ICCJ. Decizia nr. 2695/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2695/2014
Dosar nr. 23/54/2014
Şedinţa de la 6 iunie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 8743/2013 din 29 noiembrie 2013, Tribunalul Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi a declinat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii D.O.M. şi D.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 96 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) teza a II-a şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se instituie competenţa curţilor de apel de a soluţiona litigiile cu privire la actele administrative emise de autorităţile publice centrale, iar în speţă reclamanţii contestă refuzul nejustificat al pârâtului, autoritate centrală, de a le recunoaşte salariul într-un anumit cuantum şi de a emite ordin de salarizare în acest sens.
Tribunalul a reţinut că instanţa competentă de a soluţiona acţiunea formulată de reclamant este Curtea de Apel, secţia contencios administrativ şi fiscal, iar din punct de vedere teritorial, conform prevederilor alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, dat fiind că reclamanţii s-au adresat tribunalului în a cărui rază teritorială se găseşte domiciliul unuia dintre reclamanţi şi nu celui de la sediul pârâtei, s-a considerat că acesta a făcut o opţiune pentru instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin Sentinţa nr. 42/2014 din 11 februarie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanţii D.O.M. şi D.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru a hotărî asupra conflictului.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reţinut că reclamanţii din prezenta cauză sunt funcţionari publici, iar prin acţiunea introductivă aceştia au solicitat, în esenţă, acordarea unor drepturi salariale restante, derivate din exercitarea funcţiei de manager şi că obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost stabilit de reclamanţi, se circumscrie noţiunii de raport de serviciu, salarizarea fiind o componentă a acestuia.
Curtea a apreciat că, potrivit O.U.G. nr. 92/2008 privind statutul funcţionarului public denumit manager public, coroborat cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013 (publicată în M. Of. la data de 12 februarie 2013) şi având în vedere că acţiunea introductivă a fost formulată la data de 21 mai 2013, deci ulterior datei de 15 februarie 2013 când a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013, litigiile ce privesc raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal al Tribunalelor.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin acţiunea promovată, reclamanţii D.O.M. şi D.A. au solicitat ca instanţa să constate că salariul pentru funcţia de manager public în cadrul Ministerului Culturii este în cuantum de 4.233 lei, să oblige pârâtul Ministerul Culturii la emiterea ordinului prin care să se menţioneze că salariul reclamanţilor este în cuantum de 4.233 lei şi să oblige pârâtul să achite reclamanţilor, cu titlul de drepturi salariale restante, diferenţa dintre salariul primit efectiv de la numirea în funcţia de manager public şi salariul la care reclamanţii erau îndreptăţiţi conform dispoziţiilor legale.
Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut Curtea de Apel Craiova că reclamanţii din prezenta cauză sunt funcţionari publici, iar prin acţiunea introductivă aceştia au solicitat, în esenţă, acordarea unor drepturi salariale restante, derivate din exercitarea funcţiei de manager.
Obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost stabilit de reclamanţi, se circumscrie noţiunii de raport de serviciu, salarizarea fiind o componentă a acestuia.
Astfel, competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport cu dispoziţiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici şi nu în raport cu dispoziţiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.
Deoarece acţiunea introductivă a fost formulată la data de 21 mai 2013, deci ulterior datei de 15 februarie 2013 când a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013, în speţă se aplică dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora: "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".
Astfel, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 92/2008 privind statutul funcţionarului public denumit manager public, coroborate cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 în forma actuală, litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi 4 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii D.O.M. şi D.A. şi pe pârâtul Ministerul Culturii în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2691/2014. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2716/2014. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
