în dispoziţiile tranzitorii), trebuie interpretată în sensul că produce efecte numai de la momentul la care modificările legislative integrate în forma republicată vor intra efectiv în vigoare.
Dispoziţiile art. 38 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 76/2010 au intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2013, şi nu la data republicării Legii nr. 193/2000, cu toate că ele au fost integrate în forma republicată.
Prin urmare, la data sesizării Judecătoriei Miercurea - Ciuc, respectiv 12 septembrie 2012, erau în vigoare dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 193/2000, în forma modificată prin Legea nr. 161/2010, iar instanţa competentă era judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârşit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul îşi are domiciliul sau, după caz, sediul.
În cauza de faţă, fapta a fost săvârşită la sediul SC P.B.R. SA, Sucursala Miercurea - Ciuc, unde consumatorul A.A., pe de o parte, şi SC P.B.R. SA, pe de altă parte, au încheiat contractul de credit card nr. 2100000000060 din 01 august 2008.
În ceea ce priveşte împrejurarea că a fost sancţionată SC O.T.P.B.R. S.A., cu sediul în Bucureşti, şoseaua Nicolae Titulescu, Înalta Curte reţine că Sucursala Miercurea – Ciuc nu avea personalitate juridică, dar din punct de vedere al societăţii principale se aplică dispoziţiile procedurale în ceea ce priveşte stabilirea sediului.
Astfel, potrivit art. 7 C. proc. civ., cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal. Cererea se poate face şi la instanţa locului unde ea are reprezentanţă, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta.
Or, în prezenta cauză, raportul juridic contractual s-a născut la sediul reprezentanţei Sucursalei Miercurea – Ciuc, contractul fiind semnat de reprezentantul legal al acesteia. În aceste condiţii, o acţiune civilă privind nulitatea clauzelor abuzive pretins a fi fost inserate în acest contract, poate fi introdusă la instanţa în raza căreia îşi are sediul Sucursala, respectiv la Judecătoria Miercurea - Ciuc.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că soluţionarea în fond a cauzei este de competenţa Judecătoriei Miercurea - Ciuc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe A.N.P.C. – C.J.P.C. Harghita şi SC P.B.R. SA în favoarea Judecătoriei Miercurea – Ciuc.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1831/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1836/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
