ICCJ. Decizia nr. 4079/2014. Contencios. Despăgubire. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4079/2014
Dosar nr. 6549/2/2011
Şedinţa publică de la 30 octombrie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 30 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii şi a stabilit termen pentru continuarea judecăţii la data de 01 februarie 2012.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în esenţă că acţiunea reclamantei, astfel cum a fost formulată iniţial la data de 30 august 2005, are ca obiect pretenţii derivând din pretinsa încălcare de către pârâţi a dispoziţiilor Legii nr. 118/1996 privind constituirea şi utilizarea Fondului Special al Drumurilor Publice, în prezent abrogată, vizând gestionarea unor fonduri publice.
Prin urmare s-a constatat că nu sunt incidente prevederile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, întrucât între reclamantă şi pârâte nu există raporturi juridice contractuale izvorâte dintr-un contract administrativ.
Procedura prealabilă specială este aplicabilă numai între părţile contractului administrativ, or contractul nr. 28046 din 04 decembrie 2000 nu este încheiat de reclamantă cu pârâtele, ci cu o societate comercială - SC T.C. SRL Giurgiu.
În concluzie, s-a constatat că, având în vedere obiectul cauzei, procedura prealabilă reglementată de Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data introducerii acţiunii, nu constituie o condiţie de admisibilitate, întrucât, pe de o parte, nu se solicită anularea unui act administrativ emis de pârâte iar pe de altă parte pretenţiile reclamantei nu izvorăsc dintr-un contract administrativ încheiat cu pârâtele.
Prin sentinţa nr. 3649 din 30 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliului Judeţean Giurgiu, a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, a excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a tardivităţii formulării acţiunii.
Totodată, Curtea de Apel a respins acţiunea formulată de reclamanta Primăria Municipiului Giurgiu, în contradictoriu cu pârâţii Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, Consiliului Judeţean Giurgiu şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că din interpretarea sistematică a prevederilor Legii nr. 118/1996, precum şi ale Normelor metodologice privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice, acte normative în vigoare în perioada de referinţă, a căror încălcare se invocă de către reclamantă, rezultă că toţi cei trei pârâţi aveau atribuţii în legătură cu constituirea şi gestionarea acestui fond, prevăzându-se în mod expres faptul că programele consiliilor locale se transmit AND - actual CNADNR - prin grija consiliilor judeţene, situaţia repartizării sumelor pe consilii judeţene se aprobă de Ministerul Transporturilor iar AND - actual CNADNR - are obligaţia alimentării conturilor deschise de consiliile judeţene şi locale.
S-a reţinut de asemenea că toate argumentele prezentate de cei trei pârâţi în susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, vizează, în concret, atribuţiile care le reveneau fiecăruia în cadrul procedurii de gestionare a Fondului special al drumurilor publice şi modul în care şi-au exercitat aceste atribuţii, fiind în realitate apărări pe fondul cauzei, întrucât tind să demonstreze netemeinicia pretenţiilor formulate de reclamantă.
Prin urmare, avându-se în vedere că, cei trei pârâţi aveau atribuţii specifice în cadrul acestei proceduri şi că acţiunea formulată de reclamantă vizează pretinsul refuz al pârâţilor de a-i aloca sumele de bani necesare lucrărilor de amenajare a drumului de racord DC 95 acces PCTF Giurgiu şi obligarea acestora la plata prejudiciului cauzat prin acest refuz, s-a constatat că aceştia au calitate procesuală pasivă, iar împrejurarea că cei trei pârâţi aveau, la data solicitării de către reclamantă a alocării sumelor de bani necesare, atribuţii legale în ceea ce priveşte gestionarea Fondului special al drumurilor publice, le conferă acestora calitate procesuală pasivă în cadrul prezentului litigiu, astfel că excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, de pârâtul Consiliul Judeţean Giurgiu şi de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România sunt neîntemeiate.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii, s-a reţinut că acţiunea a fost formulată de reclamantă şi înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 30 august 2005, iar dreptul reclamantei la acţiunea în contencios administrativ s-a născut în cauza de faţă la momentul la care aceasta s-a considerat vătămată prin pretinsul refuz al pârâţilor de a-i aloca sumele de bani solicitate pentru efectuarea lucrărilor la drumul racord DC 95, moment care coincide cu data rămânerii irevocabile a Sentinţei comerciale nr. 38 din 24 februarie 2005 prin care Primăria mun. Giurgiu a fost obligată să plătească creditoarei sale suma de 5.682.779.748 lei în baza contractului nr. 28046 din 04 decembrie 2000, rămasă irevocabilă la data de 21 aprilie 2005.
Dat fiind că aşa cum rezultă din rezoluţia de primire a acţiunii din dosarul de fond iniţial nr. 2358/2005, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 30 august 2005, deci la un interval de timp de 4 luni şi 9 zile de la data rămânerii irevocabile a Sentinţei comerciale nr. 38 din 24 februarie 2005, s-a constatat că acţiunea a fost formulată înăuntrul termenului de prescripţie de 6 luni şi, implicit, a termenului de decădere de 1 an.
De asemenea s-a mai constatat că în cazul de faţă, recalificarea naturii juridice a prezentului litigiu s-a făcut aproape 6 ani de la înregistrarea iniţială pe rolul instanţei civile a acţiunii formulate de reclamantă, după parcurgerea a trei cicluri procesuale generate de repetate casări cu trimitere spre rejudecare, situaţia nefiind imputabilă reclamantei care nu trebuie să suporte consecinţele faptului că normele legale incidente nu sunt suficient de clare şi accesibile astfel încât să permită cu uşurinţă calificarea prezentei cauze ca fiind de natură civilă sau administrativă.
Pe fond, s-a reţinut că acţiunea reclamantei vizează pretinsul refuz al pârâţilor de a-i aloca, în cadrul Programului aferent anului 2001, constituit în baza prevederilor Legii nr. 118/1996, sumele de bani necesare lucrărilor pentru obiectivul "Amenajarea drumului racord DC 95 acces PCTF Giurgiu" şi obligarea acestora la plata prejudiciului cauzat prin acest refuz.
Din acţiunea formulată şi din Contractul de execuţie lucrări a rezultat că obiectul contractului îl constituie amenajarea drumului racord DC 95 - acces PCTF Giurgiu, drum aflat în administrarea municipiului Giurgiu, motiv pentru care, în raport de prevederile legale menţionate, s-a constatat că DC 95, pentru amenajarea căruia reclamanta a solicitat alocarea unor sume de bani, nu face parte din categoria drumurilor care se includ în programele consiliilor judeţene.
Din analiza înscrisurilor probatorii, a rezultat, pe de o parte, că lucrarea de amenajare a drumului DC 95 nu este inclusă în Programul Consiliului Judeţean Giurgiu cuprinzând lucrările şi obiectivele finanţate din Fondul special al drumurilor publice în anul 2001 iar pe de altă parte, că lucrarea de amenajare cuprinsă în acest program se referă la un alt drum şi anume, la drumul racord DJ 507, fiind neîntemeiată susţinerea reclamantei, în sensul că prin Programul înregistrat sub nr. 10332 din 12 aprilie 2001, Consiliul Judeţean Giurgiu ar fi aprobat restul de plată în sumă de 954.747.000 lei pentru finalizarea lucrărilor la drumul DC 95, lucrări care formează obiectul contractului încheiat între reclamantă şi SC T.C. SRL, din înscrisurile probatorii rezultând că aprobarea sumei menţionate este pentru o altă lucrare, aceea de amenajare a drumului racord DJ 507.
Întrucât lucrarea de amenajare a drumului DC 95 nu este inclusă în Programul Consiliului Judeţean Giurgiu şi, pe cale de consecinţă, suma aprobată pentru anul 2001 nu vizează lucrarea la acest drum, ci la drumul racord DJ 507, nu s-a putut reţine un refuz al Consiliului Judeţean Giurgiu de a aloca sumele de bani solicitate de reclamantă, în condiţiile în care este vorba despre o lucrare neinclusă în programul consiliului judeţean.
Neputându-se reţine în sarcina pârâtului Consiliul Judeţean Giurgiu existenţa unui refuz nejustificat, în sensul prevederilor legii contenciosului administrativ, dat fiind că lucrarea de amenajare pentru care reclamanta a solicitat alocarea unor sume de bani nu a fost inclusă în programul anual al pârâtului iar lucrarea inclusă vizează amenajarea altui drum decât cele pentru care s-au solicitat sumele respective, s-a constatat că acestuia nu i se poate imputa nici prejudiciul pe care reclamanta afirmă că l-a suferit ca urmare a plăţilor făcute către creditoarea sa.
Referitor la atribuţiile pârâţilor Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România în procedura de gestionare a Fondului special, se reţine că, aşa cum rezultă din interpretarea sistematică a prevederilor art. 8, 9 şi 11 din Normele metodologice nr. 21137/2001 de aplicare a Legii nr. 118/1996, Administraţia Naţională a Drumurilor - actuala CNADNR prezintă ministrului transporturilor cererile justificative pentru necesarul de cheltuieli ce urmează să se efectueze pentru drumuri naţionale şi judeţene, urmând ca, după verificare, cererile să fie aprobate iar sumele fundamentate să fie virate în conturile AND - actuala CNADNR.
În ceea ce-l priveşte pe pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Curtea reţine că, aşa cum rezultă din adresa nr. 25/6122/2005, depusă la fila 51 din Dosarul nr. 2358/2005 al Tribunalului Giurgiu, acesta a alocat din Fondul special sumele destinate Primăriei Giurgiu, la nivelul programelor prezentate, astfel: pentru anul 2000 - 2.800.000 lei iar pentru anul 2001 - 18.400.000 lei, în cuprinsul adresei făcându-se precizarea că, în ceea ce priveşte modul de utilizare a sumelor primite, răspunderea revine în exclusivitate Primăriei Giurgiu.
De asemenea, a rezultat că Administraţia Naţională a Drumurilor - actuala CNADNR şi-a îndeplinit obligaţiile constând în redirecţionarea sumelor de bani transmise provenite din Fondul special al drumurilor către reclamantă, în măsura în care aceasta a prezentat documentaţia prevăzută de lege şi în limita aprobărilor primite.
În concluzie, în raport de prevederile legale şi de materialul probator administrat, s-a apreciat că nu se poate reţine în sarcina pârâţilor o conduită ilicită constând în refuzul nejustificat de a aloca la bugetul Primăriei Giurgiu sumele de bani necesare lucrărilor pentru obiectivul "Amenajarea drumului racord DC 95 acces PCTF Giurgiu".
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (acesta a formulat recurs şi împotriva încheierii de şedinţă din 30 noiembrie 2011), precum şi Municipiul Giurgiu prin Primar.
Recurentul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a formulat următoarele critici la adresa Sentinţei civile nr. 3649 din 30 mai 2012 şi a încheierii din data de 30 noiembrie 2011:
- în speţă cererea de chemare în judecată formulată de Municipiul Giurgiu prin Primar se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă, în condiţiile în care reclamanta nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile cu Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii în măsura în care pretinsa vătămare s-ar fi produs printr-o acţiune sau inacţiune a acestei instituţii;
- în mod greşit a fost respinsă excepţia tardivităţii acţiunii de către instanţa de fond, cu motivarea că dreptul la acţiune al reclamantei s-ar fi născut la data rămânerii irevocabile a Sentinţei comerciale nr. 38 din 24 februarie 2005 - prin care Primăria Municipiului Giurgiu a fost obligată să plătească creditoarei sale suma de 5.682.779.748 lei în baza contractului nr. 28046 din 4 decembrie 2000. În speţă, reclamanta s-a plâns de "fapta culpabilă" a pârâtelor care nu au inclus în cadrul Programului aferent anului 2001 constituit în baza prevederilor Legii nr. 118/1996 privind constituirea şi utilizarea fondului special al drumurilor publice şi sumele solicitate de aceasta pentru amenajarea drumului racord D.C. 95 acces PCTF Giurgiu, aşa - zisa vătămare producându-se încă din anul 2001. Potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la data pretinsului refuz nejustificat) reclamanta trebuia să se adreseze instanţei în cel mult un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
Recurentul şi-a încadrat criticile formulate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul Municipiul Giurgiu prin Primar a formulat următoarele critici la adresa Sentinţei civile nr. 3649 din 30 mai 2012:
În mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea ca neîntemeiată, deoarece a rezultat clar din probele dosarului că obligaţia de plată a municipiului Giurgiu către SC T.C. SRL este o consecinţă a neprimirii în termen a sumelor ce trebuiau alocate din Fondul special al lucrărilor publice, acestea fiind purtătoare de dobânzi. Răspunderea civilă stabilită prin Sentinţa comercială nr. 38/2005 este o răspundere pentru altul, Primăria municipiului Giurgiu având un drept de regres împotriva celor care aveau obligaţia legală de a asigura şi vira sumele necesare drumului public ce a fost construit .
În drept, instanţa de fond ar fi trebuit să reţină că Legea nr. 118/1996 şi Normele Metodologice date în aplicarea acestei legi conferă pârâţilor atribuţii în gestionarea Fondului special pentru drumurile publice, stipulându-se expres că programele consiliilor locale se transmit C.N.A.D.N.R. prin grija consiliilor judeţene, iar situaţia repartizării sumelor pe consilii judeţene se aprobă de Ministerul Transporturilor, C.N.A.D.N.R. având obligaţia alimentării conturilor deschise de consiliile judeţene şi locale.
Recurentul şi-a încadrat criticile formulate în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. .
Recurentul intimat Municipiul Giurgiu prin Primar a invocat şi excepţia lipsei de interes a recursului Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, excepţie ce urmează a fi admisă de instanţa de control judiciar, faţă de împrejurarea că recurentul Ministrul Transporturilor nu justifică un folos practic în promovarea recursului său, deoarece acţiunea formulată împotriva sa a fost respinsă ca neîntemeiată.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate de recurentul - reclamant Municipiul Giurgiu prin Primar, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În mod corect instanţa de fond a reţinut că acţiunea reclamantei vizând pretinsul refuz al pârâţilor de a-i aloca în cadrul Programului aferent anului 2001, constituit în baza prevederilor Legii nr. 118/1996, sumele de bani necesare lucrărilor pentru obiectivul "Amenajarea drumului racord DC95 acces P.C.T.F. Giurgiu" şi obligarea acestora la plata prejudiciului cauzat prin acest refuz, este neîntemeiată.
În baza art. 4 alin. (10) din Normele metodologice privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice nr. 4566 TB/22.948/1999 şi art. 3 alin. (10) din Norma metodologică nr. 521821/2002, programele anuale pentru drumurile din administrarea consiliilor locale, altele decât cele aflate în administrarea municipiilor, se vor include în programele consiliilor judeţene. Or, drumul racord DC 95 - acces PCTF Giurgiu, ce face obiectul contractului execuţie lucrări încheiat cu SC T.C. SRL nu face parte din categoria drumurilor care se includ în programele consiliilor judeţene, astfel că, în mod corect, instanţa de fond a respins acţiunea faţă de Consiliul Judeţean Giurgiu.
În ceea ce priveşte Programul cu lucrările şi obiectivele finanţate din Fondul special al drumurilor publice în anul 2001, s-a stabilit că acesta nu se referă la lucrarea de amenajare a drumurilor DC 95, ci la drumul racord DJ 507(lucrare care nu formează obiectul contractului încheiat între reclamantă şi SC T.C. SRL).
Potrivit art. 8, 9 şi 11 din Normele Metodologice nr. 21137/2001 de aplicare a Legii nr. 118/1996, reclamanta avea obligaţia să transmită Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii cererile justificative privind sumele necesare pentru cheltuielile care se finanţează din acest fond, dar astfel cum rezultă din dosarul primei instanţe, nu a putut proba îndeplinirea acestei obligaţii.
Instanţa de control judiciar mai reţine că sumele provenite din Fondul special al drumurilor se repartizau anual, potrivit normelor aplicabile, în baza unor documente justificative (Primăriei Giurgiu i s-au alocat 2800000 lei pentru anul 2000 şi 18.400.000 lei pentru anul 2001) neexistând în legislaţie un "drept de regres" al beneficiarului pentru contracte de execuţie lucrări pe care le-ar fi încheiat cu terţii fără a avea asigurată finanţarea. În speţă, nu există o răspundere a autorităţilor administrative pârâte pentru obligaţiile contractuale asumate de Municipiul Giurgiu prin primar faţă de SC T.C. prin contractul nr. 28046/4 decembrie 2000 şi actul adiţional nr. 1. De asemenea, este nejustificată pasivitatea reclamantei care pretinde că, încă din anul 2001 avea dreptul la repartizarea sumelor solicitate prin prezenta acţiune.
Pentru considerentele menţionate, în mod corect instanţa de fond a stabilit că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri privitoare la un drept, în sensul Legii nr. 554/2004, astfel că, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul Municipiului Giurgiu va fi respins ca nefondat.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură, Investiţii Străine, Parteneriat Public Privat şi Promovarea Exporturilor, aceasta urmează a fi respinsă, deoarece potrivit art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 96/2012 "În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. trece de sub autoritatea Ministerului Transporturilor sub autoritatea Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine. Stalul român îşi exercită drepturile şi obligaţiile în calitate de deţinător al acţiunilor Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. prin Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine".
Prin urmare, faţă de această reglementare şi faţă de H.G. nr. 7/2013 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură, Investiţii Străine, Parteneriat Public Privat şi Promovarea Exporturilor, această instituţie urmează a sta în proces, în prezenta cauză, ca pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale a Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură, Investiţii Străine, Parteneriat Public Privat şi Promovarea Exporturilor ca neîntemeiată.
Admite excepţia lipsei de interes în promovarea recursului declarat de Ministerul Transporturilor, invocată de reclamantul Municipiului Giurgiu prin Primar.
Respinge recursul declarat de Ministerul Transporturilor împotriva încheierii din 30 noiembrie 2011 şi a Sentinţei civile nr. 3649 din 30 mai 2012 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes .
Respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul Giurgiu, prin Primar, împotriva Sentinţei civile nr. 3649 din 30 mai 2012 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2014.
Procesat de GGC - GV
← ICCJ. Decizia nr. 4066/2014. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 41/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
---|