ICCJ. Decizia nr. 4111/2014. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4111/2014
Dosar nr. 37/59/2013
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 37/59/2012, reclamanta SC T. SA Arad a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti şi Guvernul României, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună obligarea pârâtului de ordinul 1 la întocmirea documentaţiei pentru solicitarea şi obţinerea vizei controlului delegat al Ministerului Finanţelor Publice în vederea deschiderii creditelor bugetare aferente şi necesare plăţii deconturilor lunare centralizate expediate de subsemnaţii în perioada aprilie 2012 - octombrie 2012, reprezentând diferenţa de 50% din tariful cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat pensionarii transportaţi de SC T. SA - conform art. 31 din Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr. 147/2000; obligarea pârâtului de ordinul 1 la plata efectivă şi imediată a sumei de 259.805,9 lei în mod actualizat la rata inflaţiei, începând cu data de 20 a lunii pentru care sunt datorate şi până la zi, - reprezentând 50% din contravaloarea cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat pensionarii transportaţi de SC T. SA în perioada aprilie 2012 - octombrie 2012; obligarea Guvernului să iniţieze rectificarea bugetară care se impune, în vederea asigurării plaţilor solicitate şi să o supună spre aprobare Parlamentului, asigurând totodată, potrivit competenţei sale, executarea actului normativ adoptat în acest sens; obligarea Ministerului Finanţelor Publice să aprobe finanţarea şi să aloce fondurile băneşti necesare de la bugetul de stat, în scopul efectuării plaţii către subscrisă a contravalorii a 50% din cupoanele de călătorie, în condiţiile descrise la petitele anterioare.
Solicită ca îndeplinirea obligaţiilor dispuse de instanţă autorităţilor publice să se realizeze sub sancţiunea unei amenzi aplicabile persoanei culpabile de neexecutarea obligaţiei în termen ce 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunţa în cauză - conform art. 18 alin. (5) corelat cu art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul D.G.F.P. Timiş în numele Ministerului Finanţelor Publice, pe cale de excepţie, a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Transporturilor Bucureşti a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 314 din 10 iunie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice; s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile; s-a admis excepţia inadmisibilităţii petitului 3 din cererea de chemare în judecată; s-a admis în parte acţiunea reclamantei SC T. S.A. Arad în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti şi Guvernul României în sensul că a fost obligat pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Bucureşti să întocmească documentaţia pentru solicitarea şi obţinerea vizei control delegat al Ministerului Finanţelor Publice în vederea deschiderii creditelor bugetare aferente şi necesare plăţii deconturilor lunare ale reclamantei în perioada iunie - octombrie 2012 reprezentând diferenţa de 50% din tariful cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat pensionarii. A fost obligat Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Bucureşti la plata sumei de 199.236,7 lei actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective, începând cu data de 20 a lunii pentru care sunt datorate şi până la zi, reprezentând 50% din contravaloarea cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat pensionarii transportaţi de SC T. SA în perioada iunie 2012 - octombrie 2012, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
S-a respins în rest acţiunea reclamantei şi anume petitul având ca obiect obligarea Ministerului Finanţelor Publice să aprobe finanţarea şi să aloce fondurile băneşti ca fiind formulată împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă, petitul având ca obiect obligarea Guvernului la iniţierea unei rectificări bugetare ca fiind inadmisibil, precum şi solicitarea de aplicare a unei amenzi.
S-a admis cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice formulată de pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi s-a dispus obligarea Ministerului Finanţelor Publice să aprobe finanţarea şi să aloce fondurile băneşti necesare în vederea efectuării de către pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a plăţii dispusă prin prezenta sentinţă.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâţii Ministerul Transporturilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara în numele Ministerului Finanţelor Publice Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin recursul formulat de către pârâtul Ministerul Transporturilor s-a susţinut că instanţa de fond a respins în mod neîntemeiat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în condiţiile în care, în cauză nu este vorba despre un refuz nejustificat al autorităţii care să fie exprimat cu exces de putere, refuz circumscris definiţiei prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, astfel că era necesară efectuarea procedurii prealabile.
A precizat recurenta că reclamanta a formulat plângere prealabilă tardiv pentru solicitările de plată aferente lunilor iunie, iulie, august şi septembrie, iar pentru luna octombrie recursul graţios este prematur formulat.
S-a arătat că pretenţiile reclamantei privind plata a 50% din contravaloarea cupoanelor de călătorie în perioada iunie - septembrie 2012 au fost formulate cu nerespectarea termenelor legale prevăzute în materia contenciosului administrativ.
În ceea ce priveşte cuantumul pretenţiilor, s-a arătat că acesta trebuie redus cu suma de 35.128 lei - contravaloarea lunii iunie 2012, achitată cu ordinul de plată nr. 797 din 17 mai 2013.
În ceea ce priveşte fondul pretenţiilor, s-a învederat că plata sumelor rezultate din aplicarea Legii nr. 147/200 şi Legii nr. 44/1994 se face prin bugetul de stat în limita prevederilor legale bugetare aprobate, neputând fi reţinută o culpă a recurentei, obligaţia aprobării aparţinând Ministerului Finanţelor Publice.
Prin recursul formulat, pârâta DGFP Timiş a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.
S-a susţinut că Ministerul Finanţelor Publice şi-a respectat obligaţiile transmiţând Ministerului Transporturilor limitele de cheltuieli pentru bugetul pe anul 2013 şi estimări pentru perioada 2014 - 2016, iar Ministerul Transporturilor nu a solicitat nicio redistribuire intre titlurile de cheltuieli.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Recurenţii au depus în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. înscrisuri în susţinerea cererilor de recurs.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate.
Prin adresa din data de 23 iunie 2014 recurenta reclamantă a învederat că acţiunea a rămas fără obiect ca urmare a achitării debitului de către Ministerul Transporturilor.
Prin notele scrise depuse la data de 31 octombrie 2014, recurentul pârât Ministerul Transporturilor a precizat că debitul care face obiectul cauzei a fost achitat prin Ordinele de plată nr. 18 din 21 ianuarie 2014 şi nr. 380 din 17 februarie 2014.
A precizat că îşi menţine recursul solicitând admiterea acestuia.
A solicitat respingerea recursului promovat de către pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara în numele Ministerului Finanţelor Publice Bucureşti, ca nefondat.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor.
Înalta Curte sesizată cu soluţionarea cererilor de recurs, examinând actele şi lucrările dosarului, a constatat că recursurile sunt fondate şi urmează a fi admise şi, în consecinţă, a se modifica hotărârea instanţei de fond în sensul constatării cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În fapt, reclamanta SC T. SA Arad a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti şi Guvernul României, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună obligarea pârâtului de ordinul 1 la întocmirea documentaţiei pentru solicitarea şi obţinerea vizei controlului delegat al Ministerului Finanţelor Publice, în vederea deschiderii creditelor bugetare aferente şi necesare plaţii deconturilor lunare centralizate expediate de subsemnaţii în perioada aprilie 2012 - octombrie 2012, reprezentând diferenţa de 50% din tariful cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat pensionarii transportaţi de SC T. SA - conform art. 31 din Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr. 147/2000; obligarea pârâtului ce ordinul 1 la plata efectivă şi imediată sumei de 259.805,9 lei în mod actualizat la rata inflaţiei, începând cu data de 20 a lunii pentru care sunt datorate şi până la zi, - reprezentând 50% din contravaloarea cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat pensionarii transportaţi de SC T. SA în perioada aprilie 2012 - octombrie 2012; obligarea Guvernului să iniţieze rectificarea bugetară care se impune, în vederea asigurării plăţilor solicitate şi să o supună spre aprobare Parlamentului, asigurând totodată, potrivit competenţei sale, executarea actului normativ adoptat în acest sens - conform art. 11 din Legea nr. 90/2001; obligarea Ministerului Finanţelor Publice să aprobe finanţarea şi să aloce fondurile băneşti necesare de la bugetul de stat, în scopul efectuării plaţii către subscrisă a contravalorii a 50% din cupoanele de călătorie.
Prin adresa intimatei reclamante depusă în recurs la data de 23 iunie 2014 s-a învederat că prezenta cauză a rămas fără obiect ca urmare a achitării debitului de către Ministerul Transporturilor.
Prin notele scrise depuse de către recurentul pârât Ministerul Transporturilor s-a precizat că debitul care face obiectul dosarului, respectiv contravaloarea deconturilor privind aplicarea Legii nr. 147/2000 aferente lunilor iulie, august, septembrie şi octombrie 2012, a fot achitat de Ministerul Transporturilor, astfel cum atestă Ordinul de plată cu nr. 18 din 21 ianuarie 2014 (contravaloarea decontului aferent lunii iulie 2012) şi Ordinul de plată nr. 380 din 17 februarie 2014 (contravaloarea deconturilor aferente lunilor august, septembrie, octombrie şi noiembrie 2012).
S-a arătat, totodată, că decontul aferent lunii iunie 2012 în cuantum de 35.128 lei a fost achitat, iar debitul rămas l-a reprezentat suma de 164.108,75 lei care a fosta achitat, potrivit ordinelor de plată ataşate.
La dosar a fost depus Ordinul de plată cu nr. 18 din 21 ianuarie 2014 şi Ordinul de plată nr. 380 din 17 februarie 2014.
Faţă de considerentele expuse, având în vedere că prin plata efectuată a fost stinsă obligaţia recurentului pârât, plată ce a echivalat cu o recunoaştere a pretenţiilor reclamantei, Înalta Curte va admite recursurile în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii cererii reclamantei ca rămasă fără obiect.
Pe cale de consecinţă şi cererea pârâtului de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Ministerul Transporturilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara în numele Ministerului Finanţelor Publice Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 314 din 10 iunie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca rămasă fără obiect şi în consecinţă respinge cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 41/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 4161/2014. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
