ICCJ. Decizia nr. 3498/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3498/2014
Dosar nr. 3235/2/2012
Şedinţa publică de la 26 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC ”A.S.” SA a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia Generală AM POS Mediu solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 141068 din 5 martie 2012 şi a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 141016 din 13 ianuarie 2011, precum şi a tuturor actelor subsecvente, acte emise toate de către autoritatea pârâtă.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 5904 din 19 octombrie 2012, a respins acţiunea reclamantei ca nefondată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 141016, pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia Generală AM POS Mediu a aplicat reclamantei o corecţie financiară reprezentând 25% din valoarea fără TVA a Contractului de servicii nr. 5334 din 24 august 2009 intitulat ”Asistenţă tehnică pentru supervizarea lucrărilor, în cadrul proiectului Reabilitarea şi extinderea reţelelor de apă şi a sistemului de canalizare din judeţul Teleorman.”
La baza emiterii actului contestat a stat ”Suspiciunea de neregulă nr. 123258 din 14 decembrie 2011 transmisă de către Direcţia Fondul de Coeziune - Serviciul Monitorizare Raportare, în care s-a reţinut faptul că în cuprinsul Fişei de date a achiziţiei a fost prevăzută următoarea cerinţă minimă de calificare restrictivă:
„operatorul economic sau membrii grupului de operatori economici să dovedească că, în ultimii 3 ani financiari, împliniţi la data termenului limită pentru depunerea ofertei a implementat şi finalizat: cel puţin 2 contracte finalizate de consultant cu activităţi în infrastructura de apă şi apă uzată (CPV-uri similar cu CPV-urile prezentului contract) în valoare cumulată de cel puţin 8.000.000 RON.”
Prin Decizia nr. 141068 din 5 martie 2012, pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia Generală AM POS Mediu a respins contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva actului de impunere anterior nominalizat.
În mod corect, autoritatea pârâtă a reţinut încălcarea de către reclamantă a prevederilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 8 din H.G. nr. 925/2006, în condiţiile în care a utilizat un criteriu de calificare a ofertelor restrictiv în cadrul procedurii de atribuire a contractului de servicii.
Prima instanţă a apreciat că limitarea la un anumit număr de contracte care sunt luate în considerare de către reclamantă pentru dovedirea capacităţii tehnice este discriminatorie, nejustificată, nu reflectă posibilitatea ofertanţilor de a îndeplini contractul şi, în realitate, blochează accesul la procedura de achiziţie a unor operatori economici ce îndeplineau cerinţa de calificare referitoare la experienţa similară.
3. Recursul declarat de reclamanta SC ”A.S.” SA.
În recursul său, reclamanta a solicitat, în principal, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente, iar în subsidiar, modificarea hotărârii, în sensul admiterii acţiunii.
În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la două excepţii de ordine publică invocate în cauză, respectiv încălcarea principiului neretroactivităţii legii şi excepţia puterii de lucru judecat.
În cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., partea a susţinut faptul că sentinţa contestată este dată cu aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată aflate la dosar ICCJ.
4. Procedura derulată în recurs
Prin cererea depusă la data de 21 iulie 2014, recurenta a solicitat suspendarea soluţionării cauzei până la pronunţarea intimatului asupra Cererii de plată nr. 14964 din 6 decembrie 2013, formulată în temeiul O.G. nr. 15/2013 privind reglementarea unor măsuri financiar-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice pentru Programul operaţional sectorial Mediu 2007 - 2013.
Înalta Curte respinge cererea de suspendare, pentru motivele ce vor fi prezentate în continuare.
Prezenta cale de atac vizează Sentinţa nr. 5904 din 19 octombrie 2012 prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a analizat legalitatea Deciziei nr. 141068 din 5 martie 2012 şi a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 141016 din 13 ianuarie 2011, ambele emise de Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia Generală AM POS Mediu.
Procedura derulată sub incidenţa prevederilor O.G. nr. 15/2013 nu prezintă relevanţă în cauza de faţă, în condiţiile în care vizează doar modalitatea de plată a corecţiei financiare stabilită prin actul administrativ contestat.
În acest sens, prin Nota nr. 4812/AK din 19 septembrie 2014 s-au făcut propuneri cu privire la măsurile ce se impun, în conformitate cu art. 4 alin. (3) din O.G. nr. 15/2013, pentru Contractul de finanţare nr. 89275 din 16 martie 2009. În concret, s-a propus:
- stingerea creanţei bugetare în sumă de 859.405,57 RON şi 195.551,95 RON TVA, înregistrate în Registrul debitorilor, pentru care beneficiarul nu mai are calitatea de debitor, conform art. 4 din Ordinul nr. 2112/2013;
- efectuarea plăţii către beneficiar a sumei de 3.549.808,14 RON şi 949.761,77 RON TVA, reprezentând creanţele bugetare şi corecţiile financiare reţinute de către AM POS Mediu, din bugetul MMSC, de la articolul bugetar 56.39;
- plata către beneficiar, din bugetul MMSC, de la articolul bugetar 56.39, a tuturor sumelor ce urmează a fi recuperate de către AM POS Mediu, din valorile solicitate la rambursare, până la stingerea integrală a creanţelor financiare stabilite prin Nota de constatare nr. 141016 din 13 ianuarie 2012.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect anularea Deciziei nr. 141068 din 5 martie 2012 şi a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 141016 din 13 ianuarie 2011, acte emise toate de către autoritatea intimată.
Prima instanţă a respins acţiunea pentru argumentele prezentate la pct. I.2 din decizia de faţă.
Această soluţie nu este împărtăşită de către instanţa de control judiciar pentru că reflectă o abordare superficială a cauzei.
Înalta Curte apreciază că sentinţa contestată este criticabilă, din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în privinţa modului în care a fost motivată soluţia de respingere a acţiunii.
În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, conform jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare.
În acelaşi timp, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.
Întrucât Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, dreptul aflat în discuţie nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată (cauza Albina împotriva României, cauza Gheorghe împotriva României).
Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.
Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.
În speţa de faţă, examinând considerentele sentinţei, instanţa de control judiciar apreciază că, într-adevăr, hotărârea recurată nu îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Înalta Curte are în vedere faptul că prima instanţă nu a analizat în concret motivele de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă în privinţa actelor administrative deduse judecăţii.
Mai precis, judecătorul fondului nu s-a pronunţat asupra criticii ce vizează încălcarea principiului neretroactivităţii legii, reglementat de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 6 alin. (1) C.civil.
Pe acest aspect, recurenta a susţinut că orice act juridic este supus regulii tempus regit actum, adică regimului legislativ aplicabil perioadei în care a fost încheiat. Procedura de licitaţie finalizată prin semnarea Contractului de servicii nr. 5334 din 24 august 2009 s-a derulat sub imperiul O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare utilizate necorespunzător. Ca atare, nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 141016 din 13 ianuarie 2011 încheiată de intimată nu putea să aibă ca temei juridic prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi Normele metodologice de aplicare ale acestui act normativ.
În acelaşi timp, prima instanţă nu s-a pronunţat asupra excepţiei puterii de lucru judecat invocată în cauza de faţă.
Recurenta a arătat că în procedura analizată a fost formulată o contestaţie de către unul dintre operatorii economici participanţi la aceasta, respectiv TFP UTILITIES SA, având ca obiect chiar cerinţa considerată restrictivă de către organul de control din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor. Prin Decizia nr. 2786/C1/3109 din 2 iulie 2009, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a respins contestaţia ca nefondată, apreciind că autoritatea contractantă a respectat prevederile art. 187 din O.U.G. nr. 34/2006.
În concluzie, instanţa de control judiciar constată că nemotivarea hotărârii sub aspectele de esenţă invocate echivalează cu necercetarea fondului cauzei, atrăgând casarea sentinţei, în condiţiile art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată.
În raport de motivul de casare anterior reţinut, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de trimitere va analiza excepţia anterior arătată, precum şi motivele de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă în privinţa actelor administrative deduse judecăţii.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru toate considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, coroborat cu art. 312 alin. (1), (2) şi (5) teza I şi art. 313 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de suspendare a cauzei, ca nefondată.
Admite recursul declarat de reclamanta SC „A.S.” SA împotriva Sentinţei civile nr. 5904 din 19 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3496/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3504/2014. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
