ICCJ. Decizia nr. 4143/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4143/2014
Dosar nr. 1295/2/2013
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 februarie 2013, reclamanta SC B.I. SA, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P., a solicitat anularea cererii de constituire ca parte civilă în Dosarul nr. 206/P/2006 cu nr. 256.113 emisă de pârât la data de 25 iulie 2012 şi adresată D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, în calitate de beneficiar al actului;
Suspendarea actului până la soluţionarea acţiunii în anulare, precum şi obligarea pârâtului la plata de daune materiale în cuantum de 8.842.159 euro, la care se adăuga suma de 43.350.585 lei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 1331 din data de 16 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC B.I. SA în contradictoriu cu pârâtul M.F.P., ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurenta - reclamantă SC B.I. SA solicitând rejudecarea cauzei, admiterea recursului, înlăturarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii privind suspendarea şi anularea cererii de constituire ca parte civilă a M.F.P.
A apreciat recurenta că sentinţa prin care a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii este nelegală şi netemeinică, fiind singura cale legală de a apăra interesele societăţii de abuzurile la care este supusă în derularea activităţii prin instituirea sechestrului asigurător, apreciind că cererea de constituire de parte civilă întruneşte toate trăsăturile actului administrativ, în accepţiunea Legii contenciosului administrativ.
Astfel, cererea de constituire de parte civilă a M.F.P., în numele Statului Român, într-un dosar penal este un act unilateral cu caracter individual, deoarece priveşte o situaţie determinată; autoritatea emitentă, M.F.P., face .palete din categoria autorităţilor publice, fiind o autoritate a administraţiei publice centrale, cererea este emisă într-un regim de putere publică, în baza prerogativelor de putere publică de care dispune ministerul, ca subiect de drept public; este emisă în vederea executării în concret a legii, adică a art. 14 alin. (3) C. proc. pen., întemeindu-se pe dispoziţiile art. 865 C. civ. şi, respectiv, art. 223 C. civ.; prin cererea de constituire de parte civilă iau naştere raporturi juridice, în sensul că este emisă în vederea producerii de efecte juridice concrete prin calificarea unui teren ca aparţinând domeniului public al statului, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, materializate în instituirea sechestrului asigurător cu efecte negative imprevizibile asupra activităţilor derulate, printr-o vătămare evidentă a drepturilor şi intereselor societăţii.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 13 ianuarie 2014, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de SC B.I. SA împotriva sentinţei nr. 1331 din 16 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, fixând termen de judecată la data de 21 octombrie 2014.
Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita şi nelegala soluţionare a cauzei pe excepţia inadmisibilităţii acţiunii arătându-se că hotărârea a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material care vizează calificarea corectă a actului a cărui anulare se solicită şi care în opinia recurentei reprezintă un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Recurenta arată că în nelegal prima instanţă a calificat greşit cererea de constituire ca parte civilă ca nefiind un act administrativ în condiţiile în care acest tip de cerere emisă de o autoritate administrativă - M.F.P. acţionează în numele Statului Român îndeplineşte toate condiţiile din art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Recurenta arată că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea ca inadmisibilă fără a ţine cont că cererea de constituire ca parte civilă a M.F.P. între un dosar pronunţat este emisă în regim de putere publică, în vederea exonerării în concret a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) C. proc. pen. şi fiind emisă în vederea producerii de efecte periodice concrete prin calificarea unui teren ca aparţinând domeniului public al statului cu toate consecinţele ca decurg materializate în instituirea sechestrului asigurator.
Recurenta arată că nu există în C. proc. pen. nici o dispoziţie prin care să se fi instituit vreun tip de acţiune asupra unei cereri de constituire ca parte civilă şi în consecinţă în baza art. 21 şi 52 din Constituţia României instanţa de contencios administrativ în baza art. 554/2004 este singura autoritate competentă să dispună înlăturarea vătămării produse prin anularea actului contestat.
La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând la dosar concluzii scrise în termenul de amânare a pronunţării.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sentinţa nefiind pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
În mod corect instanţa de contencios - administrativ prin sentinţa atacată a soluţionat cauza respingând acţiunea recurentei astfel cum a fost formulată, ca inadmisibilă, deoarece actul contestat conform Legii nr. 554/2004, respectiv cererea de constituire de parte civilă a intimatului-pârât într-un dosar penal nu constituie un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ci reprezintă un act procesual penal în cadrul unui raport juridic de drept procesual penal care îşi produce efecte juridice, specifice dreptului procesual penal, scopul emiterii ei nefiind producerea de efecte juridice specifice dreptului administrativ chiar dacă emană de la o autoritate administrativă.
Actul contestat nu reprezintă un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 în cauză neputând fi reţinute aspectele privind accesul la instanţa de contencios administrativ pe motiv că procedura penală nu reglementează o cale de atac împotriva cererii de constituire ca parte civilă într-un dosar penal.
Pentru a accepta teza competenţei instanţei de contencios administrativ de a verifica legalitatea actului în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este necesar ca actul contestat să fie un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În prezenta cauză cererea de constituire de parte civilă a intimatului-pârât nu reprezintă prin natura sa un act administrativ ci un act procesual penal formulat în baza art. 15 C. proc. pen. şi care nu produce efectele pretins vătămătoare invocate de recurentă. Aceste efecte sunt produse de ordonanţe prin care procurorul a dispus constituirea sechestrului asigurator asupra terenului în litigiu, recurenta având la dispoziţie căile reglementate de C. proc. pen. pentru a contesta această mătură asiguratorie dispusă de organul de urmărire penală.
Faţă de cele expuse mai sus. Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţionând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC B.I. SA împotriva sentinţei nr. 1331 din 16 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4139/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4147/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
