ICCJ. Decizia nr. 2717/2014. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2717/2014
Dosar nr. 3029/279/2012
Şedinţa publică de la 10 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ sub nr. 6574./279/2007*, reclamanţii C.C. şi C.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia locală Gârcina pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, B.L.A., A.P., D.I.N., D.E., B.C., H.V.V. şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, obligarea pârâtei Comisia Locală Gârcina la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafeţele de teren de 4,78 ha şi 104,55 ari, anularea titlului de proprietate nr. x1/1994 sau a titlului nr. x2/1994 pentru suprafaţa de 3300 mp, anularea titlului de proprietate nr. x3/2004, respectarea procesului-verbal din 12 iulie 1999 cu privire la deplasarea gardului, anularea procesului-verbal de punere în posesie nr. 1152/25 iunie 1999, emis în favoarea reclamanţilor, anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 8 aprilie 1996.
La termenul de judecată din data de 8 mai 2012, în temeiul art. 165 C. proc. civ., Judecătoria Piatra Neamţ a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 8 aprilie 1996; cauza a fost înregistrată sub nr. x/2012.
Prin Sentinţa civilă nr. 3558 din 19 iunie 2012, Judecătoria Piatra Neamţ a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de către pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, şi, în consecinţă, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
S-a reţinut că cererea de chemare în judecată face referire la un act administrativ emis de către o autoritate publică centrală, având personalitate juridică, în subordinea Guvernului, responsabilă cu elaborarea, reglementarea şi implementarea politicilor agricole comunitare şi naţionale.
Prin Sentinţa civilă nr. 273 din 7 decembrie 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi B.C. şi, în consecinţă, a respins cererea formulată de reclamanţii C.C. şi C.E. pentru autoritatea de lucru judecat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pe rolul Curţii de Apel Bacău s-a aflat şi Dosarul nr. 2483/2002, în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 96 din 12 august 2003, în sensul respingerii ca nefondată a cererii în contencios administrativ promovată de reclamanţii C.C. şi C.E. împotriva pârâţilor SC A. SA Piatra Neamţ şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, iar prin Decizia civilă nr. 1524 din 9 martie 2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat recursul formulat de reclamanţi împotriva Sentinţei civile nr. 96 din 12 august 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Curtea a apreciat că excepţia autorităţii de lucru judecat este întemeiată, reţinând că, aşa cum impun dispoziţiile art. 1201 C. civ., în speţă există tripla identitate de elemente (respectiv părţi, obiect şi cauză), iar una din cele două acţiuni a fost soluţionată anterior în mod definitiv.
Împotriva Sentinţei civile nr. 273 din 7 decembrie 2012 au formulat recurs reclamanţii C.C. şi C.E., solicitând casarea acesteia şi rejudecarea cauzei.
Recurenţii au evocat contextul şi istoricul litigiului, punctând o serie de nelegalităţi în ceea ce priveşte stabilirea şi reconstituirea dreptului de proprietate care aparţine reclamanţilor-recurenţi.
În continuare, au evidenţiat vicii ţinând de modul în care au fost soluţionate atât Dosarul nr. 2483/2002, în care a fost pronunţată Sentinţa civilă nr. 96 din 12 august 2003, cât şi dosarul în care a fost pronunţată Sentinţa civilă nr. 273 din 7 decembrie 2012, susţinând că prin aceste hotărâri judecătoreşti se asigură protecţia unor persoane care au săvârşit o serie de abuzuri, că judecătorul fondului nu şi-a îndeplinit îndatoririle prevăzute de dispoziţiile art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., că sentinţa nu este motivată, că la termenul din 7 decembrie 2012 instanţa de judecată s-a antepronunţat şi că sentinţele sus-menţionate au fost pronunţate fără a se intra în cercetarea fondului.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat, argumentând, în esenţă, că instanţa de fond a respins în mod corect cererea reclamanţilor pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:
În speţă, recurenţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu examinarea legalităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 8 aprilie 1996, emis de către pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, anterior, prin Sentinţa civilă nr. 96 din 12 august 2003, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanţii C.C. şi C.E., în contradictoriu cu pârâţii SC A. SA Piatra Neamţ şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, privind anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 8 aprilie 1996, emis în favoarea SC "A." SA de către pârâtul Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
Sentinţa civilă nr. 96 din 12 august 2003 a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii, prin Decizia civilă nr. 1524 din 9 martie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a recursului formulat de C.C. şi C.E.
Faţă de acestea, în mod corect s-a apreciat, de către prima instanţă, întrunirea condiţiilor avute în vedere de dispoziţiile art. 1201 C. civ., existând, în mod evident, identitate de părţi, obiect şi cauză în cele două dosare sus-menţionate, iar Dosarul nr. 2483/2002 fiind soluţionat irevocabil.
Criticile recurenţilor privind modul în care a fost soluţionată cauza nr. 2483/2002 exced competenţelor instanţei de recurs, acestea putând eventual fi dezvoltate separat, în cadrul căilor de atac extraordinare ce pot fi exercitate în respectiva cauză.
Hotărârea instanţei de fond nu este criticabilă nici din perspectiva modului în care judecătorul fondului a procedat la soluţionarea cauzei, punând în discuţia părţilor, cu prioritate, excepţia peremptorie a autorităţii de lucru judecat, fără a se putea aprecia că modul în care a invocat această excepţie, cu solicitarea unor lămuriri şi ascultarea reclamantului-recurent C.C., ar putea echivala cu o antepronunţare sau că nu şi-ar fi exercitat, în aceste limite, rolul activ impus de dispoziţiile art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ.
Nu pot fi primite nici criticile privind nemotivarea sentinţei recurate, în condiţiile în care, raportat la obiectul excepţiei, judecătorul fondului a prezentat în mod exhaustiv şi convingător aspectele de fapt şi de drept ce au dus la formarea convingerii sale.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii C.C. şi C.E. împotriva Sentinţei civile nr. 273 din 7 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2716/2014. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 2719/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
