ICCJ. Decizia nr. 3506/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3506/2014
Dosar nr. 768/39/2009
Şedinţa publică de la 30 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 46 din 23 ianuarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava, a anulat Ordinul nr. 6307/2008 emis de ministerul pârât şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea pârâtului la plata drepturilor băneşti ce s-ar fi cuvenit reclamantului, calculate începând cu data emiterii ordinului şi până la reîncadrarea efectivă a reclamantului.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetenţa materială a curţii de apel de a soluţiona în primă instanţă cauza, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat de instanţă din oficiu, Înalta Curte va admite recursul, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
În cauză se contestă Ordinul nr. 6307/2008 emis de ministerul pârât, prin care s-a comunicat reclamantului decizia Inspectoratului Şcolar Judeţean Suceava nr. 1269/2008 privind sancţionarea acestuia cu destituirea din funcţia de director al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „M.D.” Suceava, precum şi această din urmă decizie.
Reclamantul a fost numit în funcţia susmenţionată prin Ordinul nr. 384 din 19 februarie 2007 al ministrului educaţiei şi cercetării, în temeiul căruia a fost încheiat contractul de management educaţional din 12 martie 2007.
Procedura numirii este prevăzută de Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, în vigoare la acea dată, care la art. 21 dispune că „Directorii unităţilor din învăţământul liceal, postliceal şi ai şcolilor de arte şi meserii sunt numiţi, în urma câştigării concursului, prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, la propunerea inspectorului şcolar general, pentru o perioadă de 4 ani” [alin. (4)] şi „Pentru exercitarea atribuţiilor care îi revin, potrivit legii, directorul încheie un contract de management educaţional cu inspectorul şcolar general” [alin. (5)].
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 115 din acelaşi act normativ, „Personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, precum şi cel de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământ răspund disciplinar pentru încălcarea îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de muncă, precum şi pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învăţământului şi prestigiului instituţiei”.
Rezultă, din coroborarea dispoziţiilor legale citate, ca de altfel din întreaga economie a textului Legii nr. 128/1997, că actul intitulat contract de management educaţional, care prevede atribuţiile ce îi revin directorului unei unităţi de învăţământ, este un contract individual de muncă.
În aceste condiţii, raporturilor dintre reclamant şi autorităţile pârâte nu le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999 ci cele ale legislaţiei muncii, conform art. 6 lit. a) din acest act normativ, respectiv art. 1 şi art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii, republicat.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursul şi, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. c) din acelaşi cod, potrivit cărora tribunalele judecă în primă instanţă conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre competentă soluţionare, Tribunalului Suceava, secţia litigii de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva sentinţei nr. 46 din 23 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Suceava, secţia litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3505/2014. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3507/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
