ICCJ. Decizia nr. 2493/2014. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2493/2014
Dosar nr. 1474/1/2014
Şedinţa publică de la 28 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 8 aprilie 2014 sub numărul de Dosar nr. 1474/1/2014, revizuentul C.S.M., a solicitat în contradictoriu cu intimata P.L.S. revizuirea deciziei din 10 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 4154/1/2013, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 2 noul C. proc. civ.
În motivarea cererii, astfel formulate revizuentul, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 noul C. proc. civ., a susținut că prin hotărârea supusă revizuirii instanța a dat mai mult decât s-a cerut atâta vreme cât a obligat C.S.M. să emită o hotărâre prin care să dispună promovarea efectivă a contestatoarei la oricare dintre secțiile civile ale Tribunalului Brașov.
În acest sens, se arată că instanța nu putea să admită cererea contestatoarei, fără a individualiza secțiile la care C.S.M. poate să dispună promovarea efectivă a intimatei, întrucât poate exista situația înființării unor noi secții civile la Tribunalul Brașov, până la data executării deciziei, acest lucru ducând la încălcarea principiului disponibilității părților.
Mai susține revizuentul că instanța de fond a apreciat în mod eronat, în dezacord cu dispozițiile art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (31) și alin. (4) coroborat cu art. 30 și art. 28 din Regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006, că valorificarea rezultatelor concursului de promovare se face exclusiv în funcție de media obținută, fiind fără relevanță secția la care se optează, dacă aceasta este de aceeași specializare.
Totodată, în considerarea faptului că nu există nici un post vacant la una dintre secțiile civile ale Tribunalului Brașov în limitele termenului de executare a deciziei din 10 martie 2014, revizuentul a mai susținut că, în cauză, este incident și motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Astfel, se arată că punerea în executare a respectivei decizii are drept consecințe destabilizarea sistemului judiciar în ansamblul său, în condițiile în care această valorificare impusă pe cale jurisprudențială, încalcă regulile clare, previzibile și predictibile prevăzute în lege și regulament, acte normative care stau la baza organizării și desfășurării concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor. În esență aceste reguli prevăd că, încă din momentul înscrierii la concurs, candidații judecători își asumă șansele de pierdere și/sau câștig în raport cu opțiunea pe care o manifestă efectiv în cuprinsul cererii de înscriere, opțiune care vizează nu numai materia de examen ci și secția din cadrul instanței la care doresc să promoveze.
În drept, au fost invocate prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 2 noul C. proc. civ.
2. Apărările intimatei P.L.S.
Prin întâmpinarea formulată, în condiţiile art. 513 alin. (2) noul C. proc. civ., intimata a solicitat respingerea cererii de revizuirii ca inadmisibilă, făcând ample și detaliate apărări în raport de cele două motive de revizuire invocate, în cauză, de revizuentul C.S.M.
Astfel, intimata, a susținut, în esență că din cuprinsul dosarului de fond rezultă în mod clar că instanța a acordat exact ceea ce s-a cerut conform precizării de acțiune de la termenul din 17 decembrie 2013, respectiv a obligat revizuentul să emită o hotărâre de promovare efectivă a contestatoarei la oricare din secțiile civile ale Tribunalului Brașov.
În acest context, intimata a susținut că motivul invocat de revizuent nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 1 noul C. proc. civ., instanța de fond pronunțându-se întocmai în limitele cu care a fost investită, fapt pe care și revizuentul îl recunoaște, deoarece nu își motivează acest caz de revizuire pe o eventuală încălcare de către instanță a principiului disponibilității, ci pe cu totul alte motive, străine de ipoteza avută în vedere de text.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de revizuire invocat intimata susține că acesta nu este incident în litigiul dedus judecății, în care revizuentul a fost obligat la emiterea unui act administrativ pe care de altfel, l-a și emis, dispunând prin hotărârea nr. 7308 din 6 mai 2014 promovarea sa la Tribunalul Brașov, pe un post transferat temporar de la o altă instanță.
3. Hotărârea supusă revizuirii
Prin decizia nr. 1199 din 10 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4073/1/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte contestație formulată de contestatoarea P.L.S., a anulat hotărârea Plenului C.S.M. nr. 764 din 27 iunie 2013 și, în consecință, a obligat Plenul C.S.M. să emită o nouă hotărâre prin care să dispună promovarea efectivă a contestatoarei, la oricare dintre secțiile civile ale Tribunalului Brașov, urmare a valorificării rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție din data de 3 martie 2013, a luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere privind anularea hotărârii Plenului C.S.M. nr. 499 din 4 iunie 2013 și a respins celelalte cereri ca neîntemeiate.
4. Hotărârea instanţei competente a se pronunţa asupra revizuirii
Analizând cauza prin prisma motivelor de revizuire invocate de revizuent, în raport cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 2 noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de revizuire este nefondată pentru următoarele considerente:
Din examinarea cererii de revizuire, astfel cum aceasta a fost formulată, Înalta Curte constată că deși se susține incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 2 noul C. proc. civ., întreaga motivare a cererii de revizuire vizează, în realitate, o pretinsă nelegalitate și netemeinicie a hotărârii contestate, în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză respectiv starea de fapt invocată/reținută de instanța care a pronunțat hotărârea supusă revizuirii.
În acest context, Înalta Curte reaminteşte că, revizuirea este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ şi strict prevăzute de lege şi care nu presupune efectuarea unui control al legalităţii şi temeiniciei hotărârile supuse revizuirii.
Prin urmare, nu vor fi analizate, în acest cadru procesual, care nu presupune realizarea unui control judiciar asupra hotărârii a cărei revizuire se solicită, intrată, de altfel, în puterea lucrului judecat, argumentele revizuentului referitoare la pronunțarea hotărârii contestate cu încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (31) și alin. (4) coroborat cu art. 30 și art. 28 din Regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006 ca și cele referitoare la situația posturilor vacante la Tribunalul Brașov la data pronunțării hotărârii contestate.
Analizând cererea de revizuire, în limitele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident motivul de revizuire reglementat prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 noul C. proc. civ., în ipoteza invocată de revizuent, respectiv plus petita, în condițiile în care, din simpla lecturare a actelor Dosarului nr. 4037/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, este lesne de observat că decizia nr. 1199 din 10 martie 2014 a fost pronunțată, în limitele stabilite de contestatoarea P.L.S. prin cererea de chemare în judecată așa cum a fost precizată la data de 17 decembrie 2013, prin care s-a solicitat expres, printre altele și obligarea C.S.M. la emiterea unei hotărâri de promovare efectivă la oricare din secțiile civile ale Tribunalului Brașov.
Prin urmare, contrar celor susținute de revizuent hotărârea supusă revizuirii, nu este criticabilă prin prisma dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 noul C. proc. civ., fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) și art. 22 alin. (6) noul C. proc. civ.
De asemenea, nu poate fi reținut nici motivul de revizuire reglementat prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 2 noul C. proc. civ., în condițiile în care prin hotărârea supusă revizuirii C.S.M. nu a fost obligat să predea un obiect individual determinat care a fost distrus sau a pierit după pronunțarea hotărârii, ci o fost obligat să dispună promovarea intimatei, prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție din data de 3 martie 2013, la una din secțiile civile ale Tribunalului Brașov.
A accepta teza revizuentului în sensul că inexistența unui post de judecător vacant la Tribunalul Brașov la momentul pronunțării deciziei nr. 1199 din 10 martie 2014, se încadrează în ipoteza reglementată prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 2 noul C. proc. civ. ar însemna a extinde, în mod nepermis, pe cale jurisprudențială, prin analogie prevederile respectivei norme juridice la alte ipoteze decât cele avute în vedere de legiuitor.
Într-o astfel de ipoteză, respectiv lipsa posturilor vacante, în respectul puterii executorii (art. 434 noul C. proc. civ.) și a principiului obligativității hotărârii judecătorești (art. 435 noul C. proc. civ.), C.S.M., trebuie să uzeze de toate căile legale, circumscrise atribuțiilor referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor/organizarea instanțelor și parchetelor, pentru a asigura promovarea unui judecător/procuror, beneficiar al unei hotărâri judecătorești definitive, pe un post de judecător/procuror chiar dacă acest lucru ar însemna transferul temporar al unui post vacant de execuție de judecător/procuror din ștatul de funcții și de personal al altei instanțe/parchet, cu respectarea procedurii prevăzute de dispozițiile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.
De altfel, la data soluționării cererii de revizuire C.S.M. a și executat decizia nr. 1199 din 10 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secţia contencios administrativ și fiscal, dispunând prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 539 din 6 mai 2014, promovarea intimatei P.L.S. la Tribunalul Brașov, începând cu data emiterii Ordinului Ministrului Justiției pentru modificarea ștatelor de funcții și de personal ale Judecătoriei Jibou și Tribunalului Brașov.
Așadar, lipsa unui post vacant de judecător la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești, este un aspect care vizează etapa executării hotărârii, și contrar celor susținute de revizuent, nu se încadrează în ipoteza cazului de revizuire reglementat prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 2 noul C. proc. civ. care prin sintagma obiectul pricinii nu se află în ființă desemnează ideea de dispariție fizică a bunului, ceea ce nu cadrează cu ipoteza conturată în cauză.
Prin urmare, constatând că, în cauză, nu pot fi reținute susținerile revizuentului privind incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 2 noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 1199 din 10 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secţia contencios administrativ și fiscal, ca nefondată, cu obligarea revizuentului în temeiul art. 453 noul C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de C.S.M. împotriva deciziei nr. 1199 din 10 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Obligă revizuentul C.S.M. la plata sumei de 542 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata P.L.S.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2488/2014. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 2515/2014. Contencios → |
|---|
