ICCJ. Decizia nr. 2721/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2721/2014
Dosar nr. 2660/2/2012
Şedinţa de la 10 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 2660/2/2012, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea în parte a Încheierii nr. 4 din 12 martie 2012 şi admiterea contestaţiei formulate de AVAS împotriva Deciziei nr. X/40316/2012, în sensul respingerii/înlăturării constatărilor formulate de Curtea de Conturi privind abaterile prezentate la pct. 4 şi la pct. 6.2 (6.2.1, 6.2.2. şi 6.2.3) din Decizia X/40316/2012
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 5164 din 21 septembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În urma acţiunii de audit financiar asupra contului de execuţie şi a situaţiilor financiare pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010 întocmite de AVAS, Curtea de Conturi - Departamentul X a emis Decizia nr. X/40316/2012/prin care a constatat, la pct. 4 al deciziei, o neconcordanţă între valoarea înregistrată în evidenţa contabilă şi valoarea înregistrată în evidenţa operativă a participaţiilor AVAS la societăţile comerciale din portofoliu în valoare de 715.976.227,74 lei (mai mare cu 19.405.552 lei decât cea constatată în urma auditului financiar pentru anul 2009), generată de neefectuarea regularizărilor în evidenţa contabilă a acestor diferenţe, cu încălcarea prev. art. 22 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 51/1998, dar şi a art. 6 alin. (1) şi art. 9 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, art. 43 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al AVAS, art. 100 pct. 1 lit. m) şi pct. 4 lit. b) din acelaşi Regulament.
Reclamanta a contestat măsura de remediere dispusă la pct. 4 al Deciziei, confirmată prin Încheierea nr. 4/2012 a Curţii de Conturi, susţinând că participaţiile din portofoliul Autorităţii nu sunt creanţe faţă de terţi, ci acţiuni deţinute de Statul Român prin AVAS la capitalul social al unor agenţi economici, nefiind supuse valorificării prin procedurile prevăzute de O.U.G. nr. 51/1998.
Aşa cum a arătat Curtea de Conturi, participaţiile Statului Român nu sunt constituite numai din acţiuni, ci şi din diferite tipuri de creanţe, aşa cum statuează art. 2 din O.U.G. nr. 51/1998, modificată prin O.U.G. nr. 23/2004. Preluarea creanţelor neperformante de predecesoarea AVAS, AVAB, în temeiul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 120/1999 şi art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 163/1999 la datoria publică a avut loc prin emiterea de titluri de stat în limita valorică a creanţelor preluate, conform art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 120/1999 şi art. 6 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 163/1999. Astfel, participaţiile în discuţie, de la FNRD, de la Banca Agricolă SA şi participaţii provenite din conversia în acţiuni a unor creanţe neperformante sunt supuse regularizării diferenţelor valorice apărute în procesul de valorificare, conform art. 22 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 51/1998.
În ceea ce priveşte neprevederea legală a unui termen-limită pentru efectuarea operaţiunii de regularizare, aceasta nu înseamnă că ea se poate face oricând, având în vedere că exerciţiul bugetar este anual şi ţinând seama de actele normative care reglementează activitatea financiar-contabilă.
La pct. 6.2 din Decizie, contestat de reclamantă, s-au constatat deficienţe privind urmărirea recuperării unor drepturi de creanţă. Măsurile dispuse au constat în analizarea şi clarificarea situaţiei creanţelor, precum şi înregistrarea lor în evidenţa contabilă, iar, pe de altă parte, stabilirea întinderii prejudiciilor în cazul drepturilor de creanţă pentru care dreptul de recuperare s-a prescris şi dispunerea măsurilor necesare pentru recuperarea acestui prejudiciu.
Instanţa constată că preluarea unor creanţe conform O.G. nr. 61/2000 nu înseamnă că acestea sunt nerecuperabile, dovada, fiind chiar prevederile actului normativ invocat, care se referă la recuperarea acestor creanţe. Nici trimiterea neindividualizată la existenţa unor litigii nu este de natură să înlăture legalitatea şi temeinicia celor reţinute în actul de control. Faptul că o parte din aceste debite ar face obiectul unor propuneri de regularizare conform art. 22 din O.U.G. nr. 51/1998, fără ca această regularizare a evidenţei AVAS să fi fost aprobată de Consiliul de Supraveghere şi îndrumare, conform art. 22 alin. (3), face ca apărările reclamantei să fie nefondate.
Constatarea neluării măsurilor prevăzute de lege pentru recuperarea creanţelor s-a bazat pe nedovedirea măsurilor efectiv întreprinse pentru recuperare. Afirmaţia reclamantei referitoare la imposibilitatea recuperării este lipsită de valoare probatorie.
Cât priveşte debitorul O.N.T.C. SA, acesta se; numără printre cei 6 debitori preluaţi în baza O.G. nr. 61/2000, pentru care nu a fost predat titlul de creanţă. Constatarea din actele de control a fost în sensul că nu au existat acţiuni întreprinse de AVAS pe lângă băncile cedente ale creanţelor neperformante pentru predarea titlurilor executorii. Existenţa unor hotărâri judecătoreşti conform cărora AVAS a fost obligată la plata unor despăgubiri către acest debitor nu este de natură a înlătura constatarea reţinută în actele de control.
În concluzie, prima instanţă a reţinut legalitatea şi temeinicia Încheierii nr. 4 din 12 martie 2012 şi a Deciziei nr. X/40316/2012 şi a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.
3. Calea a atac exercitată în cauză
Împotrivă Sentinţei civile nr. 5164 din 21 septembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, susţinând că este nelegală, pentru următoarele motive:
3.1. În mod nelegal instanţa de fond a respins contestaţia AVAS, motiv de recurs care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod greşit instanţa de fond a stabilit că, prin Încheierea nr. 4 din 12 martie 2012 a Curţii de Conturi a României a fost respinsă în parte contestaţia formulată de AVAS privind abaterile prezentate la pct. 4, pct. 6.2. (6.2.1, 6.2.2 şi 6.2.3) din Decizia X/40316/2012 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor a Curţii de Conturi a României.
În continuare, în dezvoltarea acestui motiv de recurs, au fost prezentate integral susţinerile din cererea de chemare în judecată, relativ la constatările de la pct. 4 din Decizia nr. X/40316/2012 (a se vedea, în acest sens, f. 4 - 8 din dosarul de fond).
3.2. În mod nelegal instanţa de fond a respins contestaţia AVAS, în ceea ce priveşte constatările de la pct. 6.2. (6.2.1, 6.2.2. şi 6.2.3) din Decizia X/40316/2012 privind "deficienţe privind inventarierea, înregistrarea şi urmărirea recuperării drepturilor de creanţă".
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta a înţeles să reitereze susţinerile cuprinse în cererea de chemare în judecată (f. 8 - 14 din dosarul de fond), cu precizarea că acestea se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În concluzie, pentru motivele prezentate, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate şi admiterea cererii AVAS împotriva Încheierii nr. 4 din 12 martie 2012, în sensul respingerii constatărilor formulate de Curtea de Conturi privind abaterile prezentate la pct. 4, pct. 6.2 (6.2.1, 6.2.2. şi 6.2.3) din Decizia X/40316/2012 a Curţii de Conturi a României - Departamentul X.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata Curtea de Conturi a României a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a Sentinţei civile nr. 5164 din 21 septembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, invocând în special următoarele apărări:
4.1. În mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că participaţiile statului din portofoliul AVAS sunt constituite şi din creanţe preluate de instituţiile publice implicate în privatizare, existente înainte de constituirea sa, creanţe care au fost preluate la datoria publică, prin emiterea de titluri de stat în limita valorică a creanţelor preluate, regularizarea diferenţelor valorice apărute în procesul de valorificare fiind guvernată de prevederile art. 22 alin. (2) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998, ceea ce justifică şi menţinerea pe fond a măsurii dispuse la pct. 4 din decizia contestată.
4.2. Afirmaţiile recurentei sunt neîntemeiate şi în ceea ce priveşte constatările de la pct. 6.2. din procesul-verbal de constatare şi măsura dispusă la pct. 7 din decizia contestată, întrucât, urmare a analizării situaţiilor privind creanţele bancare preluate, au fost identificaţi un număr de 146 debitori faţă de care reclamanta, prin Direcţia Creanţe, nu a aplicat niciuna dintre procedurile de executare silită prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 51/1998, cuantumul total al acestor creanţe fiind de 45.264.868 lei.
De asemenea, din documentele prezentate auditorilor publici externi nu rezultă că entitatea audiată ar fi întreprins vreun demers pe lângă B.C.R. SA, care să permită realizarea scopului pentru care s-a realizat predarea creanţelor, şi anume valorificarea creanţelor, preluate şi angajarea răspunderii acestei bănci în temeiul art. 85 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 51/1998 pentru necomunicarea documentelor sau informaţiilor care să permită valorificarea creanţelor preluate la datoria publică.
Totodată, referitor la constatările auditorilor publici externi cu privire la creanţele rezultate din vânzarea pachetelor de acţiuni, reclamanta nu a prezentat înscrisuri din care să rezulte finalizarea acţiunilor de executare silită sau înscrierea la masa credală a societăţilor fată de care s-a indicat starea de faliment.
5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi
În recurs, la solicitarea recurentei AVAS, s-a administrat proba cu înscrisuri noi, conform art. 305 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, inclusiv art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a supus controlului de legalitate dispoziţiile pct. I din Încheierea nr. 4 din 12 martie 2012, emisă de Curtea de Conturi a României şi dispoziţiile înscrise la pct. 4 şi pct. 6.2 (6.2.1, 6.2.2. şi 6.2.3) din Decizia nr. X/40316/2012 emisă de Departamentul X din cadrul Curţii de Conturi a României.
Soluţia primei instanţe, în sensul respingerii cererii de anulare a actelor administrative contestate, se bazează pe interpretarea corectă atât a probei cu înscrisuri administrată în cauză, cât şi a dispoziţiilor legale aplicabile.
Astfel, în privinţa abaterii reţinute la pct. 4 al Deciziei nr. X/40316/2012, susţinerea recurentei, în sensul că cele consemnate de organul de control în cuprinsul deciziei nu se regăsesc, în această formă, nici în Raportul de audit financiar încheiat la AVAS şi nici în Procesul-verbal de constatare înregistrat la AVAS sub nr. P/12186 din 16 decembrie 2011, nu se confirmă. Aceasta abatere este prezentată în Raportul de audit, la Cap. I, lit. C), pag. 13 şi în Procesul-verbal de constatare, la pct. 3, pag. 7 - 9. Sub acest aspect, se observă că însăşi reclamanta a redat în cuprinsul contestaţiei administrative pasajele relevante cuprinzând descrierea abaterii de la pct. 4 al Deciziei, pasaje aflate la pag. 13 din Raportul de audit şi la pag. 7 - 9 din Procesul-verbal de constatare, neexistând pretinsa neconcordantă între acestea.
Măsura dispusa la pct. 4 din decizia contestată în mod corect a fost menţinută de prima instanţă, întrucât participaţiile Statului român sunt constituite atât din acţiuni, cât şi din diferite tipuri de creanţe, aşa cum s-a prevăzut prin art. 2 din O.U.G. nr. 51/1998, astfel cum a fost modificat prin art. 13 din O.U.G. nr. 23/2004.
De asemenea, creanţele neperformante ale F.N.R.D. şi ale B.A. SA au fost preluate la datoria publică, prin emiterea de titluri de stat în limita valorică a creanţelor preluate de AVAB, predecesorul AVAS.
Prin urmare, regularizarea diferenţelor valorice apărute în procesul de valorificare a acestor creanţe se supune prevederilor art. 22 alin. (3) şi (3) din O.U.G. nr. 51/1998, constatările autorităţii pârâte în această privinţă fiind în mod legal validate prin hotărârea primei instanţe.
În ceea ce priveşte dispoziţiile înscrise la pct. 6.2 din Decizia nr. X/40316/2012, în mod just prima instanţă a observat că reclamanta a făcut trimitere la obiecţiunile formulate la procesul-verbal de constatare, care au fost reiterate în contestaţia administrativă şi la care autoritatea pârâtă a prezentat un răspuns în Încheierea nr. 4/2012. S-a apreciat că documentele anexate de AVAS obiecţiunilor, neselectate, neopisate, nenumerotate şi nesemnate, nu cuprind elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor efectuate, neavând calitatea de documente justificative conform OMFP nr. 3512/2008. în lipsa unor documente care să evidenţieze cu claritate demersurile întreprinse pentru punerea în executare a titlurilor executorii, precum şi pentru încasarea creanţelor în termenul general de prescripţie, în mod legal prima instanţă a menţinut şi constatările cuprinse la pct. 6.2 al deciziei contestate.
Înscrisurile prezentate în recurs de către reclamantă nu sunt de natură să conducă la o altă concluzie, atât timp cât acestea nu sunt sistematizate şi însoţite de precizări privitoare la relevanţa lor asupra existenţei/inexistenţei abaterilor reţinute prin actele administrative contestate.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Sentinţei civile nr. 5164 din 21 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2705/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2722/2014. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
