ICCJ. Decizia nr. 3072/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3072/2014
Dosar nr. 283/93/2012
Şedinţa publică de la 27 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Ilfov, reclamanta SC I.A.E.M. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F., A.F.P.S. şi A.F.P. Voluntari, a solicitat anularea Ordinului nr. 1167/2009 pentru aprobarea listei contribuabililor declaraţi inactivi, în ceea ce priveşte poziţia ii. 62486 din anexă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma schimbării sediului social în jud. Ilfov, începând cu data de 23 iulie 2009, la A.F.P. Voluntari au fost depuse declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul de stat - declaraţia 100, decontul de taxai pe valoarea adăugată - declaraţia 300 şi au fost plătite impozitele aferente. De la acel moment şi până în prezent au fost depuse toate declaraţiile şi situaţiile financiare cerute de lege şi au fost plătite toate taxele datorate de către societate.
La data de 23 iunie 2010, A.F.O. Voluntari a constatat că societatea a fost declarată inactivă încă din data de 11 iunie 2009, de către A.F.S. 1 Bucureşti.
Reclamanta a susţinut că nu i s-a comunicat acest fapt si nici nu s-a putut afla care a fost motivul pentru care situaţia societăţii nu a fost comunicată prin transferul fişei de plătitor către A.F. Voluntari, care în toată această perioada i-a primit declaraţiile şi a încasat taxele şi impozitele datorate, fără a le refuza, ca fiind declarate şi încasate de la un contribuabil inactiv.
Conform datelor afişate pe portalul A.N.A.F., a descoperit că societatea a fost declarată inactivă de către A.F.P.S. Bucureşti, la data de 11 iunie 2009, conform O.P.A.N.A.F. nr. 1167 din 29 septembrie 2009, iar atributul de plătitor TVA a fost anulat la data de 01 iulie 2009. Ulterior, a aflat ca societatea a fost declarata inactivă pentru nedepunerea declaraţiilor în perioada decembrie 2006 - martie 2009, perioadă în care societatea a avut activitatea suspendată.
După aflarea acestei situaţii, societatea a efectuat urgent demersurile necesare pentru scoaterea din stadiul de inactivitate, prin depunerea declaraţiilor care erau considerate lipsă şi plata amenzii aferente, ceea ce a condus la reactivarea societăţii, fapt consemnat în O.P.A.N.A.F. nr. 2249 din 30 iulie 2010 - Anexa poziţia 123.
La data de 23 iunie 2011, s-a adresat A.N.A.F. pentru reglementarea situaţiei, iar aceasta i-a comunicat că cererea a fost înaintată A.F.P. Voluntari.
Prin răspunsul nr. 98034 din 29 iulie 2011, D.G.F.P. Ilfov i-a comunicat că societatea nu poate solicita îndreptarea erorii materiale, întrucât nu întruneşte condiţiile impuse de procedura de aprobare a regimului de declarare, derogatoriu prevăzut de O.P.A.N.A.F. nr. 1221/2009.
Reclamanta a considerat nelegală includerea sa pe lista contribuabililor inactivi, deoarece aceasta includere a fost făcută de un organ fiscal necompetent şi cu nerespectarea procedurilor referitoare la obligarea de notificare de către organul fiscal a intenţiei de declarare a societăţilor ca fiind inactive.
A mai invocat faptul că includerea societăţii pe lista contribuabililor declaraţi inactivi a fost făcută cu nerespectarea procedurii ordinului A.N.A.F. nr. 819/2008.
Reclamanta a mai susţinut că A.F.P.S. Bucureşti, nu se putea prevala de necunoaşterea noului sediu întrucât în ordin figurează cu denumirea schimbată odată cu schimbarea sediului social.
După pronunţarea sentinţei de declinare a competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, pârâta A.N.A.F. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca inadmisibilă, arătând că actul contestat nu are caracter normativ, el se considera comunicat la data de 26 iunie 2009, adică la 15 zile de la publicare pe pagina de internet şi de la afişarea la sediul A.N.A.F.
Astfel, fiind vorba despre un act administrativ cu caracter individual şi nu normativ erau aplicabile dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
2. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 927 din 06 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC I.A.E.M. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F., A.F.P.S. Bucureşti şi A.F.P. Voluntari, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a avut în vedere faptul că reclamanta a luat la cunoştinţă despre ordinul contestat cel mai târziu la data de 29 iunie 2010 când a înregistrat la D.G.F.P. Ilfov cererea privind eliminarea sa din lista contribuabililor declaraţi inactivi.
Astfel, chiar dacă nu s-ar avea în vedere termenul indicat de pârâta A.N.A.F. ca termen de luare la cunoştinţă a ordinului atacat se reţine că reclamanta nu a adresat pârâtei A.N.A.F. nicio cerere prin care să solicite anularea ordinului nr. 1167/2009 în ceea ce o priveşte, respectiv poziţia nr. 62486 din lista anexă, în termenul de 30 de zile de la data când a luat la cunoştinţă despre ordinul contestat, potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de fond a reţinut că ordinul contestat este un act administrativ cu caracter individual şi nu normativ, iar faptul că prin acelaşi ordin s-au constatat inactive mai multe societăţi nu schimbă caracterul actului administrativ.
În situaţia în care s-ar aprecia că prima cerere, cea din 29 iunie 2010, reprezintă în fapt o cerere de revocare, instanţa de fond a constatat ca reclamanta nu a introdus acţiunea în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi nici în cel de la alin. (2) al aceluiaşi articol, astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege, din 29 iunie 2011 reclamanta este decăzută din dreptul de a mai introduce acţiunea în anularea actului administrativ.
Pentru orice alte cereri ulterioare, instanţa de fond a considerat că acestea au fost introduse cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acest aspect echivalând cu lipsa procedurii prealabile (neefectuarea procedurii prealabile în conformitate cu dispoziţiile legale atrăgând nulitatea acestei proceduri).
3. Motivele de recurs înfățișate de reclamantă
Împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti a formulat recurs reclamanta SC I.A.E.M. SRL, susţinând în esenţă următoarele
3.1. Instanţa de fond nu a respectat principiul contradictorialităţii întrucât nu a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta A.N.A.F., prin întâmpinarea depusă la data de 5 iunie 2012.
Potrivit art. 109 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., modificată prin Legea nr. 202/2010, sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de pârât, prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.
Ca atare, ulterior apariţiei Legii nr. 202/2010, deşi efectuarea procedurii prealabile a rămas obligatorie, fiind în continuare o condiţie de exercitare a acţiunii în contencios administrativ, excepţia prin care se invocă lipsa acesteia a devenit o excepţie de ordine privată care poate fi invocată numai de către pârâtă şi numai prin întâmpinare.
În cauză însă, prin întâmpinarea depusă la 28 martie 2010, pârâta a invocat doar excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Ilfov, fără a invoca excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile.
3.2. În mod greşit instanţa de fond a statuat că nu a formulat plângerea prealabilă potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că la data de 29 iunie 2010, dată la care a luat la cunoștință de includerea societăţii pe lista contribuabililor inactivi, până la data de 27 august 2012 a purtat în permanenţă corespondenţă cu toate pârâtele.
3.3. Includerea societăţii pe lista contribuabililor inactivi este nelegală, întrucât a fost făcută de un organ fiscal necompetent, de la data de 9 aprilie 2009, când a fost operată în registrul comerţului schimbarea sediului social, competenţa fiscală pentru demararea procedurilor revenind A.F.O. Voluntari.
3.4. Includerea societăţii pe lista contribuabililor inactivi a fost făcută cu nerespectarea procedurilor referitoare la obligaţia de notificare de către organul fiscal a intenţiei de declarare a societăţii ca fiind inactivă.
4. Apărările intimatei A.N.A.F.
Prin întâmpinarea formulată la data de 27 iunie 2014, intimata A.N.A.F. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a susţinut că faţă de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispoziţiile art. 101 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., rezultă fără putinţă de tăgadă că recurenta-reclamantă trebuia să se adreseze autorităţii publice emitente cu o contestaţie administrativă în termen de 30 de zile de la data la care a luat la cunoştinţă despre faptul că a fost introdusă pe lista contribuabililor inactivi.
Or, în cauză, nu s-a probat că aceasta a formulat o astfel de contestaţie administrativă în termenul prevăzut de lege.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor recurentei, a apărărilor din întâmpinare, cât şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Controlul judiciar declanşat de recurenta-reclamantă are ca obiect verificarea legalităţii Ordinului A.N.A.F. nr. 1167/2009 pentru aprobarea listei contribuabililor declaraţi inactivi, în ceea ce priveşte poziţia nr. 62486 din anexă – ocupată de societatea reclamantă.
Curtea de apel a considerat acţiunea inadmisibilă, reţinând că din înscrisurile ataşate acţiunii rezultă că reclamanta a luat cunoştinţă despre ordinul contestat cel mai târziu la 29 iunie 2010, când a înregistrat la D.G.F.P. Ilfov cererea privind eliminarea sa din lista contribuabililor declaraţi inactivi şi astfel chiar dacă nu s-ar lua în considerare termenul indicat de pârâta A.N.A.F. ca termen de luare la cunoştinţă a ordinului, se reţine că reclamanta nu s-a adresat cu o cerere prin care să solicite anularea acestuia în ceea ce o priveşte, în termen de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă.
A mai reţinut instanţa de fond că solicitările reclamantei de reglementare a situaţiei sale nu pot fi apreciate ca fiind cereri de revocare a actului contestat, deoarece aceasta a solicitat reactivarea sa, îndreptarea erorii materiale, îndrumări şi nicidecum revocarea actului.
Dezlegarea dată de prima instanţă acestei probleme de drept nu este însuşită de Înalta Curte având în vedere cadrul normativ incident în cauză.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial la Tribunalul Ilfov, reclamanta a solicitat anularea ordinului emis de A.N.A.F. prin care a fost inclusă în lista contribuabililor inactivi.
Prin întâmpinarea formulată, la data de 26 martie 2012, în faţa Tribunalului Ilfov, A.N.A.F. a invocat excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, excepţie admisă prin sentinţa nr. 232 din 28 martie 2012 prin care a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată trebuie să solicite autorităţii publice emitente, revocarea în tot sau în parte a actului.
Aceste dispoziţii legale se coroborează cu art. 109 alin. (3) C. proc. civ. (în forma în vigoare ulterior modificării prin art. I pct. 10 din Legea nr. 202/2010), conform căruia neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.
Or, prin întâmpinarea formulată de pârâtă în faţa primei instanţe a fost invocată doar necompetenţa materială a Tribunalului Ilfov în soluţionarea cauzei.
În consecinţă, judecătorul fondului nu mai avea temei legal care să-i permită invocarea din oficiu a excepţiei prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere sancţiunea decăderii prevăzută de dispoziţiile imperative ale art. 109 alin. (3) C. proc. civ.
De altfel, excepţia privind neîndeplinirea procedurii prealabile nu a fost pusă în discuţia părţilor, aşa cum rezultă din cuprinsul Încheierii din data de 27 februarie 2013, fiind astfel încălcat principiul contradictorialităţii, componentă a garanţiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraf 1 C.E.D.O. Dreptul la o procedură contradictorie implică pentru părţile unui proces civil dreptul de a lua cunoştinţă de toate piesele şi observaţiile prezentate judecătorului, de natură să-i influenţeze decizia şi de a le discuta. Acest principiu reprezintă „una dintre principalele garanţii ale unei proceduri judiciare”.
În aceste condiţii se reţine că instanţa de fond a soluţionat cauza fără a examina fondul cauzei, astfel că pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca o garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză, soluţia ce se impune a fi pronunţată este casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum şi al art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC I.A.E.M. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 927 din 06 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2956/2014. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3114/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
