ICCJ. Decizia nr. 2691/2014. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2691/2014
Dosar nr. 4785/1/2013
Şedinţa publică de la 6 iunie 2014
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 30 septembrie 2013, petenta S.C. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 720 din 27 iunie 2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă cererea contestatoarei de reîncadrare în funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, solicitând anularea acestei hotărâri.
În motivarea acţiunii, contestatoarea a susţinut, în esenţă, că a funcţionat ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc până la data de 16 octombrie 2009, când s-a pensionat; că are gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Tribunal; că la data de 14 noiembrie 2012 s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc cu o cerere de reîncadrare, la care a ataşat documentele necesare precizate în cadrul Hotărârii nr. 661 din 3 iulie 2008 a Consiliului Superior al Magistraturii; că, prin adresa nr. x - 1/29 noiembrie 2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a înaintat Consiliului Superior al Magistraturii cererea formulată, iar concluziile Colegiului de Conducere a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc au fost în sensul că acesta este de acord cu reîncadrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior pensionării.
A mai arătat contestatoarea că la data de 2 aprilie 2013 a susţinut interviul în faţa Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, care, prin Hotărârea nr. 103 din 2 aprilie 2013, a constatat îndeplinite condiţiile legale pentru reîncadrarea acesteia în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, dar ulterior Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că nu se impune reîncadrarea acesteia în respectiva funcţie, aşa cum reiese din Hotărârea nr. 720 din 27 iunie 2013, contestată în prezenta cauză.
A subliniat contestatoarea că Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a trimis avizul pozitiv de reîncadrare emis de Colegiul de Conducere al Parchetului, la data de 29 noiembrie 2012, cu adresa nr. x - 1, însă în cadrul Hotărârii nr. 720 din 27 iunie 2012 nu s-a precizat acest lucru, luându-se în considerare avizul negativ întocmit ulterior de Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, încălcându-se astfel cu bună ştiinţă dispoziţiile Hotărârii nr. 661/2008 a Consiliului Superior al Magistraturii, care a statuat că regula de bază în analizarea unei cereri de reîncadrare este hotărârea Colegiului de conducere al Parchetului de unde s-a pensionat procurorul solicitant.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) din Noul C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi, în temeiul dispoziţiilor art. 131 şi art. 132 din Noul C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere următoarele considerente:
Prin Decretul Preşedintelui României nr. 1418 din 2 octombrie 2009 doamna S.C. a fost eliberată din funcţia de procuror, prin pensionare, începând cu data de 15 octombrie 2009.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, hotărârile adoptate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, prevăzute la art. 29 alin. (5) din lege, pot fi atacate cu recurs de către orice persoană interesată, în termen de 15 zile de comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este o normă de excepţie, pentru că stabileşte competenţa în recurs a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în comparaţie cu situaţia altor acte ale Consiliului Superior al Magistraturii care sunt supuse controlului de legalitate exercitat în condiţiile Legii nr. 554/2004.
Prin urmare, întrucât textul este de strictă interpretare, nu orice hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii poate fi atacată cu recurs, ci exclusiv hotărârile jurisdicţionale care privesc cariera ori drepturile judecătorilor şi procurorilor.
Or, cum excepţiile sunt de strictă interpretare, această procedură specială prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată şi completată, nu poate fi extinsă, prin analogie sau prin simpla apreciere a unui aşa-zis caracter conex, şi altor hotărâri adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii în exercitarea atribuţiilor sale, care nu fac obiect al unor prevederi exprese ale legii.
Atunci când legiuitorul a dorit să instituie căi speciale de atac a hotărârilor adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii, care au caracterele juridice ale unor acte administrative, a prevăzut-o expres, cum ar fi în cazul celor vizând cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, ca şi în situaţia acţiunilor disciplinare, când Consiliul Superior al Magistraturii funcţionează ca instanţă de judecată. În toate celelalte cazuri însă hotărârile Consiliul Superior al Magistraturii pot fi supuse controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004.
Hotărârea nr. 720 din 27 iunie 2012, prin conţinutul ei şi raportat la temeiul legal în baza căruia a fost emisă, nu se încadrează în categoria celor privind cariera şi drepturile judecătorilor, în sensul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată şi corespunzător reglementării cuprinse în Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, modificată şi completată, pentru a atrage competenţa specială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, întrucât, potrivit legii, cariera judecătorilor sau procurorilor vizează strict parcursul profesional, de la promovarea în profesie şi până la încetarea acesteia, în legătură directă cu exercitarea concretă şi efectivă a atribuţiilor de judecător şi respectiv de procuror.
În speţă, hotărârea atacată de contestatoare are natura şi caracterele juridice ale unui act administrativ supus controlului de legalitate exercitat în condiţiile Legii nr. 554/2004, nefiind o hotărâre ce face parte din categoria celor ce privesc cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, pentru a atrage competenţa specială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificări.
În raport de cele învederate anterior, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare aparţine curţii de apel, ca instanţă competentă material potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 republicată, potrivit criteriului rangului autorităţii pârâte, întrucât actul şi operaţiunile vizate de acţiune emană, respectiv sunt solicitate unei autorităţi publice de rang central.
Fiind contestat un act emis de o autoritate publică centrală şi ţinând cont de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că în cauză competenţa de soluţionare în primă instanţă revine Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în a cărei rază teritorială domiciliază contestatoarea.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse şi în conformitate cu prevederile art. 132 alin. (1) şi 3 din Noul C. proc. civ., precum şi cu cele ale art. 10 alin. (1) şi 3 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curtea va admite excepţia de necompetenţă materială şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de S.C. împotriva Hotărârii nr. 720 din 27 iunie 2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4049/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2695/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
