ICCJ. Decizia nr. 4680/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4680/2014
Dosar nr. 1074/33/2012
Şedinţa publică de la 5 decembrie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC B.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi Agenţia Pentru Dezvoltare Regională Nord Vest, următoarele:
- admiterea acţiunii, anularea actului administrativ înregistrat din 21 iunie 2012, emis de intimata de rd. 1 şi a celui intitulat notificare privind rezultatul evaluării tehnice şi financiare înregistrată din 30 ianuarie 2012, respectiv din 30 ianuarie 2012 emis de intimata de rd. 2 şi, pe cale de consecinţă, anularea punctajului acordat în urma evaluării Cererii de finanţare pentru Proiectul cu titlul „Bază turistică şi de agrement Seini-Săbişa, jud. Maramureş" înregistrată din 15 iulie 2010 (cod SMIS 24089);
- obligarea intimatei de rd. 1 să procedeze la o nouă evaluare a Cererii de finanţare pentru Proiectul cu titlul „Bază turistică şi de agrement Seini-Săbişa, jud. Maramureş", înregistrată din 15 iulie 2010 (cod SMIS 24089);
- obligarea intimatelor la cheltuieli judiciare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a depus la organismul intermediar din regiunea în care urmează să fie implementat proiectul, respectiv la Agenţia pentru Dezvoltare Nord-Vest, la data de 15 iulie 2010, cererea de finanţare din 15 iulie 2010 (cod SMIS 24089) pentru a primi co-finanţare din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa Prioritară 4 „Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local", Domeniul de intervenţie 4.3 „Sprijinirea Dezvoltării microîntreprinderilor" pentru proiectul cu titlul „Bază turistică şi de agrement Seini-Săbişa, jud. Maramureş", iar ulterior s-au demarat de către reprezentanţii organismului intermediar proceduri de verificare preliminară a dosarului şi a Cererii de finanţare, în baza grilei de verificare prevăzută în Anexa 2 la Ghidul Solicitantului. În etapa preliminară s-a verificat Cererea de finanţare a proiectului reclamantei, cererea fiind declarată admisă pentru următoarea etapă a procesului de evaluare şi selecţie, respectiv evaluarea tehnică şi financiară.
A mai arătat reclamanta că, la data de 28 septembrie 2010, prin adresa POR, intitulată Scrisoare rezultat verificare preliminară a cererii de finanţare, Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest i-a comunicat reclamantei că cererea a fost admisă, dar având în vedere faptul că proiectele acceptate până la acel moment acoperă deja 135% din alocarea financiară regională disponibilă pentru domeniul major de intervenţie 4.3, proiectul reclamantei va fi inclus într-o listă de rezervă, iar proiectele din lista de rezervă vor fi evaluate tehnic şi financiar în măsura disponibilizării ori suplimentării fondurilor alocate, aceste aspecte urmând a se aduce la cunoştinţa reclamantei.
Ulterior s-a demarat procedura de evaluare tehnică şi financiară a proiectului de către o echipă de experţi evaluatori independenţi contractaţi de către Autoritatea de Management din cadrul intimatei de rd. 1 şi, astfel, prin notificarea din 30 ianuarie 2012, respectiv din 30 ianuarie 2012 emisă de către Agenţia de Dezvoltare Regională Nord Vest, s-a adus la cunoştinţa reclamantei faptul că cererea de finanţare a fost respinsă, punctajul obţinut fiind de 2,90 puncte, punctajul minim pentru acceptarea proiectului fiind de 3,5 puncte.
Reclamanta a contestat rezultatul procesului de evaluare şi selecţie în termenul de 30 de zile de la primirea Notificării, termen prevăzut de Ghidul Solicitantului, iar prin adresa din 21 iunie 2012 a fost informată că, urmare a contestaţiei depuse, AMPOR din cadrul MDRT a respins contestaţia, aceasta fiind considerată neîntemeiată.
Reclamanta a apreciat că proiectul său a fost subevaluat la toate criteriile de selecţie, acordându-i-se un punctaj inferior, astfel că motivele respingerii contestaţiei sunt neîntemeiate.
Prin sentinţa civilă nr. 368/2013 din 19 iunie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC B.T. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi Agenţia Pentru Dezvoltare Regională Nord Vest, a anulat actul administrativ înregistrat din 21 iunie 2012 şi notificarea privind rezultatul evaluării tehnice şi financiare înregistrată din 30 ianuarie 2012 şi respectiv din 30 ianuarie 2012, a anulat punctajul acordat în urma evaluării cererii de finanţare pentru proiectul "Bază turistică şi de agrement Seini-Săbişa, jud. Maramureş" înregistrată din 15 iulie 2010, a obligat pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului să procedeze la o nouă evaluare a aceleiaşi cereri.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanta a depus la data de 15 iulie 2010, la Agenţia pentru Dezvoltare Nord - Vest, cererea de finanţare din 15 iulie 2010 (cod SMIS 24089) pentru o co-finanţare din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa Prioritară 4 „Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local", Domeniul de intervenţie 4.3 „ Sprijinirea Dezvoltării microîntreprinderilor" pentru proiectul cu titlul „Bază turistică şi de agrement Seini-Săbişa, jud. Maramureş".
La data de 28 septembrie 2010 Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest, prin adresa POR intitulată ,,Scrisoare rezultat verificare preliminară a cererii de finanţare,, i-a comunicat reclamantei că cererea a fost admisă, dar având în vedere faptul că proiectele acceptate până la acel moment acoperă deja 135% din alocarea financiară regională disponibilă pentru domeniul major de intervenţie 4.3, proiectul reclamantei va fi inclus într-o listă de rezervă.
Ulterior, s-a demarat procedura de evaluare tehnică şi financiară a proiectului şi astfel prin notificarea din 30 ianuarie 2012, respectiv din 30 ianuarie 2012 emisă de către Agenţia de Dezvoltare Regională Nord Vest, s-a adus la cunoştinţa reclamantei faptul că cererea de finanţare a fost respinsă, punctajul obţinut fiind de 2,90 puncte, punctajul minim pentru acceptarea proiectului fiind de 3,5 puncte.
Reclamanta a contestat rezultatul procesului de evaluare şi selecţie, iar prin adresa din 21 iunie 2012 a fost informată că, urmare a contestaţiei depuse, AMPOR din cadrul MDRT a respins contestaţia ca neîntemeiată.
A reţinut instanţa de fond că principala critică de nelegalitate a actului administrativ contestat se circumscrie modalităţii de evaluare a proiectului intitulat ,,Baza turistică şi de agrement Seini-Săbişa, jud. Maramureş,,.
Astfel, reclamanta a contestat punctajele acordate, instanţa dispunând efectuarea unei expertize judiciare de către expertul R.C.E. - expert accesare fonduri structurale şi de coeziune europene, având ca obiectiv: verificarea modului de stabilire a punctajului acordat în urma evaluării cererii de finanţare pentru proiectul "Baza turistică şi de agrement Seini-Săbişa, judeţul Maramureş".
Diferenţele de punctaj între experţii evaluatori şi expertul judiciar au apărut la următoarele subpuncte:
- La subcriteriul 1.3 - Promovarea egalităţii de şanse şi a nediscriminării - reclamanta a fost notată cu 1 punct din 6 posibile, expertul apreciind că se impuneau a fi acordate 3 puncte.
- La subcriteriul 1.4 - Promovarea dezvoltării durabile - proiectul a fost notat cu 1 punct din 6 posibile, expertul apreciind că se impuneau a fi acordate 3 puncte.
- La subcriteriul 2.1 - Capacitatea solicitantului de a realiza investiţia propusă - proiectul a fost notat cu 3,5 puncte din 6 posibile, expertul apreciind că se impuneau a fi acordate 5 puncte.
- La subcriteriul 2.2 - Metodologia de implementare a proiectului - proiectul a fost notat cu 3 puncte din 6 posibile, expertul apreciind că se impuneau a fi acordate 5 puncte.
- La subcriteriul 2.4 - Calitatea planului de afaceri - proiectul a fost punctat cu 1 punct din 6 posibile, expertul apreciind că se impuneau a fi acordate 3 puncte.
În raportul de expertiză menţionat s-a conchis că, în urma analizei criteriilor şi subcriteriilor din Grila de evaluare referitoare la proiectul depus de reclamantă, punctajul corect de care acesta ar fi trebuit să beneficieze este de 3,75 puncte.
Contrar susţinerilor pârâtei, Curtea a constatat că expertul desemnat de instanţă a justificat, cu privire la fiecare subcriteriu, raţiunile care au determinat acordarea unui anumit număr de puncte, reţinând că în fapt pârâta a fost cea care nu a motivat în nici un fel maniera de acordare a punctajului în ceea ce priveşte proiectul reclamantei, neînţelegând să argumenteze punctajul acordat nici măcar în urma depunerii contestaţiei administrative.
În ceea ce priveşte susţinerea pârâtului, în sensul că nici contestaţia iniţială şi nici completarea acesteia nu ar fi cuprins unele elemente obligatorii prevăzute în Ghidul solicitantului, Curtea a constatat că, în condiţiile în care contestaţia reclamantei nu a fost respinsă nici ca tardivă şi nici nu a fost anulată, ci a fost respinsă pe fond, aceste aspecte nu mai pot fi invocate direct în cadrul prezentei proceduri.
Prin urmare, Curtea a apreciat că expertul a justificat acordarea fiecărui punctaj în parte, din acest punct de vedere susţinerile pârâtei privind un eventual subiectivism din partea expertului desemnat să efectueze lucrarea fiind neîntemeiate.
S-a reţinut în considerentele hotărârii atacate că, existând elemente suficiente de natură să pună la îndoială corectitudinea evaluării proiectului reclamantei de către evaluatorii externi desemnaţi de pârâtă, date în special de diferenţa mare de punctaj între cele 2 evaluări (cea a evaluatorilor externi şi cea efectuată de expertul desemnat de instanţă), acţiunea ce vizează sancţionarea nelegalităţii actelor contestate este fondată, sens în care, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a anulat actul administrativ înregistrat din 21 iunie 2012 şi notificarea privind rezultatul evaluării tehnice şi financiare înregistrată din 30 ianuarie 2012 şi respectiv din 30 ianuarie 2012, precum şi punctajul acordat în urma evaluării cererii de finanţare pentru proiectul "Bază turistică şi de agrement Seini-Săbişa, jud. Maramureş", înregistrată din 15 iulie 2010.
Ca o consecinţă, în baza aceloraşi dispoziţii legale, pentru restabilirea situaţiei anterioare, instanţa a obligat autoritatea să procedeze la o nouă evaluare a aceleaşi cereri.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord Vest, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
I. Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice arată în motivele de recurs formulate că instanţa de fond a încuviinţat în cauză administrarea probei cu expertiză, fiind astfel desemnat expertul R.C.E., că împotriva raportului întocmit de acesta pârâtul a formulat obiecţiuni, însă instanţa de fond a achiesat în totalitate la susţinerile expertului desemnat în cauză şi în mod greşit a admis acţiunea promovată de către SC B. SRL.
Recurentul arată că instanţa de fond nu a ţinut cont de motivele care au stat la baza respingerii cererii de finanţare, a actelor care au stat la baza acestei soluţii şi de obiecţiunile care au fost formulate la raportul de expertiză întocmit în cauză.
II. Pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord Vest critică sentinţa recurată, solicitând respingerea în totalitate a cererii introduse de reclamantă împotriva agenţiei, invocând lipsa calităţii sale procesuale pasive.
Arată recurenta-pârâtă că nu Agenţia de Dezvoltare Regională a evaluat şi respins proiectul depus de reclamantă în vederea obţinerii finanţării, decizia de respingere a Cererii de finanţare fiind a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, aşa cum arată şi Acordul cadru semnat între Minister şi Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest.
Mai arată recurenta că atribuţia evaluării şi acordării punctajului pentru fiecare din criteriile din grilă este exclusiv a experţilor independenţi numiţi de minister, acesta din urmă analizând contestaţia depusă de reclamantă şi respingând-o ca fiind neîntemeiată prin adresa din 21 iunie 2012, prin care ministerul motivează punctajul acordat şi carenţele proiectului depus.
Pe cale de consecinţă, apreciază recurenta, Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest nu poate avea calitate procesuală pasivă nici în ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, nefiind abilitată să efectueze evaluarea proiectelor din punct de vedere tehnic şi financiar şi nici să acorde punctaj pentru criteriile din grila de evaluare.
Având în vedere răspunsul documentat şi fundamentat din punct de vedere tehnic pe care AM POR l-a transmis ca răspuns la contestaţia depusă de reclamantă, recurenta consideră acţiunea depusă de aceasta ca fiind netemeinică.
Prin întâmpinările formulate în cauză, intimata-reclamantă SC B.T. SRL a invocat excepţia nulităţii recursurilor declarate în cauză pe motiv că recurenţii nu s-au conformat exigenţelor art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pe care îşi întemeiază recursul, dar nu au formulat nici critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Înalta Curte, deliberând, respinge excepţia nulităţii recursurilor ca neîntemeiată, apreciind, pe de o parte, că susţinerile recurenţilor pot fi încadrate în prevederile art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că prevederile art. 3041 C. proc. civ. dau posibilitatea instanţei să analizeze cauza sub toate aspectele.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenţi, Înalta Curte constată că recursurile declarate de aceştia sunt fondate, dar în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Verificând, susţinerile recurenţilor prin prisma dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. se constată că acestea sunt fondate, în condiţiile în care sentinţa atacată reflectă evaluarea incompletă a materialului probator, cu consecinţa necercetării corespunzătoare a fondului raportului juridic litigios.
Astfel, aşa cum rezultă din considerentele sentinţei recurate, la soluţionarea cauzei instanţa de fond nu a analizat în concret apărările pârâţilor, înscrisurile care au stat la baza respingerii cererii de finanţare, modul concret în care recurentul-pârât, prin cei doi experţi independenţi, a efectuat evaluarea tehnică şi financiară a cererii de finanţare formulată de intimata-reclamantă pentru proiectul cu titlul „Bază turistică şi de agrement Seini-Săbişa, jud. Maramureş", ci s-a limitat la a prelua concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, fără a reda printr-un raţionament propriu motivele care au determinat însuşirea evaluării/punctării efectuată de expert în detrimentul punctajului acordat de experţii desemnaţi de recurentul-pârât în faza administrativă de evaluare a proiectului, cu atât mai mult cu cât existau divergenţe în interpretarea prevederilor Ghidului solicitantului, vizibile chiar şi din simpla lecturare a obiecţiunilor la raportul de expertiză, formulate de recurentul-pârât.
Deşi instanţa de fond a observat că cei trei experţi implicaţi în procedura de evaluare au punctat diferit cererea de finanţare, tocmai prin prisma unei interpretări diferite a condiţiilor stabilite pentru eligibilitatea proiectelor prin Ghidul solicitantului, ceea ce ar fi impus expunerea propriului raţionament cu privire la interpretarea respectivelor cerinţe şi, implicit, însuşirea motivată a uneia dintre cele două evaluări, aceasta s-a limitat la a prelua concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.
Cu titlu de exemplu, în interpretarea cerinţelor de eligibilitate cuprinse în Ghidul solicitantului, cei trei experţi evaluatori (doi în faza de evaluare administrativă şi unul desemnat în cauză) au avut opinii diferite în legătură cu evaluarea/punctarea cerinţelor referitoare la promovarea egalităţii de şanse şi a nediscriminării, la persoanele cu handicap, la respectarea reglementărilor în domeniu şi a cerinţelor legale minime în privinţa mediului înconjurător şi a eficienţei energetice, la experienţa în domeniul pentru care se solicită finanţarea/domenii colaterale, etc.
Relevant în acest sens este şi faptul că în considerentele sentinţei nu este indicată nicio normă juridică din legislaţia primară sau secundară aplicabilă în cauză, astfel încât instanţa de control judiciar să poată verifica modul în care instanţa de fond a apreciat asupra legalităţii şi temeiniciei punctajului de 3,75 puncte, stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Aşadar, este lesne de observat că, în speţă, judecătorul fondului, fără a ţine cont de faptul că orice expertiză efectuată potrivit art. 201 alin. (1) C. proc. civ. cuprinde doar o opinie de specialitate asupra problematicii supuse analizei, opinie pe care instanţa trebuie să o evalueze în raport cu toate elementele probatorii şi cu toate circumstanţele cauzei, nu a făcut decât să preia constatările şi concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, fără a le corobora cu alte probe şi fără a expune propriul raţionament pe care şi-a fundamentat convingerea şi pe baza căruia a înlăturat apărările autorităţii pârâte, aşa încât este întemeiată critica formulată de recurentul-pârât sub acest aspect.
În consecinţă, Înalta Curte constată că judecătorul fondului, pentru a determina în mod corect raportul juridic dedus judecăţii, nu a evaluat întreg materialul probator administrat în cauză, nu a examinat, prin prisma dispoziţiilor legale din materie, dacă probele administrate fac dovada celor susţinute de intimata-reclamantă, o astfel de atitudine echivalând cu o necercetare judecătorească efectivă a fondului cauzei, aspect de natură a prejudicia dreptul la un proces echitabil cel puţin al uneia dintre părţi.
În acest context, se impune a fi amintit faptul că jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, în sensul că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt analizate de instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor probatorii (Albina contra României, Gheorghe contra României).
Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (2) C. proc. civ. şi al art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, va admite recursurile şi va casa sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care urmează să analizeze şi să răspundă motivelor şi apărărilor invocate de părţi, cu indicarea temeiurilor de drept şi de fapt care i-au format convingerea.
La soluţionarea cauzei, instanţa de fond va trebui să analizeze raportul juridic litigios, ţinând cont atât de particularităţile cauzei determinate de interpretarea şi aplicarea cerinţelor de eligibilitate reglementate de Ghidul solicitantului, interpretate diferit de experţi, ceea ce impune stabilirea conţinutului şi limitelor fiecărui criteriu/subcriteriu de evaluare, de apărările recurenţilor-pârâţi, de înscrisurile care au stat la baza respingerii cererii de finanţare, dar şi de faptul că instanţa de contencios administrativ nu se poate substitui autorităţii publice cu atribuţii în stabilirea punctajului total rezultat în urma evaluării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursurilor.
Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord Vest împotriva sentinţei civile nr. 368/2013 din 19 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4522/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4752/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
