ICCJ. Decizia nr. 3888/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3888/2014
Dosar nr. 1244/2/2013
Şedinţa publică de la 21 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14 februarie 2013, reclamantele Federaţia Naţională a Patronatelor Serviciilor Publice din România şi Federaţia Naţională a Sindicatelor din Serviciile Publice S., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Federaţia Patronatul Român, Federaţia Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilităţi Publice şi Federaţia Sindicatelor din Transporturi şi Servicii Publice "A." România, anularea înregistrării nr. 59419 din 04 decembrie 2012 a contractului colectiv de muncă la nivelul sectorului de activitate "Servicii comunitare şi utilităţi publice, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare şi de protecţie a mediului" pe 2013 - 2014, precum şi suspendarea efectelor acestei înregistrări până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
În motivare, reclamantele au arătat că sunt organizaţii reprezentative la nivelul sectorului de activitate "Servicii comunitare şi utilităţi publice, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare şi de protecţie a mediului", reprezentativitatea fiind dobândită prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, iar în această calitate au participat la negocierea şi încheierea contractului colectiv de muncă unic la nivelul ramurii gospodărie comunală, locativă şi transporturi locale pe anii 2007 - 2011, fiind astfel îndreptăţite să negocieze şi contractul colectiv de muncă pe anii 2013 - 2014.
Prin urmare, potrivit art. 140 din Legea nr. 62/2011, pârâtele Federaţia Patronatul Român, Federaţia Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilităţi Publice şi Federaţia Sindicatelor din Transporturi şi Servicii Publice "A." România aveau obligaţia de a le invita la negociere, prin transmiterea anunţului privind intenţia de începere a negocierilor colective, obligaţie pe care nu şi-au îndeplinit-o, vătămându-le astfel pe reclamante în drepturile lor de organizaţii reprezentative, însă, cu toate acestea, pârâtul Ministerul Muncii a procedat la înregistrarea contractului colectiv de muncă la nivelul sectorului de activitate, contrar prevederilor art. 140 alin. (2) din lege.
Reclamantele au invocat totodată încălcarea dispoziţiilor art. 136 din Legea nr. 62/2011, care impun mandatarea specială pentru încheierea şi semnarea contractelor colective de muncă la nivelul unui sector de activitate, învederând faptul că pârâta Federaţia Patronatul Român nu a avut mandat din partea mai multor societăţi comerciale cuprinse în anexa la contractul în cauză, care sunt membre ale Federaţiei Naţionale a Patronatelor Serviciilor Publice din România, respectiv SC G. SA Miercurea Ciuc, Centrala Electrică de Termoficare SRL Braşov, SC A. Trotuş SA Comăneşti, SC B.S.E. SA Cluj, SC F.S. SRL Câmpina, iar pârâtul Ministerul Muncii nu şi-a îndeplinit obligaţia de a verifica aceste aspecte înainte de înregistrare.
De asemenea, au arătat că au fost încălcate dispoziţiile art. 143 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, în sensul că semnatarii contractului nu au făcut dovada că unităţile pe care le reprezintă deţin un număr de angajaţi mai mare decât jumătate din numărul total de angajaţi din sectorul de activitate.
Nu în ultimul rând, reclamantele au invocat încălcarea dispoziţiilor art. 143 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 privind conţinutul dosarului întocmit în vederea înregistrării contractului colectiv de muncă.
Au menţionat că s-au adresat pârâtului Ministerul Muncii în vederea anulării înregistrării contractului, fără însă ca acesta să dea curs solicitării, apreciind că au fost vătămate nu doar drepturile organizaţiilor reprezentative reclamante, ci şi cele ale salariaţilor şi ale cetăţenilor consumatori de servicii comunitare, întrucât aplicarea contractului colectiv de muncă unităţilor din sector va avea drept consecinţă disponibilizări de personal şi creşteri de preţuri ale serviciilor comunitare prestate.
Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, faţă de împrejurarea că nu este parte în contractul colectiv de muncă la nivelul sectorului de activitate, ci doar depozitar al acestuia, şi nu are atribuţii în alegerea echipelor de negociere, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
A anexat întâmpinării documentaţia administrativă ce a stat la baza înregistrării contractului colectiv de muncă.
Pârâtele Federaţia Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilităţi Publice, Federaţia Patronatul Român şi Federaţia Sindicatelor din Transporturi, Transloc şi Servicii Publice "A. - România" au formulat la rândul lor întâmpinări în cauză, prin care au invocat o serie de excepţii, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a acestora, pe motiv că nu au făcut dovada împuternicirii scrise din partea membrilor organizaţiilor pentru promovarea acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei federaţie patronală, pe motiv că hotărârea judecătorească prin care a fost constatată reprezentativitatea acesteia a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, precum şi excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a efectelor înregistrării contractului colectiv de muncă, faţă de împrejurarea că reclamantele nu au argumentat existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente, dar şi pe motiv că o atare solicitare nu îşi găseşte temei legal în dispoziţiile Legii nr. 62/2011.
Pe fondul cauzei, pârâtele au solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare a înregistrării contractului colectiv de muncă.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 1183 din 2 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele Federaţia Naţională a Patronatelor Serviciilor Publice din România şi Federaţia Naţională a Sindicatelor din Serviciile Publice - S., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Federaţia Patronatul Român, Federaţia Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilităţi Publice şi Federaţia Sindicatelor din Transporturi, Transloc şi Servicii Publice "A. - România"; a anulat înregistrarea contractului colectiv de muncă la nivelul sectorului de activitate "Servicii comunitare şi de utilităţi publice, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare şi de protecţie a mediului" pe anii 2013 - 2014, înregistrat la MMFPS - SDS sub nr. 59419 din data de 04 decembrie 2012; a respins ca nefondată cererea de suspendare a efectelor înregistrării contractului colectiv de muncă; a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamante, în sumă de 201,075 lei fiecare şi a respins în rest pretenţiile formulate cu acest titlu.
Excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei dovezii calităţii de reprezentant a reclamantelor, a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum şi excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare pentru lipsa temeiului legal au fost respinse ca nefondate în şedinţa publică de astăzi, 02 aprilie 2013, pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei, în timp ce excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare pentru neîndeplinirea cerinţelor legale privind cazul bine justificat şi paguba iminentă a fost calificată ca fiind o apărare pe fondul acestei cereri.
Instanţa de fond a reţinut că reclamantele, în calitate de organizaţii reprezentative la nivelul sectorului de activitate, sunt părţi îndreptăţite să participe la negocierea contractului colectiv de muncă, astfel că neinvitarea lor la negocierile derulate de organizaţiile pârâte constituie, potrivit art. 140 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, motiv de neînregistrare a contractului încheiat în atare condiţii.
Sub acest aspect, pârâţii au invocat în apărare faptul că reprezentativitatea Federaţiei Naţionale a Patronatelor Serviciilor Publice din România ar fi fost constatată de o instanţă necompetentă, împrejurare ce nu a fost însă reţinută şi analizată în acest cadru procesual, în condiţiile în care hotărârea judecătorească în discuţie a rămas definitivă şi irevocabilă, competenţa instanţei care a pronunţat-o fiind susceptibilă a fi repusă în discuţie eventual într-o cale extraordinară de atac, iar nu în litigiul de faţă.
În ce priveşte îndeplinirea formalităţilor de asigurare a opozabilităţii hotărârilor judecătoreşti de constatare a reprezentativităţii organizaţiilor reclamante faţă de ceilalţi parteneri de dialog social, prima instanţă a reţinut că art. 221 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, nu instituie nicio obligaţie în sarcina organizaţiei care solicită constatarea reprezentativităţii sale. Fiind vorba despre un scop de interes public, acela al realizării evidenţei organizaţiilor reprezentative, instanţa este cea ţinută a îndeplini obligaţia de comunicare, din oficiu, de îndată ce hotărârea în cauză a devenit irevocabilă. Prin urmare, reclamanta Federaţia Naţională a Sindicatelor din Serviciile Publice S. nu poate fi sancţionată pentru neîndeplinirea unei obligaţii care nu îi incumbă.
Referitor la dispoziţiile art. 53 şi 74 din lege, în conformitate cu care, anterior depunerii la instanţă a dosarului pentru obţinerea reprezentativităţii, organizaţiile sindicale şi patronale vor depune o copie scrisă şi una în format electronic a respectivului dosar la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care îl va afişa pe pagina de internet a instituţiei, alături de orice alte informaţii cu privire la reprezentativitate puse la dispoziţie de organizaţiile în cauză, Curtea a reţinut că scopul instituirii acestor obligaţii este acela de a da celor interesaţi posibilitatea să intervină în procesul iniţiat pentru constatarea reprezentativităţii, iar nu de a face public faptul că organizaţiilor respective li s-a constatat reprezentativitate, pentru simplul motiv că operaţiunile în discuţie sunt anterioare pronunţării hotărârii judecătoreşti.
Cât priveşte împrejurarea că anunţul privind intenţia de demarare a negocierilor colective a fost publicat pe pagina de internet a iniţiatoarei Federaţia Patronatul Român, o asemenea modalitate de publicitate nu satisface cerinţele art. 140 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora anunţul se transmite în scris tuturor părţilor îndreptăţite să negocieze contractul colectiv de muncă, iar primirea se confirmă de asemenea în scris.
S-a invocat şi faptul că reclamantele aveau obligaţia de a iniţia ele-însele negocierile colective, însă faţă de prevederile art. 129 alin. (3) şi 4 din Legea nr. 62/2011, judecătorul fondului a reţinut că acesta este un drept al organizaţiilor reprezentative, iar nu o obligaţie, drept a cărui neexercitare nu atrage pierderea calităţii de parte îndreptăţită a participa la negocieri şi nu înlătură obligaţia corelativă a organizaţiei care demarează procedura de a comunica anunţul în acest sens.
A mai reţinut că nelegalitatea înregistrării contractului colectiv de muncă încheiat în urma unor negocieri la care nu au fost invitate toate entităţile îndreptăţite nu este condiţionată de culpa organizaţiei care a iniţiat negocierile sau a ministerului care a realizat înregistrarea. Prin urmare, a apreciat că nu este relevant faptul că omisiunea îndeplinirii formalităţilor de asigurare a opozabilităţii reprezentativităţii organizaţiilor reclamante i-a pus pe pârâţi în imposibilitate de a le invita pe acestea la negocieri şi de a verifica îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 140 alin. (1) din Legea nr. 62/2011.
De vreme ce reclamantele şi-au dovedit calitatea de persoane îndreptăţite a participa la negocieri, iar împrejurarea că nu le-a fost transmis anunţul privind intenţia de începere a negocierilor colective nu este contestată, faţă de dispoziţiile art. 140 alin. (2) din lege, prima instanţă a reţinut că, independent de orice culpă, actul administrativ al înregistrării contractului este în mod obiectiv nelegal.
Cât priveşte vătămarea cauzată reclamantelor prin înregistrarea contractului colectiv de muncă cu încălcarea prevederilor art. 140 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, aceasta este indiscutabilă, fiindu-le afectat însuşi dreptul de a participa la negocieri, de a reprezenta astfel interesele membrilor lor, în exercitarea scopului şi a obiectivelor pentru care au fost constituite, şi, eventual, de a paraliza înregistrarea contractului şi efectele ce decurg din înregistrare, atâta timp cât aceasta este condiţionată, potrivit art. 146 alin. (1) lit. c) din lege, de acordul tuturor părţilor care au participat la negocieri asupra clauzelor contractuale.
Cât priveşte condiţia stipulată de art. 143 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, instanţa de fond a reţinut că, potrivit Statutului Federaţiei Naţionale a Patronatelor Serviciilor Publice din România, Asociaţia pentru Servicii Energetice din România - A. este membră a organizaţiei patronale reclamante, astfel că angajaţii unităţilor din această asociaţie nu pot fi luaţi în calcul în verificarea îndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 143 alin. (3) din Legea nr. 62/2011.
Mai mult decât atât, a constatat că parteneriatul dintre Federaţia Patronatul Român şi A. nu este datat, nefiind făcută dovada faptului că a fost încheiat anterior demarării negocierilor colective, iar preşedintele A. a participat la prima şedinţă de negocieri, din data de 26 noiembrie 2012, ca persoană împuternicită să reprezinte Federaţia Patronatul Român, însă în calitate de director R., iar nu ca reprezentant al asociaţiei, aşa cum reiese din tabelul de prezenţă.
S-a reţinut aşadar că parteneriatul invocat de pârâţi nu poate fi luat în considerare în dovedirea îndeplinirii cerinţei legale analizate, astfel că şi din această perspectivă înregistrarea este nelegală, numărul angajaţilor unităţilor membre ale organizaţiei patronale semnatare a contractului şi al partenerilor acesteia R. şi M. nedepăşind jumătate din numărul total de salariaţi din cadrul sectorului, iar vătămarea suferită de reclamante rezidă în aceea că s-au creat premisele extinderii la nivelul întregului sector de activitate a efectelor unui contract colectiv de muncă nereprezentativ, potrivit legii.
Referitor la solicitarea de suspendare a efectelor înregistrării contractului colectiv de muncă, Curtea a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Potrivit art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ trebuie să fie îndeplinite cumulativ condiţiile existenţei unui caz bine justificat şi necesităţii prevenirii unei pagube iminente. Or, în speţă, cea din urmă cerinţă nu este îndeplinită.
Astfel, reclamantele au argumentat paguba iminentă prin aceea că membrii lor, care nu au fost reprezentaţi la negocierile colective, pe de o parte sunt lipsiţi de o bază de negociere a contractelor colective de muncă la nivel de unitate, iar pe de altă parte ar putea fi obligaţi prin contractul încheiat, ale cărui efecte pot fi extinse la nivelul întregului sector de activitate.
Judecătorul fondului nu a putut primi aceste susţineri apreciind că nimic nu le împiedică pe reclamante să achieseze la contractul încheiat la nivel de sector de activitate, pentru a-şi constitui astfel o bază de negociere, iar în ce priveşte extinderea efectelor contractului asupra tuturor unităţilor din sector, aceasta intervine, potrivit art. 143 alin. (5) din Legea nr. 62/2011, prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, cu aprobarea Consiliului Naţional Tripartit, în baza unei cereri adresate de semnatarii contractului colectiv de muncă la nivel sectorial, pretinsa pagubă iminentă nefiind aşadar cauzată de înregistrarea contractului, ci de actul administrativ subsecvent, reprezentat de ordinul ministrului, a cărui suspendare poate fi cerută în condiţiile Legii nr. 554/2004.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi pârâtele Federaţia Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilităţi Publice şi Federaţia Sindicatelor din Transporturi, T. şi Servicii Publice "A. România", criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În susţinerea recursului, recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a criticat soluţia instanţei de fond sub aspectul respingerii excepţiei calităţii procesuale pasive a acestei instituţii, arătând că aceasta nu este parte semnatară a contractelor colective de muncă, ci doar instituţia care, potrivit legii, ţine evidenţa acestora.
A mai învederat că ministerul nu are atribuţii în ceea ce priveşte îndeplinirea formalităţilor de invitare la negocieri a părţilor îndreptăţite, ci doar de a verifica conţinutul dosarului şi îndeplinirea condiţiilor de înregistrare a contractului colectiv de muncă, fapt ce a fost respectat de către instituţia recurentă.
De asemenea, a arătat că Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a respectat prevederile art. 143 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social, republicată, la dosarul de înregistrare a contractului colectiv de muncă fiind depuse toate actele prevăzute de legea invocată, precum şi toate dovezile privind îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru înregistrarea contractului colectiv de muncă.
Recurentele - pârâte Federaţia Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilităţi Publice şi Federaţia Sindicatelor din Transporturi, T. şi Servicii Publice "A. România" au adus, în esenţă, aceleaşi critici sentinţei recurate.
S-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a anulat înregistrarea unui contract care a intrat în circuitul civil şi în baza căruia membrii pe care îi reprezentă şi-au negociat contractele colective de muncă la nivel de unitate.
Totodată, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că la data de 08 noiembrie 2012, data iniţierii negocierii, reclamantele erau părţi îndreptăţite să negocieze contractul colectiv de muncă, susţinând că la această dată ele nu îndeplineau condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de neîndeplinirea de către reclamante a cerinţei de formă pentru opozabilitatea faţă de ceilalţi parteneri de dialog social a actelor care, potrivit Legii nr. 62/2011, conferă statutul de partener social abilitat să îşi reprezinte membrii în cadrul dialogului social instituţionalizat, sancţiunea nu poate fi decât inopozabilitatea actelor respective.
Cu alte cuvinte, reclamantele nu se pot prevala de drepturile izvorâte din acestea faţă de celelalte organizaţii patronale şi sindicale corespondente care au negociat şi încheiat un contract colectiv de munca şi nici nu pot imputa depozitarului că nu a verificat, anterior înregistrării, îndeplinirea condiţiilor procedurale prevăzute de lege.
Prin urmare, în speţă, neparticiparea reclamantelor la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de sector de activitate s-a datorat exclusiv culpei lor prin aceea că nu şi-au făcut opozabile actele de reprezentativitate şi, implicit, intenţia de a iniţia ori participa la o eventuală negociere colectivă la nivel de sector de activitate.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele în continuare arătate.
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantele Federaţia Naţională a Patronatelor Serviciilor Publice din România şi Federaţia Naţională a Sindicatelor din Serviciile Publice S., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Federaţia Patronatul Român, Federaţia Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilităţi Publice şi Federaţia Sindicatelor din Transporturi şi Servicii Publice "A." România, anularea înregistrării din 04 decembrie 2012 a Contractului colectiv de muncă la nivelul sectorului de activitate "Servicii comunitare şi utilităţi publice, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare şi de protecţie a mediului" pe 2013 - 2014, precum şi suspendarea efectelor acestei înregistrări până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Instanţa de contencios administrativ investită cu soluţionarea acestei cereri, admiţând în parte acţiunea, a dispus anularea înregistrării contractului colectiv de muncă la nivelul sectorului de activitate "Servicii comunitare şi de utilităţi publice, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare şi de protecţie a mediului" pe anii 2013 - 2014, înregistrat la MMFPS - SDS sub nr. 59419 din data de 04 decembrie 2012.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Federaţia Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilităţi Publice şi Federaţia Sindicatelor din Transporturi, Transloc şi Servicii Publice "A. România".
Ulterior, la data de 02 iunie 2014, recurentul Ministerul a depus la dosar o notă, prin care a arătat că recursul a rămas fără obiect, ca urmare a reînregistrării la data de 12 septembrie 2013 a Contractului colectiv de muncă la nivelul sectorului de activitate "Servicii comunitare şi utilităţi publice, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare şi de protecţie a mediului" pe 2013 - 2014.
Astfel, a învederat faptul că prin adresa DDS din 26 mai 2014, Ministrul Delegat pentru Dialog Social a comunicat Direcţiei Juridice, Contencios şi Legislaţia Muncii, Direcţia Dialog Social din cadrul instituţiei recurente că, urmare a adresei din 12 septembrie 2013 prin care au fost eliminaţi operatori din Anexa nr. 3 - Lista unităţilor în care se aplică contractul colectiv de muncă, nemaifiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 143 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 de a fi înregistrat la nivel de sector de activitate, Contractul colectiv de muncă la nivelul sectorului de activitate "Servicii comunitare şi utilităţi publice, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare şi de protecţie a mediului" pe 2013 - 2014 a fost reînregistrat la nivel de grup de unităţi sub nr. 59419 din 12 septembrie 2013.
Faţă de aspectele învederate, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, ca urmare a reînregistrării contractului colectiv de muncă, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, şi anume adresa din 26 mai 2014, precum şi Precizările înregistrate din 12 septembrie 2013.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Federaţia Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilităţi Publice şi Federaţia Sindicatelor din Transporturi, T. şi Servicii Publice "A. România" împotriva Sentinţei nr. 1183 din 2 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantele Federaţia Naţională a Patronatelor Serviciilor Publice din România şi Federaţia Naţională a Sindicatelor din Serviciile Publice - S., ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1953/2014. Contencios. Luare măsură... | ICCJ. Decizia nr. 3910/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
