ICCJ. Decizia nr. 225/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 225/2014
Dosar nr. 3896/1/2013
Şedinţa publică de la 21 ianuarie 2014
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 461 din 30 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de reclamanta T.N. împotriva Sentinţei nr. 6540 din 8 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi a modificat hotărârea atacată, în sensul admiterii acţiunii formulate de reclamantă; pe cale de consecinţă, a fost anulată Decizia de încadrare în grad de handicap din 20 decembrie 2010, emisă de Comisia Superioară a Persoanelor Adulte cu Handicap, şi Certificatul de încadrare în grad de handicap din 13 septembrie 2010, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Local al Sectorului 6 Bucureşti, şi a fost obligat Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice să elibereze reclamantei decizie de încadrare în grad de handicap accentuat pentru perioada septembrie 2010 - septembrie 2011.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a reţinut următoarele:
Prin Certificatul din 13 septembrie 2010, eliberat de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap - Consiliul Local al Sectorului 6 Bucureşti, şi Decizia din 20 decembrie 2010, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, s-a dispus încadrarea reclamantei T.N. în gradul de handicap mediu.
Legalitatea acestor acte, contestate în prezenta cauză, a fost greşit constatată de instanţa de fond, care nu a analizat întreaga documentaţie medicală depusă de reclamantă în susţinerea acţiunii şi criteriile medico-psihosociale întocmite în baza Legii nr. 448/2006, aprobate prin Ordinul comun nr. 762/2007 al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi nr. 1992/2007 al ministrului sănătăţii publice.
Din actele dosarului rezultă că pentru afecţiunile corespunzătoare codului de boală C50, recurentei-reclamante i s-a eliberat Certificatul din 28 august 2007 de încadrare în grad de handicap accentuat, care implică limitarea capacităţii de adaptare la efort fizic şi măsuri de adaptare a utilajelor pentru reducerea efortului fizic necesar.
Toate actele medicale ulterioare eliberate recurentei-reclamante, respectiv Certificatele din 5 septembrie 2008 şi din 31 august 2009, confirmă această primă încadrare, prin existenţa unei deficienţe funcţionale accentuate, evaluată în funcţie de tulburările funcţionale generate de handicap şi de consecinţele sale directe, conform criteriilor medico-psihosociale, aprobate prin actul normativ sus-menţionat.
Deşi la emiterea actelor administrative deduse judecăţii a fost avut în vedere acelaşi cod de boală, fără schimbarea stării de sănătate a recurentei-reclamante, se constată că, fără temei legal, s-a procedat la modificarea încadrării iniţiale, prin încadrarea în gradul de handicap mediu.
De altfel, prin documentaţia care a stat la baza emiterii acestor acte şi prin apărările formulate în cauză, intimatul-pârât nu a justificat în mod obiectiv schimbarea încadrării recurentei-reclamante într-un alt grad de handicap, ceea ce este de natură să-i afecteze drepturile recunoscute prin Legea nr. 448/2006 şi acordate prin Certificatul din 28 august 2007, eliberat de Consiliul Local al Sectorului 6 - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
În consecinţă, actele administrative contestate nu corespund situaţiei concrete în care se află recurenta-reclamantă, din cauza afecţiunilor diagnosticate, fiind emise în mod nelegal numai după o examinare formală a datelor şi a rezultatelor analizelor medicale standard.
Din acest motiv, se constată că a fost greşit respinsă acţiunea în anulare formulată de recurenta-reclamantă şi dovedită de aceasta prin probe concludente, referitoare atât la starea sa de sănătate, cât şi la deficienţa funcţională definită în criteriile medico-psihosociale, ca fiind corespunzătoare gradului de handicap accentuat.
Împotriva Deciziei nr. 461 din 30 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a formulat contestaţie în anulare T.N., invocând prevederile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei, care reprezintă, în ansamblu, o reiterare a motivelor şi argumentelor invocate în faţa instanţelor de fond şi de recurs, se susţine, în esenţă, că instanţa de recurs nu s-a pronunţat cu privire la capătul de cerere referitor la "repunerea în situaţia anterioară, conform gradului corespunzător, şi restituirea pecuniară de la data încetării acestui drept", reieşind, deci, că temeiul contestaţiei în anulare îl reprezintă dispoziţiile art. 318 teza a doua C. proc. civ.
Examinând decizia atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de contestatoare, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este neîntemeiată contestaţia în anulare, după cum se va arăta în continuare.
Conform prevederilor art. 318 teza a doua C. proc. civ., invocate de contestatoare în cererea formulată, "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când (...) instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Aceste dispoziţii legale au în vedere omisiunea instanţei de a examina motivele de recurs, unul sau mai multe dintre acestea, indicate expres de recurent în cererea formulată, în situaţia în care recursul a fost respins sau admis numai în parte.
În cauză, însă, recursul a fost admis în totalitate, cu consecinţa admiterii acţiunii reclamantei, astfel cum aceasta a fost formulată, respectiv anularea actelor contestate şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou act, care să fie conform situaţiei concrete în care se află recurenta-reclamantă, atestată de actele medicale.
Prin cererea de recurs s-a susţinut că instanţa de fond nu a procedat la o examinare atentă a tuturor documentelor depuse în cauză, stabilind în mod neîntemeiat că încadrarea recurentei-reclamante în gradul de handicap mediu a fost corectă.
Raportat la această susţinere, pe care instanţa de recurs a încadrat-o în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a fost admis recursul şi modificată sentinţa instanţei de fond, în sensul admiterii acţiunii formulate de reclamantă.
Aşadar, cum nu ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 318 teza a doua C. proc. civ. - de respingere sau admitere numai în parte a recursului - se constată că este neîntemeiată contestaţia în anulare, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de T.N. împotriva Deciziei nr. 461 din 30 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 223/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 226/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
