ICCJ. Decizia nr. 4149/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4149/2014
Dosar nr. 279/54/2013
Şedinţa publică de la 5 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 februarie 2013 pe rolul Curţii de Apel Craiova a fost înregistrată contestaţia împotriva Dispoziţiei din 28 decembrie 2012 şi cererea de suspendare formulată de reclamanta SC I.G.O. SA Caracal în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P.J. Olt - A.F.P.C.M.
În motivarea contestaţiei, reclamanta a arătat că prin sentinţa nr. 605 din 27 noiembrie 2007 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC I.G.O. SA Caracal în Dosarul nr. 52/104/2006.
Prin sentinţa nr. 618 din 31 mai 2010 a fost aprobat planul de reorganizare al reclamantei pentru o perioada de 3 ani, în cadrul primului an conform graficului de plăţi SC I.G.O. SA, urmând să plătească creanţe conform tabelului definitiv în cuantum de 2.978.364 lei către D.G.F.P. OLT.
A arătat că la data de 28 decembrie 2011 în contul M.F.P. a fost virată suma de 4.000.000 lei, pentru achitarea tranşelor stabilite în planul de reorganizare. Cu toate acestea D.G.F.P. OLT a procedat la descărcarea sumei de 4.000.000 lei pe obligaţii fiscale, cu termen de plată după data deschiderii procedurii insolvenţei, în ordinea vechimii, iar această plată efectuată de către SC I.G.O. SA Caracal nu a influenţat în nici un fel evoluţia plăţilor stabilită prin planul de reorganizare.
Compensarea obligaţiilor restante s-a efectuat la data de 30 decembrie 2011, în baza documentului din 05 ianuarie 2012, document comunicat reclamantei prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 19 ianuarie 2012.
La data de 16 februarie 2012, prin contestaţia nr. 752 reclamanta a contestat modul prin care s-a realizat descărcarea sumei de 4.000.000 lei pe obligaţii fiscale cu termen de plată după data deschiderii procedurii insolvenţei. La data de 24 februarie 2012, D.G.F.P. Olt a comunicat reclamantei faptul că ordinea efectuării stingerii obligaţiilor a fost făcută conform art. 115 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 şi anume„ obligaţii fiscale cu termen de plată după data deschiderii procedurii insolvenţei, în ordinea vechimii, cu excepţia celor prevăzute în planul de reorganizare confirmat”.
A mai arătat că la data de 06 martie 2012 s-a formulat contestaţie împotriva actului administrativ adresa emis de către D.G.F.P. Olt, ca urmare a plângerii înregistrate sub nr. 752 din 16 februarie 2012.
Prin Dispoziţia din 28 decembrie 2012 D.G.F.P. OLT - A.F.P.C.M. a respins contestaţia formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Consideră reclamanta că suma de 4.000.000 lei trebuia să ducă la scăderea creanţei pe care creditoarea D.G.F.P. Olt urma să o primească atât la sfârşitul trim. IV 2011 din masa credală a debitoarei, cât şi pentru trimestrele viitoare ale anului 2012, aşa cum au fost stipulate în graficul de eşalonare a datoriilor înscrise în tabelul definitiv al creanţelor.
Dacă creditoarea ar fi respectat dispoziţiile O.U.G. nr. 51/2010 şi ar fi procedat la descărcarea sumei de 4.000.000 lei, atunci debitoarea SC I.G.O. SA Caracal ar fi putut respecta graficul de plăţi stabilit de instanţa de judecată.
În cadrul Dosarului nr. 52/104/2006 în raportul depus de administratorul judiciar acesta a indicat „Cu această plată debitorul se va încadra în programul de plăţi stabilit prin planul de reorganizare”.
În drept şi-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art. 218 alin. (2) din Ordonanţa nr. 92/2003/R, raportat la art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004.
Pentru termenul de judecată de la data de 25 februarie 2013 pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea acţiunii.
A susţinut pârâta că organul fiscal a procedat în mod corect atunci când a realizat compensarea sumei de 4.000.000 lei cu obligaţiile fiscale ce aveau ca termen de plată după data deschiderii procedurii, urmând ca abia după achitarea acestora în totalitate să se procedeze la stingerea obligaţiilor fiscale ce erau menţionate în planul de reorganizare.
Apreciază că reclamanta trebuia să prevadă modalitatea de plată a tuturor obligaţiilor fiscale, inclusiv a debitelor născute din activitatea curentă a societăţii şi devenite scadente. Invocă dispoziţiile art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006.
Prin încheierea din data de 25 februarie 2013 s-a admis cererea de suspendare provizorie a executării actului contestat, s-a dispus suspendarea provizorie a executării Dispoziţiei din 28 decembrie 2012 emisă de D.G.F.P. Olt, până la rămânerea irevocabilă a soluţionării contestaţiei în fond.
La termenul de judecată din data de 13 mai 2013, instanţa a încuviinţat proba cu expertiza fiscală, solicitată de reclamanta SC I.G.O. SA Caracal.
Prin sentinţa nr. 336 din 30 septembrie 2013 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC I.G.O. SA Caracal, în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Craiova - A.F.P.C.M.
A anulat Dispoziţia din 28 decembrie 2012 emisă de D.G.F.P. OLT precum şi nota privind compensarea obligaţiilor fiscale din 05 ianuarie 2012.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Dispoziţia 28 decembrie 2012, emisă de intimata-pârâtă D.G.F.P. Olt - A.F.P.C.M.M., s-a respins contestaţia formulată de reclamanta SC I.G.O. SA Caracal împotriva modalităţii de descărcare a sumei de 4.000.000 lei, virată bugetului de stat în luna decembrie 2011, modalitate comunicată reclamantei prin adresa din 05 ianuarie 2012.
Potrivit adresei din 05 ianuarie 2012, emisă de către intimată, se precizează că suma de 4.000.000 lei, repartizată conform O.U.G. nr. 13/2012, a fost descărcată pe obligaţii fiscale cu termen de plată după data deschiderii procedurii insolvenţei în ordinea vechimii conform art. 115 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 92/2003/R, această plată neinfluenţând în niciun fel evoluţia plăţilor stabilite prin planul de reorganizare.
A mai constat curtea de apel că la data de 27 noiembrie 2007, prin sentinţa nr. 605 pronunţată de Tribunalul Olt, irevocabilă, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţa de debitoarea - reclamantă SC I.G.O. SA Caracal.
Planul de reorganizare s-a aprobat la data de 31 mai 2010 conform sentinţei nr. 618, pronunţată de judecătorul sindic.
Pârâta a susţinut că a procedat la descărcarea şi compensarea sumei de 4.000.000 lei cu obligaţiile restante în conformitate cu disp. art. 115 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2003 unde se stabileşte ordinea de stingere a debitelor pentru situaţia debitorilor aflaţi în procedura insolvenţei aşa cum este situaţia reclamantei.
S-a mai arătat că alin. (3) al art. 115 cuprinde în litere de la lit. a) la d), ordinea corespunzătoare celor patru categorii de obligaţii fiscale.
Faţă de aceste susţineri, instanţa de fond a reţinut că suma de 4.000.000 lei a fost virată pârâtei ca urmare a Convenţiei de împrumut din 2011, împrumut obţinut în baza O.U.G. nr. 51/2010 şi a Legii nr. 37/2011.
Pornind de la prevederile art. 1 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 51/2010, curtea de apel a reţinut că O.U.G. nr. 51/2010 este un act normativ special, cu caracter derogatoriu de la norma generală care este reprezentată de O.U.G. nr. 92/2003/R, şi că în situaţia dedusă judecăţii trebuia aplicată norma specială şi nu cea generală.
Aşa cum rezultă din dispoziţiile legale în baza cărora a fost acordat împrumutul în suma de 4.000.000 lei, acesta trebuia sa fie folosit în mod exclusiv pentru stingerea obligaţiilor fiscale restante până la data de 31 martie 2010 şi neachitate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat sau bugetelor fondurilor speciale.
Ca atare, suma de 4.000.000 lei reprezintă o sumă cu destinaţie specială care trebuia imputată asupra tuturor datoriilor restante ale debitoarei în ordinea vechimii, fără a se mai face distincţia prevăzută în legea generală astfel că pârâta D.G.F.P. Olt a procedat în mod greşit la descărcarea sumei de 4.000.000 lei pe obligaţii fiscale cu termen de plată după data deschiderii procedurii insolvenţei.
Astfel, prin imputarea în mod corect a sumei susmenţionate, aceasta trebuia să conducă la scăderea creanţei pe care pârâta D.G.F.P. Olt urma să o primească din masa credală a debitoarei, aşa cum a fost stipulat în graficul de eşalonare a datoriilor înscrise în tabelul definitiv al creanţelor, aprobat de judecătorul sindic prin sentinţa nr. 618, pronunţată de secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Olt în şedinţa publică din data de 31 mai 2010.
Împotriva sentinţei civile nr. 336 din 30 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a declarat recurs pârâta A.J.F.P. Olt în numele D.R.G.F.P. Craiova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivul de recurs prevăzut art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susţine recurenta în cererea de recurs că prin adoptarea O.U.G. nr. 51/2010 privind reglementarea unor măsuri pentru reducerea unor arierate din economie precum şi alte măsuri financiare, (denumită în continuare O.U.G. nr. 51/2010) s-a urmărit stingerea obligaţiilor fiscale restante ale operatorilor economici furnizori de bunuri şi servicii sau lucrări ai unităţilor administrativ teritoriale, prin obligaţii fiscale restante înţelegându-se totalitatea obligaţiilor datorate de către operatorii economici la data de 31 decembrie 2010 şi neachitate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat sau bugetelor fondurilor speciale.
Aşadar, aceste venituri nu aveau ca destinaţie specială acoperirea doar a tranşelor stabilite în planul de reorganizare ci achitarea obligaţiilor fiscale restante cu ordinea de redistribuire stabilită de art. 115 din O.U.G. nr. 92/2003 câtă vreme O.U.G. nr. 51/2010 nu stabileşte o procedură specială de distribuire a acestor sume.
Art. 115 din O.U.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. reglementează mai întâi situaţiile cu caracter general.
Pe cale de excepţie însă, art. 115 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2003 stabileşte ordinea de stingere a debitelor pentru situaţia debitorilor ce se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, aşa cum este cazul reclamantei, caz in care distribuirea sumelor achitate în contul unic se efectuează de către organul fiscal competent, în ordinea valabilă în cazul celor aflaţi în procedura insolvenţei, indiferent de tipul de creanţă.
Astfel, "Pentru debitorii care se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare. ordinea de stingere este următoarea:
a) obligaţii fiscale cu termene de plată după data deschiderii procedurii insolvenţei, în ordinea vechimii, cu excepţia celor prevăzute în planul de reorganizare confirmat,"
b) sume datorate în contul ratelor din programele de plaţi al obligaţiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare judiciară confirmat precum şi obligaţiile accesorii datorate pe perioada reorganizării, dacă in plan s-au prevăzut calcularea şi plata acestora;
c) obligaţii fiscale datorate şi neachitate cu termene de plată anterioare datei la care s-a deschis procedura insolvenţei în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora, în situaţia contribuabililor aflaţi în stare de faliment;
- alte obligaţii fiscale în afara celor prevăzute la lit. a) - c).”
În raport de aceste dispoziţii legale, cu prioritate se sting obligaţiile de plata de după data deschiderii procedurii insolventei, adică scadente după data deschiderii, pentru cazul de faţă după data de 27 noiembrie 2007.
Dispoziţiile menţionate la lit. a) ca regulă generală se aplică tuturor debitorilor aflaţi în procedura insolventei în timp ce dispoziţiile prev lit. b) se referă, ca o excepţie, la debitorii aflaţi în reorganizare şi cu plan de reorganizare aprobat de creditori şi confirmat de instanţă iar lit. c) se referă la debitorii aflaţi în faliment.
Examinând sentinţa recurată în raport de motivele invocate şi în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Având în vedere volumul mare al plăţilor restante înregistrate de unităţile administrativ teritoriale faţă de operatorii economici care prestează servicii şi lucrări de interes public local precum şi datoriile pe care aceştia le înregistrează faţă de bugetul de stat, bugetul asigurărilor de stat şi bugetele fondurilor speciale, în baza dispoziţiilor cuprinse în baza O.U.G. nr. 51/2010, M.F.P. a acordat unităţilor administrativ teritoriale împrumuturi pentru achitarea obligaţiilor de plată restante înregistrate de acestea la data de 31 decembrie 2010 faţă de operatorii economici furnizori de bunuri, servicii şi lucrări, inclusiv faţă de operatorii economici care prestează serviciul public de producere, transport şi distribuţie a energiei termice în sistem centralizat, neachitate la data solicitării împrumutului.
Aceste sume urmau să fie utilizate exclusiv pentru stingerea obligaţiilor fiscale restante ale operatorilor economici furnizori de bunuri, servicii sau lucrări ai unităţilor administrativ teritoriale inclusiv ai operatorilor economici care prestează serviciul public de producere, transport şi distribuţie a energiei termice în sistem centralizat precum şi stingerea obligaţiilor fiscale restante ale operatorilor economici care au de încasat sume restante de la operatorii economici care prestează serviciul public de producere transport şi distribuţie a energiei termice în sistem centralizat.
Societatea reclamantă SC I.G.O. SA Caracal aflată în stare de insolvenţă a beneficiat în aceste condiţii de suma de 4.000.000 lei sumă ce urma să fie folosită pentru datoriile neachitate la 31 decembrie 2010, bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat sau bugetelor fondurilor speciale.
Prin nota de compensare din 5 ianuarie 2012 D.G.F.P. Olt a descărcat suma de 4.000.000 lei reprezentând obligaţii fiscale.
SC I.G.O. SA contestă această compensare şi susţine că suma împrumutată urma să fie folosită pentru stingerea datoriilor conform planului de reorganizare, în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile instanţei de fond.
Această interpretare este greşită întrucât actul normativ în baza căruia s-au acordat aceste împrumuturi nu a prevăzut o ordine de preferinţă în achitarea acestor datorii şi nici nu s-a prevăzut un anumit procent pentru fiecare categorie de datorii dintre cele reglementate prin O.U.G. nr. 51/2010, astfel că în speţă, devin aplicabile prevederile art. 115 din O.G. nr. 92/2003, dispoziţii ce reglementează ordinea stingerii datoriilor.
a) Acest text de lege reglementează mai întâi situaţiile cu caracter general. Pe cale de excepţie însă, în cazul în care debitorii se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, ordinea de stingere este următoarea obligaţii fiscale cu termene de plată după data deschiderii procedurii insolvenţei, în ordinea vechimii, cu excepţia celor prevăzute în planul de reorganizare confirmat;"
b) sume datorate în contul ratelor din programele de plăţi ale obligaţiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare judiciară confirmat, precum şi obligaţiile accesorii datorate pe perioada reorganizării, dacă în plan s-au prevăzut calcularea şi plata acestora;
c) obligaţii fiscale datorate şi neachitate cu termene de plată anterioare datei la care s-a deschis procedura insolvenţei, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora, în situaţia contribuabililor aflaţi în stare de faliment:
d) alte obligaţii fiscale în afara celor prevăzute la lit. a) - c).
Faţă de aceste dispoziţii legale se apreciază că organul fiscal a procedat în mod corect atunci când a realizat compensarea sumei de 4.000.000 lei, cu obligaţii fiscale ce aveau termen de plată după data deschiderii procedurii.
De precizat că procedura insolvenţei a fost deschisă la 27 noiembrie 2007, datoriile compensate trebuiau achitate după această dată, respectiv până la 31 decembrie 2010, iar potrivit dispoziţiilor cuprinse în O.U.G. nr. 51/2010 sumele împrumutate trebuiau utilizate exclusiv pentru stingerea obligaţiilor fiscale restante ale operatorilor economici furnizori de bunuri, servicii sau lucrări ai unităţilor administrativ-teritoriale prin obligaţii fiscale restante înţelegându-se totalitatea obligaţiilor datorate de către operatorii economici la data de 31 decembrie 2010 şi neachitate bugetelor de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat sau bugetelor fondurilor speciale.
Pentru toate aceste considerente recursul urmează a fi admis în condiţiile prevăzute de art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, şi modificarea hotărârii în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.J.F.P. Olt, în numele D.G.R.F.P. Craiova împotriva sentinţei nr. 336 din 30 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC I.G.O. SA prin lichidator judiciar P. Sprl, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4148/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4154/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
