ICCJ. Decizia nr. 2947/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2947/2014
Dosar nr. 2753/98/2010*
Şedinţa de la 20 iunie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă cu nr. 2877 din 20 noiembrie 2013, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Ialomiţa şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul T.N., în contradictoriu cu pârâta R.N.P.R. prin D.S. Ialomiţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul, având în vedere prevederile art. 80 şi art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public, conform cărora competenţa de soluţionare aparţine instanţei de contencios administrativ. Astfel, în baza art. 158 C. proc. civ., a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând că potrivit art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 229/2009 R. este regie autonomă de interes naţional, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 55 din 13 ianuarie 2014, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată, din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă, complet specializat în cauze de contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că instituţia în discuţie este o autoritate locală, ceea ce atrage competenţa tribunalului administrativ-fiscal, conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Ialomiţa, secţia litigii de muncă.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin decizia nr. 3 pronunţată în dosarul nr. 1/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, complet competent să judece recursul în interesul legii, a pronunţat următoarea soluţie:
„Admite recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin (1) din O.U.G. nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2007, coroborate cu dispoziţiile art. 254 şi art. 266 din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 58 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 427/2001, cu modificările ulterioare, acţiunile în răspundere patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuţii de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafeţele de pădure pe care le are în pază, în condiţiile art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 85/2006, sunt de competenţa materială a instanţelor de conflicte de muncă.
Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ.”
Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii a fost publicată (M. Of. nr. 445/18.06.2014), fiind obligatorie pentru instanţe.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că soluţionarea, în fond, a cauzei privind pe reclamantul T.N. şi pe pârâtele R.P.R. – D.S. Ialomiţa şi R.N.P.R. este de competenţa Tribunalului Ialomiţa, secţia litigii de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul T.N. şi pe pârâtele R.P.R. – D.S. Ialomiţa şi R.N.P.R. în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2941/2014. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 2948/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
