ICCJ. Decizia nr. 4139/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4139/2014
Dosar nr. 2411/103/2014
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 4 noiembrie 2014
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.1. Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată la data de 5 noiembrie 2013 reclamantul P.G., a chemat în judecată M.T.S., pentru a se dispune obligarea M.T.S. să execute sentinţa civilă nr. 1027 pronunţată în data de 15 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 4559/2/2011, definitivă şi irevocabilă, prin Decizia nr. 4916 din 22 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi în conformitate cu prevederile art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 să reintegreze pe un post echivalent celui din care a fost nelegal destituit, la D.J.S.T. Neamţ, în grad profesional echivalent celui de pe care a fost demis, respectiv, în funcţia publică de conducere - director executiv, consilier clasa I, grad profesional superior; obligarea M.T.S. la plata drepturilor băneşti cuvenite, de la data de 31 martie 2011 - data destituirii ilegale din funcţia publică de conducere, până la data reintegrării efective, indexate, majorate şi recalculate, la nivelul funcţiei de director executiv, ca efect al anulării Ordinului nr. 790 din 31 martie 2011 de destituire ilegale din funcţia publică de conducere; obligarea pârâtului la cheltuielile de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1 Prin sentinţa nr. 268/CA din data de 10 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Neamţ s-a admis excepţia şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile formulată de reclamantul P.G., în contradictoriu cu pârâtul M.T.S., în favoarea Curţii de Apel Bacău.
La pronunţarea sentinţei s-a reţinut că reclamantul solicită plata drepturilor salariale şi în continuare respectiv de la 31 martie 2011 până la reintegrare efectivă în funcţie, iar întrucât raporturile de serviciu ale reclamantului au în vedere A.N.T.S din cadrul M.T.S. - autoritate publică centrală, în baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 96 pct. 1 C. proc. civ., competenţa de soluţionare revine Curţii de Apel Bacău.
2.2. Prin Sentinţa nr. 123 din data de 23 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău s-a admis excepţia de necompetenţă materială şi s-a declinat soluţionarea cauzei privind pe reclamantul P.G. în contradictoriu cu pârâtul M.T.S., Tribunalului „Bacău” (în fapt Neamţ).
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, între Curtea de Apel Bacău şi Tribunalul „Bacău” şi a fost înaintat dosarul spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.
Instanţa a fost investită, prin disjungere, cu soluţionarea capătului de cerere privind obligarea paratului la plata drepturilor băneşti aferente perioadei 31 martie 2011 şi data integrării efective in funcţie.
Legea nr. 188/1999 - la art. 1 alin. (1) „reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, prin autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, denumite în continuare raporturi de serviciu”.
Curtea de apel a apreciat că, în materia raporturilor de serviciu ale funcţionarului public, potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 109 din Legea nr. 188/1999 actualizată, competenţa materială de a soluţiona litigiul în primă instanţă revine secţiilor de contencios administrativ ale tribunalelor competente teritorial.
Acest raţionament echivalează cu interpretarea că dispoziţiile Legii nr. 188/1999 reprezintă dreptul comun în materie de raporturi de serviciu privind funcţionarii publici, lege care la rândul ei se completează cu Legea nr. 554/2004 ce reprezintă dreptul comun mai larg în materie de contencios administrativ, fiind stabilită astfel o competenţă generală de soluţionare a unei sfere largi de raporturi juridice in favoarea tribunalului, ca instanţă de drept comun.
În raport de obiectul litigiului, sub aspectul competenţei de soluţionare, cauza intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe”.
Capătul de cerere privind obligarea paratului la plata către reclamant a drepturilor băneşti constituie un capăt de cerere accesoriu, care potrivit art. 123 C. proc. civ. se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală.
Având în vedere cele arătate anterior, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamantul P.G. şi pârâtul M.T.T. în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia contencios administrativ si fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4138/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4143/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
