ICCJ. Decizia nr. 2488/2014. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2488/2014
Dosar nr. 3536/2/2013
Şedinţa publică de la 28 mai 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2711 din 23 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată şi l-a obligat la plata sumei de 800 RON reprezentând cheltuieli de judecată către pârâtă.
2. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul C.T. a formulat recurs, solicitând casarea sau, după caz, modificarea sentinţei recurate, ca netemeinică şi nelegală.
2.1. Motivele de casare
A invocat recurentul motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
2.2. Principalele argumente invocate
Susţine recurentul că soluţia primei instanţe este netemeinică prin prisma modului eronat în care instanţa a interpretat punctul de vedere al avocatului din decizia din 28 martie 2012, rezultând că avocatul în cauză a solicitat punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti, nereţinându-se că a participat împreună cu reprezentanţii D.G.A.S.P.C. Argeş la vizita minorului C.A.
A precizat recurentul că în mod eronat instanţa a considerat susţinerile pârâtei drept reale, fără a analiza actele doveditoare.
De asemenea, a susţinut recurentul că onorariul de avocat, la care a fost obligat, în raport cu munca desfăşurată, este nedovedit, solicitând reducerea acestuia.
Totodată, a solicitat respingerea cererii pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, deoarece îi incumbă culpa în declanşarea acestui litigiu, prin nesoluţionarea într-un termen rezonabil a plângerii sale formulate la 7 martie 2012.
3. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar de U.N.B.R. a fost invocată nulitatea recursului, motivat de faptul că recurentul nu a motivat în termenul de recurs cererea.
4. Procedura de soluționare a recursului
4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 februarie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.
Ambele părți au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin încheierea din 24 martie 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul recurentului C.T. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
4.2. Cu privire la fondul recursului
4.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Instanţa de control judiciar a reţinut că obiectul acţiunii judiciare demarate de recurentul-reclamant îl reprezintă anularea deciziei din 28 martie 2012 emisă de pârâta U.N.B.R., prin care a fost respinsă contestaţia reclamantului formulată împotriva hotărârii din 24 ianuarie 2012 emisă de Consiliul Baroului Bucureşti, care a respins ca neîntemeiată sesizarea formulată de reclamant împotriva avocatului D.N.S.
În pricina dedusă judecăţii recurentul-reclamant a sesizat existenţa unor abateri disciplinare săvârşite de avocatul D.N.S., la 19 august 2011, iar pârâtele, prin hotărârile emise, au respins contestaţiile formulate de recurent.
Înalta Curte a constatat că între recurentul-reclamant şi avocatul reclamat nu există un raport juridic, nefiind încheiat un contract de asistenţă judiciară cu acest avocat, pentru a putea răspunde disciplinar conform legii de exercitare a profesiei, ci, dimpotrivă, doamna avocat reclamată este apărătorul fostei sale soţii, acţionând numai în temeiul contractului de asistenţă judiciară încheiat cu fosta soţie a reclamantului, cu care acesta are litigii.
Analizând hotărârea instanţei de primă jurisdicţie, Înalta Curte a constatat că a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale, iar critica formulată de recurent nu va fi primită de instanţa de control judiciar. S-a susţinut că în mod greşit s-a reţinut prin decizia emisă de pârâtă că avocatul s-a aflat în executarea unei hotărâri judecătoreşti, aspecte care au fost menţinute de instanţa de control judiciar, însă ceea ce este esenţial în cauză nu este titlul în baza căruia avocatul s-a aflat la data de 19 august 2011 la domiciliul minorului.
Mai mult, instanţa de control judiciar a constatat că în mod corect s-a reţinut de instanţa de primă jurisdicţie că reclamantul nu a invocat motive de nulitate a hotărârilor atacate, ci aspecte subiective, care nu sunt motive de anulare a actelor administrative atacate.
Înalta Curte a constatat că pârâtul U.N.B.R., ca urmare a plângerii înregistrate la Barou împotriva avocatului reclamat, a urmat procedura prealabilă obligatorie prin demararea unei investigaţii pe aspectele sesizate, iar constatând că nu se susţin criticile formulate, precum şi faptul că actul administrativ atacat întruneşte condiţiile de legalitate, în mod corect a emis hotărârea ce face obiectul acţiunii judiciare.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală, aceasta va fi menţinută în integralitate.
Văzând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimată, constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va admite cererea şi va dispune obligarea recurentului la plata acestor cheltuieli.
4.2.2. Soluția instanței de recurs . Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 noul C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de C.T. împotriva sentinţei civile nr. 2711 din 23 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Obligă recurentul C.T. să plătească intimatei U.N.B.R. suma de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2484/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2493/2014. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
