ICCJ. Decizia nr. 4165/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4165/2014
Dosar nr. 2529/2/2013
Şedinţa de la 5 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 2529/2/2013 la data de 03 aprilie 2013, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D.V., să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Prin Sentinţa civilă nr. 2267 din 9 iulie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul D.V. şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul D.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Raportul întocmit la data de 11 martie 2014, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a constatat că recursul nu a fost declarat şi motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.
Prin încheierea din 5 iunie 2014 completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi 3, prin care s-a reţinut că recursul este declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin punctul de vedere formulat, recurentul-pârât a apreciat că recursul este depus în termen, având în vedere că termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, conform dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 76/2012 şi ale art. 485 C. proc. civ.
Prin punctul de vedere formulat, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca tardiv introdus.
Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.: "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."
Însă, în cauză sunt incidente dispoziţiile legii contenciosului administrativ, care la art. 20 alin. (1) stipulează că: "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa recurată a fost comunicată pârâtului la data de 26 septembrie 2013, iar recursul a fost declarat la data de 24 octombrie 2013, prin poştă, conform dovezii aflate la fila 34 a dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat.
Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:
"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."
În cauză nu s-a făcut dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 186 C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituţia repunerii în termen.
Astfel, chiar dacă în dispozitivul sentinţei recurate a fost menţionată calea de atac a recursului şi termenul de 30 zile de la comunicare pentru declararea acestuia, recurentul nu se poate prevala de această împrejurare, deoarece, pe de o parte, condiţiile, limitele şi termenele în care pot fi exercitate căile de atac sunt prevăzute de lege, astfel încât o hotărâre judecătorească nici nu le poate acorda ea însăşi, nici nu le poate suprima, iar, pe de altă parte, partea nu poate invoca necunoaşterea legii, potrivit adagiului "nemo censetur ignorare legem".
Cum în cauză, recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat şi, în temeiul art. 493 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul D.V. împotriva Sentinţei civile nr. 2267 din 9 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4161/2014. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4193/2014. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
