ICCJ. Decizia nr. 4154/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4154/2014
Dosar nr. 4873/2/2011
Şedinţa publică de la 5 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 6318 din 6 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul P.G., fiind constatată calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut, în esenţă, că prima condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de lucrător al Securităţii este aceea ca această persoană să fi avut calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit în perioada 1945 - 1989, iar a doua condiţie vizează activitatea desfăşurată, în sensul că, în perioada 1945 - 1989. a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
În speţa de faţă, pârâtul, a avut gradul de locotenent, respectiv locotenent major, în cadrul I.J.S. Harghita, Serviciul 1 şi în calitate de ofiţer de legătură, a procedat la urmărirea informativă a numiţilor B.I., K.C. şi D.A.
La dosarul cauzei au fost depuse două Rapoarte întocmite şi semnate de către pârât, prin care se solicită avizarea negativă a cererii de plecare în străinătate a numitului B.I., întrucât acesta, suspect de evaziune, a avut manifestări naţionalist-iredentiste în repetate rânduri, a fost semnalat cu comentarii duşmănoase, precum şi cu relaţii suspecte cu cetăţeni din R.P.U., propunerea fiind aprobată de ofiţerul superior.
De asemenea a mai fost depusă o Notă de analiză completată şi semnată de către pârât, prin care au fost prelucrate datele obţinute cu privire la B.I., în care se reţine că acesta are intenţii să rămână în străinătate, întreţine legături cu persoane din emigraţia maghiară, având cunoştinţe în Australia, Franţa, Canada, cu care corespondează, face schimb de timbre şi unele obiecte de valoare şi întreţine legături cu mai multe persoane, cu care face schimb de cărţi, unele dintre ele cu conţinut necorespunzător, fiind stăpânit de idei naţionalist şovine-iredentiste.
Prin aceeaşi Notă de analiză, pârâtul a propus măsuri informativ-operative, în sensul dirijării surselor în vederea descifrării preocupărilor, concepţiilor şi comentariilor pe care persoana urmărită le făcea la locul de muncă, efectuării de vizite pentru a urmări cărţile, timbrele şi alte valori deţinute, interceptarea corespondenţei şi identificarea legăturilor externe şi interne.
De asemenea, la dosar a fost depusă nota informativă din data de 28 iunie 1980, întocmită şi semnată de către pârât, pe baza unei informaţii date de un informator, cu privire la numitul K.C., în care se stabileşte ca sarcină informatorului să rămână pe lângă obiectiv pentru a semnala legăturile cu anturajul.
În cuprinsul Notelor informative întocmite de colaboratorul “C.”, se stabilea în sarcina acestuia, să se apropie cât mai mult de numitul D.A., pentru a observa comentariile pe care le face şi legăturile acestuia, întrucât fusese semnalat că în repetate rânduri audiază la locul de muncă, în prezenţa copiilor care participă la cercurile din cadrul acestei instituţii, postul de radio “E.L.”, pârâtul întocmind un Raport cu propunere de avertizare, măsura fiind aprobată şi pusă în executare.
Pârâtul nu a contestat faptul că în anii 1978-1981 a avut gradul de locotenent, respectiv locotenent major în 1985, în cadrul I.J.S. Harghita, Serviciul 1, susţinând că, în ceea ce priveşte îngrădirea dreptului la liberă circulaţie al persoanei urmărite pentru intenţii de evaziune, propunerea era strict legată de rezultatul investigaţiilor pe care era obligat să le întreprindă, decizia aparţinând şefului serviciului.
Este adevărat că pârâtul a întocmit şi semnat Rapoartele, prin care se solicită avizarea negativă a cererii de plecare în străinătate a numitului B.I., iar propunerea a fost aprobată de ofiţerul superior, însă, din punct de vedere al stabilirii calităţii de lucrător al Securităţii interesează activităţile desfăşurate efectiv de către pârât, or, pârâtul a înaintat propunerea de avizarea negativă, însuşită de ofiţerul superior, după ce a efectuat activităţi specifice urmăririi informative, pentru a stabili relaţiile, preocupările, comentariile şi comunicările persoanei urmărite.
Faptul că era desemnat cu gestionarea acestui dosar, iar în calitate de ofiţer operativ a analizat şi gestionat informaţiile obţinute urmare a interceptărilor trimiterilor poştale, este suficient pentru a se reţine încălcarea dreptului la secretul corespondenţei şi dreptului la liberă circulaţie.
În ceea ce priveşte Dosarul nr. I/258777, pârâtul a arătat că persoana în cauză îşi neglija atribuţiile de educare a copiilor în detrimentul unor preocupări de natură politică, comportament care nu poate fi tolerat nici în prezent, măsura luată vizând relaţiile de muncă în cadrul unei instituţii publice de învăţământ.
În ceea ce priveşte pe numitul D.A., profesor de sculptură, supravegheat informativ pentru audierea şi colportarea ştirilor transmise de postul de radio “ E.L.”, Curtea a reţinut că pârâtul a dirijat informatorul “C.”, să se apropie cât mai mult de obiectiv, pentru a observa comentariile pe care le face şi legăturile acestuia.
Această activitate s-a finalizat cu propunerea pârâtului de avertizare a persoanei, măsura fiind aprobată şi pusă în executare, or, susţinerea că persoana în cauză îşi neglija atribuţiile de educare a copiilor în detrimentul unor preocupări de natură politică, nu este de natură să înlăture conţinutul activităţilor pe care pârâtul în mod efectiv le-a efectuat şi care au fost de natură să încalce dreptul la viaţa privată a persoanei în cauză.
Declaraţia autentificată, dată de numitul M.B., care a arătat că în anul 1989, deşi pârâtul nu avea competenţă decizională, i-a acordat sprijinul în vederea obţinerii avizului cu privire la eliberarea paşaportului individual soţiei sale pentru plecarea în străinătate, nu a fost reţinută de instanţă, întrucât, din punct de vedere al cauzei de faţă, prezintă relevanţă dacă pârâtul, în calitate de ofiţer al Securităţii, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, or, aşa cum rezultă din considerentele arătate, a fost îndeplinită, această condiţie. Împrejurarea că pârâtul pe parcursul activităţii sale a manifestat înţelegere pentru anumite cereri, în sensul de a părăsi ţara nu poate conduce la o altă concluzie, în condiţiile în care există probe că, în alte situaţii a desfăşurat activităţi care se circumscriu definiţiei legale.
De asemenea, declaraţia martorului S.M., şeful serviciului unde pârâtul îşi desfăşura activitatea, confirmă în mare parte cele reţinute, împrejurarea că scopul activităţii acestui serviciu era cunoaşterea, stoparea şi prevenirea manifestărilor naţionaliste şi iredentiste, nu poate să înlăture consecinţele pe care activităţile şi măsurile concrete pe care le-a luat pârâtul, asupra persoanelor urmărite informative şi care prezintă relevanţă, din punct de vedere al constatării calităţii de lucrător al Securităţii.
În ceea ce priveşte susţinerea pârâtului privind depăşirea de către C.N.S.A.S. a limitelor sesizărilor în baza cărora a fost efectuată verificarea şi întocmită Nota de constatare, în sensul că motivele invocate de către reclamantă în susţinerea acţiunii nu vizează niciunul dintre dosarele cu privire la care s-au formulat cereri de verificare, extinzând verificările privitoare la pârât în alte dosare, Curtea a reţinut că, potrivit art. 6-7 din O.U.G. nr. 24/2008, “Direcţia de specialitate din cadrul C.N.S.A.S., ca urmare a sesizării din oficiu a C.N.S.A.S. sau la solicitarea persoanei îndreptăţite, desfăşoară activităţi specifice administrative de verificare a documentelor şi informaţiilor deţinute în legătură cu o anumită persoană în arhiva C.N.S.A.S., precum şi la instituţii care mai deţin documente create de Securitate.
În baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1), direcţia de specialitate întocmeşte o notă de constatare cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării.
Prin urmare, instanţa de fond a reţinut că, C.N.S.A.S. nu este ţinut să facă verificări doar cu privire la dosarele indicate expres în sesizări, ci poate să efectueze verificări şi cu privire la alte dosare aflate în arhiva C.N.S.A.S. sau a altor instituţii din care rezultă existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al securităţii a persoanei cu privire la care s-a făcut sesizarea.
Ca urmare, în raport de ansamblul probator administrat în cauză, instanţa a apreciat că C.N.S.A.S., în calitate de reclamant a făcut dovada susţinerilor sale, astfel încât s-a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 6318/2012 a Curţii de Apel Bucureşti, a formulat recurs pârâtul P.G., solicitând instanţei, admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii formulate de C.N.S.A.S.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 6 - 7 din O.G. nr. 24/2008, reţinând eronat că, C.N.S.A.S. nu este obligat să facă verificări doar cu privire la dosarele indicate expres în sesizare.
O.U.G. nr. 24/2008 reglementează două proceduri distincte pentru verificarea calităţii de lucrător al Securităţii, respectiv la cererea persoanei îndreptăţite şi din oficiu doar în situaţiile prevăzute de art. 4 şi 5 din actul normativ menţionat.
În cauza de faţă, trei persoane au solicitat verificarea calităţii de lucrător al Securităţii, respectiv: K.A., T.G.C. şi K.C., iar acţiunea în constatare promovată de C.N.S.A.S. vizează dosarele unor persoane care nu au formulat cereri.
Pe fondul cauzei, în mod greşit a constat instanţa că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 24/2008, în condiţiile în care din probatoriul administrat nu rezultă că au fost încălcate drepturile privind secretul corespondenţei, dreptul la liberă circulaţie şi dreptul la viaţa privată.
După cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de reclamant, titularii Dosarelor nr. I/1187 şi nr. I/257470 erau supravegheaţi pentru deţinere - de materiale cu conţinut naţionalist - iredentist maghiar şi poziţie ostilă naţionalist iredentistă”, adică pentru fapte care şi în prezent sunt definite ca ameninţări la adresa siguranţei naţionale.
În ceea ce priveşte Dosarul nr. I/258777, din înscrisurile de la dosar, rezultă că persoana urmărită îşi neglija atribuţiile de educare a copiilor pentru preocupări de natură politică, care nu pot fi tolerate nici în prezent. În condiţiile în care măsurile dispuse vizau relaţiile de muncă în cadrul unei instituţii publice de învăţământ, nu se poate reţine o încălcare a dreptului la viaţă privată a persoanei în cauză.
Ca urmare, în raport de dispoziţiile art. 304 oct. 9 şi 3041 C. proc. civ. se impune admiterea recursului, modificarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii formulată de C.N.S.A.S.
Intimatul C.N.S.A.S., nu a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul P.G.
Hotărârea instanţei de recurs
Analizând sentinţa recurată, în raport de criticile formulate şi dispoziţiile legale incidente se constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 293/2008, orice cetăţean român sau cetăţean străin care după anul 1945 a avut cetăţenie română, precum şi orice cetăţean al unei ţări membre a O.T.A.N. sau al unui stat membru al U.E. au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informatori cu privire la propria persoană.
Acest drept se exercită la cerere şi constă în studierea nemijlocită a dosarului, eliberarea de copii de pe actele dosarului şi de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.
Art. 1 alin. (7) din acelaşi act normativ, prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acestora, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
Art. 1 pct. 9 din O.U.G. nr. 24/2008, precizează că exercitarea drepturilor prevăzute de alin. (1)-(3), (6) şi (7) se face personal sau prin reprezentant legal cu procură specială.
Din interpretarea dispoziţiilor legale enunţate, se reţine că poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea unor dosare numai persoana, care având acces la propriul dosar, a constat că a fost urmărită de Securitate, fiind subiectul unui dosar instrumentat în numele său.
Ca urmare, verificarea calităţii de lucrător al Securităţi se face numai cu privire la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu la instrumentarea altor persoane care nu au cerut verificarea.
Este adevărat că art. 5 raportat la art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 stabileşte acele situaţii în care verificarea se exercită din oficiu, dar în cauza de faţă activitatea recurentului - pârât a fost investigată la cererea numiţilor K.A. formulată la data de 23 septembrie 2009; T.G.C.A. formulată la data de 7 august 2009 şi K.C. formulată la 28 iunie 2010.
Din Nota de constatare din 24 martie 2011 întocmită de C.N.S.A.S. - Direcţia Investigaţii, rezultă că verificarea s-a declanşat la cererea din 23 aprilie 2009 formulată de KA - Dosar nr. I/234575; cererea din 07 august 2009 formulată de T.G.C., Dosar cota nr. I/203872 şi cererea din 09 din 28 iunie 2010, Dosar cota nr. I/2574070 dar verificarea propriu-zisă a vizat Dosar cota nr. I/1187 titular B.Z., Dosar cotă nr. I/257470 titular A.S.; Dosar cota nr. I/258777 titular D.A.
Este evident că intimatul - reclamant a solicitat instanţei să constate calitatea de lucrător al Securităţii a recurentului - pârât în raport şi de dosarele altor persoane care nu au solicitat verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor lor.
În cauza de faţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 5 raportat la art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 în sensul că verificarea nu a fost declanşate din oficiu ci la cererea numiţilor K.A., T.G.C. şi K.C., situaţie în care instanţa de fond trebuia să analizeze activitatea pârâtului P.G. în raport de cei trei titulari ai Dosarelor cota nr. I/234575, nr. I/203872; nr. I/257470 şi să administreze tot probatoriul necesar în baza căruia să stabilească pe deplin situaţia de fapt în scopul aplicării corecte a legii.
Având în vedere că instanţa de fond nu a analizat şi nu a administrat probe cu referire la cererile numiţilor K.A. - Dosar nr. I/234575; T.G.C., Dosar nr. I/203872 şi cererea numitului K.C. - Dosar nr. I/257470, se impune, în temeiul dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, în temeiul dispoziţiilor art. 129 pct. 5 C. proc. civ., instanţa va administra probele necesare pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Este de menţionat că deşi verificarea recurentului - pârât P.G. a fost făcută în raport de cererile numiţilor K A, T.G.C. şi K.C., în Nota de constatare a fost analizată activitatea pârâtului în raport de Dosarele cota nr. I/1187; I 257470 şi nr. I/258777 fără a se face referire la Dosarul nr. 234575 aparţinând numitului K.A., şi Dosarul nr. I/203872 aparţinând numitului T.G.C., persoane care au formulat cerere în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (7) din O.U.G. nr. 24/2008.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 şi 314 C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurentul - reclamant P.G. împotriva sentinţei civile nr. 6318 din 06 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza pentru rejudecare la aceiaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P.G. împotriva sentinţei civile nr. 6318 din 06 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4149/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4156/2014. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
