ICCJ. Decizia nr. 3114/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3114/2014
Dosar nr. 406/59/2012
Şedinţa publică de la 2 iulie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamanta S.C.D.C.B. Arad în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Timiş, D.G.F.P. Arad şi A.F.P. Arad a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:
- anularea în parte a Deciziei de impunere nr. F-TM 134 din 28 februarie 2011 încheiată de pârâta A.I.F. din cadrul D.G.F.P. Timiş, cu privire la suma totală de 525.344 lei, reprezentând 315.904 lei, TVA şi 209.440 lei, majorări de întârziere aferente perioadei 25 noiembrie 2005 - 25 mai 2010;
- anularea în parte a Deciziei referitoare la obligaţii de plată accesorii nr. 38776 din 05 aprilie 2011 încheiată de A.F.P. a mun. Arad, cu privire la suma de 48.903 lei reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente TVA pentru perioada 25 mai 2010 - 31 martie 2011 şi a Deciziei referitoare la obligaţii de plată accesorii nr. 61016 din 18 mai 2011 încheiată de A.F.P. a mun. Arad, cu privire la suma de 6.065 lei reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente TVA pentru perioada 25 mai 2010 - 31 martie 2011;
- anularea în parte a deciziei nr. 1402 din 24 noiembrie 2011 emisă de către Biroul Soluţionare Contestaţii din cadrul D.G.F.P.J. Arad, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva actelor administrative fiscale menţionate şi exonerarea reclamantei de la plata obligaţiilor fiscale stabilite suplimentar;
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere nr. F-TM134 din 28 februarie 2011, D.G.F.P. Timiş a stabilit în sarcina sa ca obligaţie de plată suma de 525.344 lei, iar ulterior au fost emise decizii de obligaţii de plată pentru accesorii.
Privitor la taxa pe valoarea adăugată considerată nedeductibilă în sumă totală de 301.037 lei, aferentă proiectelor „Perfecţionarea tehnologiilor de creştere şi exploatare a tineretului şi a vacilor de lapte de mare productivitate, corelate cu normele U.E.” (246.110 lei) şi „Posibilităţi de determinare precoce a produşilor cu gene favorabile în direcţia producţiei de lapte şi carne pentru rentabilizarea fermelor private” (54.927 lei), a arătat următoarele:
Potrivit raportului de inspecţie fiscală, reclamanta nu avea drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor efectuate pentru obiectivele de investiţii constând în echipamente, aparatură, instalaţii care sunt destinate realizării proiectelor de cercetare-dezvoltare, în conformitate cu prevederile art. 145 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Pentru realizarea obiectivelor de investiţii la cele două proiecte a efectuat achiziţii de utilaje, materiale, piese şi subansamble specifice activităţii, carburanţi şi diverse utilităţi (telefonie, energie electrică şi apă) fiind dedusă TVA în sumă totală de 301.037 lei. A susţinut că operaţiunile efectuate de reclamantă întrunesc criteriile cumulative ale operaţiunilor impozabile definite la art. 126 C. fisc. şi sunt cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată. Operaţiunile în cauză nu fac parte din categoria operaţiunilor care nu intră în sfera de aplicare a taxei, operaţiuni strict delimitate prin art. 128 alin. (8) C. fisc. S-a precizat că în acest sens s-a exprimat şi Direcţia de Legislaţie în Domeniul TVA din cadrul M.E.F. prin adresa nr. 280772 din 30 aprilie 2008 care prevede următoarele: „Conform art. 48 din Normele metodologice privind contractarea, finanţarea, monitorizarea şi evaluarea proiectelor din planurile sectoriale de cercetare-dezvoltare, aprobate prin H.G. nr. 1266/2004, rezultatele cercetărilor obţinute în cadrul proiectelor aparţin autorităţilor publice finanţatoare, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel.
Prin urmare, instituţia, în calitate de contractor (unitate executantă) a proiectelor din planurile sectoriale, realizează o operaţiune în sfera taxei pe valoarea adăugată, potrivit art. 126 alin. (1) C. fisc., pentru care se colectează taxa pe valoarea adăugată şi se deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii utilizate pentru realizarea proiectului, în conformitate cu prevederile art. 145 alin. (2) lit. a) C. fisc.”.
Operaţiunile realizate se încadrează în sfera de exercitare a dreptului de deducere definită la art. 145 alin. (2) lit. a) C. fisc. şi exercitarea dreptului de deducere a taxei s-a realizat pe bază de facturi, în condiţiile prevăzute la art. 146 alin. (1) lit. a) C. fisc.; prin urmare, operaţiunile efectuate nu fac parte din categoria operaţiunilor scutite fără drept de deducere, operaţiuni strict delimitate prin art. 141 C. fisc.
Referitor la taxa pe valoarea adăugată considerată nedeductibilă în sumă totală de 2.293 lei, aferentă achiziţiilor efectuate de la SC B. SRL, reclamanta a arătat că accesoriile achiziţionate au fost utilizate pentru efectuarea unor lucrări de reparaţii în ferma zootehnică, pentru care au fost întocmite situaţii de lucrări.
Referitor la taxa pe valoarea adăugată considerată nedeductibilă în sumă totală de 12.574 lei aferentă achiziţiilor de alimente (apă minerală şi mese servite în timpul campaniilor agricole), cafea, cadouri acordate cu ocazia unor sărbători legale, reclamanta a susţinut că organul de inspecţie fiscală a considerat, în mod greşit, că acestea nu au legătură cu activitatea staţiunii şi nu sunt utilizate în folosul operaţiunilor sale taxabile.
Apa minerală şi mesele acordate în timpul campaniilor au legătură directă cu operaţiunile taxabile realizate şi sunt aferente obiectului de activitate. Bunurile în cauză au fost acordate muncitorilor care desfăşoară activităţi din sectorul vegetal, sector care realizează baza furajeră necesară furajării şi întreţinerii întregului efectiv de bovine. Mai mult, prin O.G. nr. 99/2000, angajatorul este obligat să ia toate măsurile pentru asigurarea condiţiilor de microclimat la locul de muncă.
Mesele servite în perioada 2005-2009 s-au acordat în conformitate cu prevederile contractelor colective de muncă şi aprobate de Consiliul de administraţie, persoanele care au beneficiat de mesele servite fiind cele înscrise în tabelele nominale cu semnăturile aferente.
Pachetele acordate cu ocazia diferitelor sărbători (8 Martie, Crăciun, etc.) se încadrează în limita de deductibilitate prevăzută de Codul fiscal, respectiv 2 % din fondul brut de salarii anual.
Achiziţiile referitoare la cafea, dulciuri, protocol şi alte produse s-au efectuat cu ocazia participării la expoziţii, simpozioane, seminarii şi Workshop-uri, toate aceste activităţi având legătură cu activitatea de bază, fiind efectuate în conformitate cu art. 20 lit. a) şi d) şi art. 47 alin. (2) din Statutul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „G.I.Ș.” şi cu prevederile Codului fiscal.
De asemenea, a invocat prevederile art. 21 alin. (3) lit. c) C. fisc., potrivit cărora: „Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată … cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2 %, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. Intră sub incidenţa acestei limite, cu prioritate, ..şi alte cheltuieli efectuate în baza contractului colectiv de muncă. În cadrul acestei limite, pot fi deduse şi cheltuielile reprezentând: .. cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori şi salariaţilor, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor..”.
1.2. Întâmpinările formulate în cauză
Prin întâmpinare, pârâta A.F.P. Arad a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamantă ca fiind neîntemeiată.
A precizat că reclamanta a achitat debitul principal restant la 8 decembrie 2011, iar în baza O.G. nr. 30/2011 s-au anulat penalităţile de întârziere, în sumă de 47.386 lei.
Pârâta D.G.F.P. Arad a solicitat respingerea acţiunii, ca netemeinică şi nelegală, şi în consecinţă menţinerea tuturor actelor administrative atacate ca temeinice şi legale.
Referitor la capătul de cerere privind taxa pe valoarea adăugată în sumă totală de 301.037 lei, aferentă achiziţiilor efectuate pentru realizarea obiectivelor de investiţii la cele două proiecte de cercetare-dezvoltare, a arătat că pentru realizarea obiectivelor de investiţii la cele două proiecte, reclamanta a efectuat achiziţii de utilaje, materiale, piese şi subansamble specifice activităţii, carburanţi şi diverse utilităţi (telefonie, energie electrică şi apă) şi a dedus taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora.
În ceea ce priveşte proiectul „Perfecţionarea tehnologiilor de creştere şi exploatare a tineretului şi a vacilor de lapte de mare productivitate, corelate cu normele U.E.”, finanţat de către Ministerul Agriculturii în baza Contractului de finanţare nr. 350 din 08 decembrie 2006 şi pentru a cărui derulare reclamanta a efectuat achiziţii, în perioada 15 decembrie 2006 - 19 septembrie 2007, contractul de finanţare a fost încheiat în data de 08 decembrie 2006, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 343/2006 prin care scutirea de taxă pe valoarea adăugată pentru activitatea de cercetare - dezvoltare şi inovare prevăzută la art. 141 alin. (2) lit. a) C. fisc., în vigoare până la data de 31 decembrie 2006, a fost eliminată.
În cazul acestui contract sunt aplicabile prevederile tranzitorii din Codul fiscal aplicabil începând cu 1 ianuarie 2007, respectiv art. 161 alin. (19) lit. a) C. fisc., potrivit cărora în cazul contractelor ferme, încheiate până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv, se aplică prevederile legale în vigoare la data intrării în vigoare a contractelor pentru activităţile de cercetare-dezvoltare şi inovare.
Pentru operaţiunile derulate după data de 1 ianuarie 2007, a precizat că unitatea care realizează activitatea de cercetare-dezvoltare, are dreptul de a-şi deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor de bunuri sau servicii, utilizate în vederea realizării acestor proiecte de cercetare-dezvoltare care reprezintă acţiuni directe, conform art. 145 alin. (2) C. fisc., dar în acelaşi timp trebuie să colecteze taxa pe valoarea adăugată pentru contravaloarea activităţii de cercetare-dezvoltare, care va fi plătită de finanţator.
Prin urmare, atât operaţiunile care tranzitoriu sunt scutite conform art. 161 alin. (19) lit. a) C. fisc., cat şi acţiunile indirecte care nu sunt în sfera de aplicare a taxei, sunt operaţiuni fără drept de deducere.
Unitatea care realizează activitatea de cercetare-dezvoltare, are dreptul de a-şi deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor de bunuri sau servicii, utilizate în vederea realizării proiectelor de cercetare-dezvoltare care reprezintă acţiuni directe, conform art. 145 alin. (2) C. fisc., dar în acelaşi timp trebuie să colecteze taxa pe valoarea adăugată pentru contravaloarea activităţii de cercetare-dezvoltare, care va fi plătită de finanţator.
Pârâta arată că în cazul reclamantei, deşi aceasta a dedus taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor efectuate pentru activitatea de cercetare-dezvoltare şi inovare, pentru contravaloarea activităţii de cercetare-dezvoltare nu a colectat taxa pe valoarea adăugată aferentă, pe cale de consecinţă operaţiunile desfăşurate în cadrul proiectului „Posibilităţi de determinare precoce a produşilor cu gene favorabile în direcţia producţiei de lapte şi carne pentru rentabilizarea fermelor private”, finanţat de M.A.D.R. în baza Acordului de Grant nr. 141557 din 22 aprilie 2008, nu se cuprind în sfera taxei pe valoarea adăugată, iar taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor efectuate în scopul realizării proiectului respectiv nu este deductibilă în conformitate cu prevederile art. 145 alin. (2) C. fisc.
În legătură cu capătul de cerere privind taxa pe valoarea adăugată în sumă totală de 2.293 lei aferentă unor achiziţii pentru care documentele justificative conţin informaţii incomplete.
Astfel, pe bonurile fiscale ataşate acestor documente în unele cazuri era înscrisă aceeaşi explicaţie, iar alte bonuri nu erau lizibile.
De asemenea, în luna septembrie 2005, staţiunea a dedus taxa pe valoarea adăugată în sumă de 601 lei, din factura internă nr. 4122790 din 30 septembrie 2005, prin care autofacturează „materiale igienizare” fără nici o altă specificaţie.
S-a menţionat că orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată înregistrată în scopuri de TVA pentru a beneficia de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată datorată sau achitată, trebuie să deţină documentele care să cuprindă în mod obligatoriu informaţiile prevăzute de lege.
În legătură cu capătul de cerere privind taxa pe valoarea adăugată în sumă totală de 12.574 lei aferentă unor achiziţii efectuate de reclamantă, organele de inspecţie fiscală au constatat că nu au legătură cu activitatea staţiunii.
1.3. Sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 200 din 5 aprilie 2013, Curtea de Apel Timişoara a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C.D.C.B. Arad în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Timiş, A.F.P. Arad şi D.G.F.P. Arad, a anulat în parte Decizia de impunere nr. F-TM 134 din 28 februarie 2011 emisă de D.G.F.P. Timiş, Deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 38776 din 05 aprilie 2011 şi nr. 61016 din 18 mai 2011 emise de A.F.P. Arad precum şi Decizia nr. 1402 din 24 noiembrie 2011 emisă de D.G.F.P. Arad – Biroul Soluţionare Contestaţii şi a exonerat reclamanta de la plata sumei de 301.037 lei reprezentând TVA aferentă proiectelor de cercetare dezvoltare, a sumei de 8.333 lei reprezentând TVA aferentă achiziţiilor de apă minerală, cafea şi dulciuri, precum şi de la plata sumelor reprezentând accesoriile aferente TVA menţionată.
A fost respinsă în rest acţiunea reclamantei, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 9.539,3 lei, reprezentând onorariu expert (4.500 lei), onorariu avocat (5.000 lei), taxă de timbru (39 lei) şi timbru judiciar (0.3 lei).
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în ceea ce priveşte proiectul pentru care s-a încheiat contractual nr. 350 din 8 decembrie 2006 nu sunt aplicabile prevederile tranzitorii din Codul fiscal aplicabil începând cu 1 ianuarie 2007, respectiv art. 161 alin. 19 lit. a) C. fisc.
S-a arătat că potrivit acestor norme tranzitorii, în cazul contractelor ferme, încheiate până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv, se aplică prevederile legale în vigoare la data intrării în vigoare a contractelor pentru activităţile de cercetare-dezvoltare şi inovare, însă, în speţă, nu se poate reţine caracterul ferm de vreme ce nici valoarea contractului nu este fixă, fiind actualizată în fiecare an, în funcţie de cotele atribuite prin bugetul de stat [(art. 14 alin. (3) şi art. 16 din contractul de finanţare)].
Lipsind caracterul ferm, concluzia ce se impune este aceea că pentru anul 2007 achiziţiile realizate de reclamantă în cadrul activităţii de cercetare-dezvoltare sunt supuse noii legislaţii, care nu a mai prevăzut scutirea de la plata TVA a activităţii de cercetare-dezvoltare şi inovare, aşa cum o făcea în redactarea anterioară art. 141 alin. (2) lit. a) C. fisc. Prin urmare, de vreme ce operaţiunile efectuate se includ în sfera de aplicare a TVA, reclamanta are şi drept de deducere.
Nu în ultimul rând, Curtea a menţionat că şi dacă s-ar aprecia că operaţiunile respective au fost scutite de plata TVA, prin decontarea acestei taxe nu este prejudiciat bugetul de stat de vreme ce TVA achitată de reclamantă nici nu era datorată în opinia autorităţilor fiscale.
Cu privire la proiectul realizat în baza Acordului de Grant nr. 141557 din 22 aprilie 2008 s-a arătat că autorităţile fiscale se află într-o confuzie, aplicând regulile art. 126 C. fisc., care în realitate vizează achiziţiile realizate de reclamantă în decursul activităţii de cercetare, la o pretinsă tranzacţie ce ar fi trebuit să aibă loc ulterior, între reclamantă şi finanţator, în condiţiile în care contractele de finanţare nu reprezintă o prestare de servicii, ci, aşa cum arată şi denumirea acestora, reprezintă o finanţare a activităţii de cercetare.
Prin urmare, Curtea a apreciat că achiziţiile realizate de reclamantă sunt operaţiuni impozabile în sensul art. 126 alin. (1) C. fisc., beneficiind şi de dreptul de deducere.
Cu privire la TVA aferentă achiziţiilor efectuate de la SC B. SRL, respectiv SC P.C.B. Mureş din Arad, s-a arătat că pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere cu factură fiscală, care cuprinde informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (8). Ori, potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. (8) lit. e) din Legea nr. 571/2003, care trebuie să cuprindă obligatoriu, denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate.
În cauză, actele prezentate de reclamantă nu îndeplinesc condiţiile Codului fiscal, astfel că decizia organului fiscal este legală.
Cu privire la TVA aferentă unor acţiuni de protocol (cafea, dulciuri, sucuri, alcool, diverse cadouri, etc.), pachete oferite cu ocazia sărbătorilor legale, servicii hoteliere înscrise în documente emise pe numele unor persoane care nu sunt angajate ale staţiunii; mese şi apă minerală pretins a fi fost servite personalului staţiunii în perioada campaniilor agricole din anii fiscali 2008 şi 2009 (12.574 lei), Curtea de apel a reţinut următoarele:
Potrivit art. 145 alin. (7) din Legea nr. 571/2003, în forma aplicabilă în perioada 2005 – 2006 [(sau art. 145 alin. (5) lit. b) începând cu data de 01 ianuarie 2007)] nu poate fi dedusă taxa pe valoarea adăugată pentru (..) băuturi alcoolice şi produse din tutun destinate acţiunilor de protocol. Prin urmare, chiar dacă aceste achiziţii au fost realizate în cazuri în care staţiunea a participat la expoziţii, simpozioane, seminarii şi Workshop-uri, aceasta nu poate beneficia de deducere de vreme de norma legală le exclude în mod expres de la acest drept.
De asemenea, Curtea a apreciat nedeductibilă şi TVA aferentă serviciilor de cazare achitate de reclamantă pentru persoanele care nu au calitatea de angajaţi ai săi, precum şi TVA aferentă meselor servite cu diferite ocazii, întrucât dispoziţiile art. 145 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 571/2003 în forma în vigoare în perioada 2005 – 2006 [(sau art. 145 alin. (2) lit. a) începând cu data de 01 ianuarie 2007)], impun ca bunurile şi serviciile achiziţionate să fie destinate utilizării în folosul operaţiunilor taxabile ale reclamantei. Nefiind dovedită legătura dintre serviciile prestate unor persoane din afara structurii reclamantei şi activitatea acesteia, nu sunt îndeplinite cerinţele legale menţionate şi nu se regăsesc în cauză. În plus, în privinţa meselor acordate, Curtea a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada că acestea ar fi fost destinate personalului în timpul campaniilor agricole, listele invocate de reclamantă nefiind prezentate în timpul controlului şi neputând fi luate în considerare.
De altfel, aceasta este şi opinia expertului numit în cauză, care a opinat că din totalul sumei de 12.574 lei, reclamanta nu beneficiază de dreptul de deducere al sumei de 4.241 lei.
Curtea de apel a considerat ca fiind întemeiate susţinerile reclamantei cu privire la suma de 8.333 lei reprezentând TVA aferentă achiziţiilor de apă minerală; cafea şi dulciuri destinate participării la expoziţii, simpozioane, seminarii şi Workshop-uri; precum şi cadouri oferite cu ocazia diferitelor sărbători angajaţilor (8 Martie, Crăciunul etc.), întrucât în privinţa acestora se constată incidenţa dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (3) din O.G. nr. 99/2000, precum şi incidenţa dispoziţiilor art. 21 alin. (2) lit. i) C. fisc. şi ale art. 21 alin. (3) lit. a) şi c) C. fisc.
2. Instanța de recurs
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs D.G.F.P. Timiş, D.G.F.P. Arad şi A.F.P. Arad.
2.1. Motivele de recurs
În motivele de recurs, pârâtele au susţinut că suma de 8.333 lei reprezentând TVA pentru achiziţiile de apă minerală, cafea, dulciuri, alte cadouri, servicii cazare pentru alte persoane, nu este deductibilă fiscal pentru că bunurile nu au fost achiziţionate în folosul operaţiunilor taxabile, iar potrivit art. 145 alin. (7) lit. b) C. fisc., nu poate fi dedusă taxa pe valoare adăugată pentru băuturi alcoolice şi produse din tutun destinate acţiunilor de protocol.
În ceea ce priveşte suma de 301.037 lei aferentă achiziţiilor pentru realizarea obiectivelor de investiţii pentru două proiecte de centre de dezvoltare, s-a arătat că aceasta nu este deductibilă, întrucât potrivit art. 141 alin. (2) lit. a) C. fisc., activităţile de cercetare-dezvoltare şi acţiunile din Planul naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare prevăzute în Legea nr. 57/2002 realizate până la 31 decembrie 2006, sunt scutite de TVA.
S-a menţionat că în baza art. 161 alin. (19) lit. a) şi alin. (20) C. fisc., scutirea se aplică şi după 1 ianuarie 2007, în cazul în care s-au încheiat acte adiţionale la contractele încheiate până în ianuarie 2007, dacă nu se modifică valoarea totală a proiectelor.
Ca urmare, în cazul proiectului „Perfecţionarea tehnologiilor de creştere şi exploatare a tineretului şi a vacilor de lapte de mare productivitate, corelate cu normele U.E.”, pentru care s-a încheiat contractul de finanţare nr. 350 din 8 decembrie 2006 şi pentru care s-au efectuat achiziţii în perioada 15 decembrie 2006 – 19 septembrie 2007, sunt aplicabile prevederile art. 161 alin. (19) lit. a) C. fisc., respectiv scutirea de taxă, conform art. 141 C. fisc.
Recurentele au arătat că în cazul acestui proiect, TVA a fost de 246.110 lei şi reclamanta nu avea drept de deducere deoarece achiziţiile nu au fost efectuate în scopul operaţiunilor taxabile, astfel cum prevede art. 145 alin. (2) C. fisc.
S-a menţionat că rezultatele cercetării în cazul unui contract finanţat din fonduri publice aparţin atât executantului cât şi finanţatorului, motiv pentru care dacă nu s-a făcut transferul rezultatelor activităţii de cercetare către finanţator, nu sunt întrunite condiţiile pentru prestarea de servicii cu plată şi ca urmare, operaţiunile nu se cuprind în sfera de deducere.
Au susţinut recurentele că tratamentul din punct de vedere al TVA se stabileşte în funcţie de constatarea specificului utilizării rezultatelor ştiinţifice.
În ceea ce priveşte proiectul „Posibilităţilor de determinare precoce a produşilor cu gene favorabile în direcţia producţiei de lapte şi carne pentru rentralizarea fermelor private”, pentru care s-a încheiat Acordul de Grant nr. 141557 din 22 aprilie 2008, s-a arătat că rezultatul cercetării nu a fost transferat la finanţator, astfel că s-a realizat o operaţiune indirectă, care nu se cuprinde în sfera TVA.
Au menţionat recurentele că pentru a deduce TVA pentru achiziţiile efectuate, executantul trebuie să colecteze TVA la c/valoarea activităţii de cercetare-dezvoltare care va fi plătită de finanţator.
2.2. Întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinare, intimata S.C.D.C.B. Arad a solicitat respingerea recursului, reiterând apărările formulate în faţa instanţei de fond.
Cu privire la dreptul de deducere a TVA aferent celor două proiecte de cercetare-dezvoltare
Prin actul de control fiscal s-a reţinut că reclamanta nu avea drept de deducere a TVA aferent proiectelor de cercetare-dezvoltare întrucât a realizat o acţiune indirectă, rezultatul cercetării aparţinând executantului, fără a fi transferat la finanţator, motiv pentru care activitatea de cercetare-dezvoltare nu este considerată prestare de servicii cu plată şi în consecinţă aceste operaţiuni nu se cuprind în sfera taxei pe valoarea adăugată, nefiind deductibilă fiscal potrivit art. 145 alin. (2) C. fisc.
În raport de această ipoteză organul fiscal a considerat că reclamanta nu are drept de deducere pentru achiziţiile efectuate pentru obiectivele de investiţii aferente celor două proiecte în valoare de 301.037 lei.
Din probele cauzei rezultă că intimata a încheiat, în baza O.G. nr. 57/2002, contractul de finanţare nr. 350 din 8 decembrie 2008 cu Ministerul Agriculturii cu o valoare totală de 1.600.000 lei, autoritatea contractantă asumându-şi prin contract, obligaţia de a deconta toate cheltuielile ocazionate de plata obligaţiilor fiscale aferente serviciilor executate în cadrul acestui contract şi cu încadrarea în suma alocată.
Ulterior, s-a încheiat, pentru realizarea unui alt proiect de cercetare-dezvoltare, Acordul de Grant nr. 141557 din 22 aprilie 2008, prin care reclamanta a primit o finanţare de la Ministerul Agriculturii de 200.000 euro, având şi o contribuţie proprie de 50.000 euro.
Potrivit art. 77 alin. (1) din O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, prin rezultatele activităţii de cercetare-dezvoltare obţinute în baza unui contract de finanţare din fonduri publice se înţelege, între altele, documentaţii, studii, lucrări, tehnologii, procedee şi alte asemenea.
Potrivit alin. (3) din acest text, persoana juridică executantă este considerată persoana juridică ce a obţinut oricare dintre rezultatele cercetării prevăzute la alin. (1), în mod direct şi nemijlocit.
Acelaşi act normativ reglementează în cuprinsul art. 75 alin. (1) faptul că rezultatele cercetărilor obţinute în baza unui contract de cercetare-dezvoltare finanţat din fonduri publice aparţin contractorilor care execută în mod direct activităţile prevăzute în contract, iar potrivit art. 74 alin. (2) din O.G. nr. 57/2002 achiziţiile efectuate în vederea executării contractului nu fac parte din rezultatele cercetării, acestea înregistrându-se în contabilitatea executantului, astfel cum rezultă din prevederile art. 76 alin. (2) din ordonanţă.
Aşadar, bunurile achiziţionate pentru derularea proiectului intră în patrimoniul executantului, urmând a fi folosite în continuare în activitatea executantului, adică în folosul operaţiunilor taxabile, ţinând seama şi că reclamanta-intimată este persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA.
În cauză, exercitarea dreptului de deducere s-a efectuat ca urmare a unor livrări de bunuri şi prestări servicii.
Reclamanta a achiziţionat cu plată pentru executarea celor două proiecte atât bunuri cât şi servicii, pentru care a plătit furnizorilor TVA.
Distincţia între acţiunea directă, când rezultatul cercetării aparţine finanţatorului şi acţiunea indirectă, când rezultatul revine executantului, este irelevantă din punct de vedere al TVA deductibil.
Pentru ca o operaţiune să se situeze în sfera de aplicare a TVA, trebuie, potrivit art. 126 alin. (1) C. fisc. şi pct. 2 alin. (2) din Titlul VII al H.G. nr. 44/2004, să fie efectuată cu plată şi să aducă un avantaj clientului.
În cazul analizat au avut loc operaţiuni cu plată, iar avantajul este evident, instituţia înregistrând în contabilitate utilaje, materiale, piese, subansamble specifice, care constituie un fundament pentru obţinerea unor rezultate economice avantajoase.
De asemenea, pentru derularea proiectelor trebuie plătite utilităţile.
În raport de aceste explicaţii, s-a născut dreptul de deducere al TVA, pentru că taxa s-a plătit în folosul operaţiunilor taxabile.
Pentru primul contract de finanţare încheiat în anul 2006, s-a susţinut prin motivele de recurs că activitatea de cercetare era scutită de TVA.
Acest aspect nu a fost avut în vedere la încheierea actului de control din care rezultă că s-a înlăturat dreptul de deducere pentru motivul că rezultatele cercetării nu au fost transferate la finanţator.
Instanţa a fost învestită cu cercetarea legalităţii actului de control, astfel că analiza se va circumscrie numai aspectelor de nelegalitate rezultate din acest act.
Întrucât reclamanta a plătit TVA pentru bunurile şi serviciile achiziţionate, aceasta în mod legal a dedus TVA, fiind persoană impozabilă din punct de vedere al TVA.
În concluzie, s-au realizat operaţiuni din sfera TVA pentru care s-a plătit TVA şi consecinţa este aceea a deducerii TVA aferentă achiziţionării de bunuri şi servicii în vederea realizării proiectelor, bunuri care s-au înregistrat potrivit art. 76 alin. (2) din O.G. nr. 57/2002, evidenţele contabile ale societăţii au devenit astfel proprietatea acesteia.
În ceea ce priveşte suma de 8.333 lei, aceasta reprezintă TVA aferentă unor operaţiuni care nu dau drept de deducere pentru că nu sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor taxabile, aşa cum se prevede în cuprinsul art. 145 alin. (2) C. fisc.
Cheltuielile cu cafeaua, apa minerală, dulciurile, destinate participării la diferite evenimente, cazarea altor persoane decât salariaţii, nu intră în sfera de deducere a TVA, nefiind deductibile şi ca urmare nici TVA aferentă nu este deductibilă.
În consecinţă, critica din recurs cu privire la suma de 8.333 lei, este fondată, astfel că urmează a fi admise recursurile şi modificată în parte sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii cu privire la anularea deciziei de impunere nr. F-TM din 34 din 28 ianuarie 2011 şi a deciziilor nr. 38776/2011, nr. 61016/2011, emise de A.F.P. Arad şi decizia nr. 1402/2011 emisă de D.G.F.P. Arad, referitoare la suma de 8.333 lei reprezentând TVA pentru achiziţii de cafea, apă minerală, dulciuri şi accesoriile aferente acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele D.G.F.P. Timiş (în prezent D.G.R.F.P. Timişoara), D.G.F.P. Arad (în prezent D.G.R.F.P. Timişoara – A.J.F.P. Arad) şi A.F.P. Arad (în prezent A.J.F.P. Arad) împotriva Sentinţei civile nr. 200 din 5 aprilie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea cu privire la anularea deciziei de impunere nr. F-TM/34 din 28 ianuarie 2011 şi deciziei nr. 38776/2011, deciziei nr. 61016 din 18 mai 2011 emise de A.F.P. Arad şi deciziei nr. 1402 din 24 noiembrie 2011 emisă de D.G.F.P. Arad, referitor la suma de 8.333 lei, reprezentând TVA pentru achiziţii de cafea, apă minerală, dulciuri şi accesoriile aferente acestora.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3072/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2232/2014. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
