ICCJ. Decizia nr. 2719/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2719/2014
Dosar nr. 11939/2/2010
Şedinţa publică de la 10 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 3200 din 15 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, şi, în consecinţă, a constatat calitatea pârâtului A.M. de lucrător al securităţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a fost recrutat de I.J.S. Suceava la data de 14 martie 1974, pentru supravegherea obiectivului "C." şi pentru supravegherea informativă a unor cetăţeni străini, semnând un angajament de colaborare şi primind un nume conspirativ.
În continuare, evocând conţinutul notelor de constatare, prima instanţă a arătat că notele informative ale pârâtului au fost de natură a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor vizate, fiind încălcat dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice; dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniei prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice; dreptul la libera circulaţie prevăzut de art. 12 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice; dreptul la libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei prevăzut de art. 18 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice.
A mai arătat, în esenţă, că notele informative furnizate au fost întocmite de pârât în acord cu instrucţiunile pe care acesta le primea de la ofiţerii Securităţii, că se refereau şi la cunoştinţe sau elevi ai şcolii unde preda, că activitatea pârâtului de furnizare a informaţiilor a fost apreciata, aşa cum rezultă din notele de analiza întocmite în acest sens de către ofiţerii Securităţii, că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă fără dubiu că pârâtul a acceptat sa colaboreze de buna voie, nefiind identificat vreun element de constrângere sau şantaj.
A mai remarcat că activitatea pârâtului de colaborator s-a întins pe perioada anilor 1974 - 1986, fiind reactivat în anul 1988.
În fine, Curtea de Apel a arătat că împrejurarea invocată de către pârât, anume ca acesta însuşi a fost supravegheat informativ, este irelevantă din perspectiva stabilirii calităţii de colaborator, astfel cum aceasta este definita la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul A.M., solicitând casarea acesteia şi, după rejudecare, respingerea acţiunii formulate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică pentru, în esenţă, următoarele argumente:
(i) În mod greşit instanţa de fond a constatat faptul că notele informative furnizate de către recurent ar avea drept scop îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fără să examineze ea însăşi datele comunicate pentru a stabili dacă îndeplinesc cerinţele legii;
(ii) Instanţa de fond nu a analizat şi nu a motivat incompatibilitatea evidentă între calitatea de urmărit a recurentului şi calitatea sa de colaborator al Securităţii, ambele pentru aceeaşi perioadă de timp.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor înfăţişate de recurentul-pârât, raportat la cadrul normativ aplicabil ca şi sub toate aspectele, astfel cum permit prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi în continuare arătate.
Mai întâi, se constată că, deşi recurentul a invocat şi motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., anume când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, argumentele acestuia nu se subsumează ipotezei avute în vedere de aceste dispoziţii, ci reprezintă critici de nelegalitate sub aspectul greşitei aprecieri a ansamblului probator şi a situaţiei de fapt, precum şi a interpretării şi aplicării eronate a dispoziţiilor legale incidente, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În speţă, după cum rezultă din cererea de chemare în judecată, recurentul-pârât A.M. fost verificat sub aspectul existenţei calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, în virtutea calităţii sale de deţinător al titlului de luptător pentru victoria revoluţiei din decembrie 1989, în baza art. 3 lit. z) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Prima instanţă, după analizarea amplului material depus în probaţiune de către CNSAS - note informative, rapoarte, note de relaţii etc. - a conchis în sensul că este întrunită ipoteza normei legale cuprinse în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, în privinţa pârâtului A.M.
Aceasta este şi concluzia instanţei de recurs.
Reevaluând probele administrate de către prima instanţă, prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte constată că în speţă s-a dovedit îndeplinirea tuturor condiţiilor legale necesare pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.
Astfel, din definiţia legală cuprinsă în corpul reglementării indicate, rezultă că este colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
Fără a mai evoca conţinutul ansamblului probator prezentat în cauză, care include note informative semnate olograf de către recurentul-pârât, note de analiză şi rapoarte de informare, Înalta Curte constată că o parte semnificativă din informările pe care acesta le-a făcut au prezentat interes pentru organele de securitate, au fost apreciate şi exploatate, aspecte care se circumscriu dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind evident că reflectau atitudini ostile regimului comunist şi, în acelaşi timp, generau o stare de pericol asupra persoanelor vizate, identificate cu nume, prenume, etc.
Legea nu impune ca efectele negative să se fi produs efectiv, fiind suficient ca informaţiile "să vizeze" îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, iar informaţiile oferite de către recurent aveau, în mod evident, această calitate.
În plus, după cum a reţinut şi prima instanţă, atitudinea adoptată de recurent după semnarea angajamentului, perioada îndelungată de colaborare, informaţiile numeroase oferite, sunt de natură a justifica soluţia adoptată.
Calitatea recurentului de persoană urmărită de fosta Securitate nu prezintă relevanţă în cauză, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, aceasta nereprezentând, per se, cauză de exonerare sau dovadă convingătoare a vreunei forme de constrângere la care ar fi fost supus recurentul.
Conchizând, Înalta Curte reţine că în cauză nu au fost identificate motive de modificare ori casare a sentinţei recurate, motiv pentru care, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul A.M. împotriva Sentinţei civile nr. 3200 din 15 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2717/2014. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2891/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
