ICCJ. Decizia nr. 2956/2014. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2956/2014
Dosar nr. 2124/2/2013
Şedinţa de la 20 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1884 din 7 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul C.I.C. în contradictoriu cu M.A.N. – C.D.C. de fost cadru militar activ, îndepărtat abuziv din armată în perioada 23 august 1944 – 31 decembrie 1961 - UM Bucureşti şi a obligat intimata să efectueze toate operaţiunile administrative de verificare a actelor petentului şi de căutare a actelor lipsă, cu plata diferenţelor cuvenite, în condiţiile legii.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, pârâtul M.A.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.
„Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”
Însă, în cauză sunt incidente dispoziţiile legii contenciosului administrativ care la art. 20 alin. (1) stipulează că: „Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 4 iulie 2013, iar recursul a fost înregistrat la data de 2 august 2013, prin fax, potrivit rezoluţiei de la fila x a dosarului, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat.
Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: „Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.
Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:
„(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.”
Înalta Curte constată că recurentul nu a solicitat repunerea sa în termen.
Cum în cauză, recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea, în termen, a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat şi în temeiul art. 493 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., se va respinge, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul M.A.N. prin D.R.P.A.J. pentru C.D.C. de fost cadru militar activ, îndepărtat abuziv din armată în perioada 23 august 1944 – 31 decembrie 1961 împotriva sentinţei nr. 1884 din 7 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2954/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3072/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
