ICCJ. Decizia nr. 4226/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4226/2014
Dosar nr. 5493/2/2012
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantele SC T. S.A., SC R.U.K. LTD şi SC D.S.E. GMBH au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, anularea notificărilor transmise de pârâtă prin mesajul electronic din data de 11 februarie 2012 şi prin adresa NLD nr. 1043 din 10 februarie 2012, referitoare la consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Reclamanta SC T. S.A. a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011.
Prin încheierea de şedinţă din data de 10 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionala cu excepţia invocată, iar prin Decizia nr. 52 din 12 februarie 2013, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 3281 din 28 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantele SC T. S.A., SC R.U.K. LTD şi SC D.S.E. GMBH în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi, în consecinţă, a anulat comunicările referitoare la datele privind consumul înregistrat în trimestrul IV al anului 2011, respectiv comunicarea e-mail primită la data de 11 februarie 2012 şi adresele NLD nr. 1043 din 10 februarie 2012.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin notificările/comunicările referitoare la datele privind consumul înregistrat în trimestrul IV al anului 2011, respectiv comunicarea e-mail primită la data de 11 februarie 2012 şi adresele NLD nr. 1043 din 10 februarie 2012 s-au comunicat reclamantei procentul de contribuţie claw-back aferent trimestrului IV al anului 2011 şi bugetul de referinţă pentru medicamente, corespunzător aceleiaşi perioade de referinţă (trimestrul IV al anului 2011).
Din susţinerile pârâtei, inserate în întâmpinare, precum şi din poziţia procesuală a pârâtei, care nu a contestat includerea TVA în valorile comunicate, reiese că în mod nelegal contravaloarea consumurilor comunicate cu adresele contestate a fost calculată cu luarea în calcul a TVA cuprins în preţul de achiziţie al medicamentelor.
Curtea de apel a arătat că prin Decizia nr. 39/2013 Curtea Constituţională a statuat că sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011, pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile sănătăţii şi protecţiei sociale, este neconstituţională.
Prin urmare, notificările contestate sunt lovite de nulitate, întrucât contribuţia calculată în sarcina reclamantei a fost stabilită pe baza unei formule care include preţurile medicamentelor, inclusiv taxa pe valoarea adăugată.
Pârâta a invocat în apărare legislaţia secundară, însă şi în acest caz s-a reţinut că devine aplicabil mutatis mutandis raţionamentul exprimat în Decizia nr. 39/2013 a Curţii Constituţionale. Concluzia se impune prin faptul că art. 31 din ordonanţă, după modificare, foloseşte un algoritm de calcul similar celui prevăzut în legislaţia secundară anterior modificării. Or, din moment ce o reglementare legală este neconstituţională deoarece contravine principiului general valabil în materie fiscală conform căruia impozitele şi taxele se aplică asupra materiei impozabile - venituri sau bunuri, nu şi asupra celorlalte impozite, este logic că o reglementare din legislaţia secundară cu acelaşi conţinut contravine aceluiaşi principiu.
3. Calea de atac exercitată de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS)
Împotriva Sentinţei civile nr. 3281 din 28 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs, în termenul legal, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta-pârâtă a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii formulate de reclamantele-intimate, arătând, în esenţă, printr-un prim motiv de recurs, că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că notificările ce fac obiectul cauzei sunt nelegale raportat la Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013 a Curţii Constituţionale. Prin această decizie a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011, privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011, şi a statuat Curtea Constituţională că sintagma "care include şi taxa pe valoare adăugată" din cuprinsul prevederilor de mai sus menţionate, este neconstituţională.
Recurenta a indicat că TVA adăugată la stabilirea contribuţiei claw-back s-a aplicat exclusiv pentru trimestrele I - III ale anului 2012 şi începând cu trimestrul IV al anului 2012, această taxă a fost eliminată din calculul consumului total trimestrial, astfel că în cauză, corespunzător trimestrului IV al anului 2011, notificările/comunicările expediate reclamantelor au respectat întocmai legislaţia în vigoare la acel moment, autoritatea recurentă neavând temei legal pentru a transmite consumul individual decât cu TVA.
Prin motive şi susţineri distincte, recurenta a susţinut că, de altfel, intimata-reclamantă, nu mai justifică în prezent niciun interes legitim, patrimonial în cauză, întrucât i-a fost recunoscut dreptul legal de a-şi deduce TVA-ul, astfel că patrimoniul său nu este în niciun fel afectat.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate de recurenta-pârâtă dar şi de dispoziţiile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondat recursul de faţă, pentru considerentele în continuare expuse.
Reclamantele-intimate au investit instanţa de contencios administrativ cu solicitarea de anulare a celor două acte administrative (notificarea şi adresa) prin care pârâta recurentă CNAS le-a comunicat datele privind consumul înregistrat în trimestrul IV al anului 2011, în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei claw-back aferente perioadei menţionate, astfel cum această contribuţie este reglementată de prevederile O.U.G. nr. 77/2011.
Expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii atacate, de mai sus, (pct. 2 din prezenta decizie) atestă că instanţa de fond a stabilit că notificările contestate sunt lovite de nulitate, urmare a reţinerii şi examinării unui singur motiv de nelegalitate, dintre cele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, şi anume acela că în sarcina reclamantelor-intimate a fost stabilită aferent perioadei menţionate o contribuţie claw-back pe baza unei formule care include şi taxa pe valoarea adăugată.
Prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta-pârâtă a susţinut că era obligată să respecte cadrul normativ aplicabil, în vigoare la data emiterii actelor atacate, arătând totodată că Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013, pe care şi-a fundamentat instanţa de fond raţionamentul, nu era pronunţată la data emiterii notificărilor contestate în prezenta cauză.
Nu sunt întemeiate aceste susţineri.
Înalta Curte, contrar criticilor şi afirmaţiilor recurentei-pârâte, constată că instanţa de fond, în mod întemeiat şi totodată coerent argumentat a dat eficienţă şi a aplicat în cauză considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013, prin care s-a statuat că sintagma "care include şi taxa pe valoare adăugată din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 este neconstituţională.
Este adevărat că această decizie a Curţii Constituţionale a fost adoptată ulterior datei emiterii notificărilor atacate în prezenta cauză şi că prevederile art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum au fost introduse prin O.U.G. nr. 110/2011 au format obiectul controlului de constituţionalitate.
În acelaşi timp, relevanţă prezintă împrejurarea de fapt, reţinută de prima instanţă şi necontestată de autoritatea pârâtă nici cu ocazia judecării în fond şi nici în recurs, în sensul că, în contravaloarea consumurilor comunicate a fost inclus TVA-ul cuprins în preţul de achiziţie al medicamentelor.
Mai mult, prin chiar motivele de recurs formulate în cauză, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a susţinut că mecanismul claw-back presupune includerea TVA-ului în consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul CNAS care este calculat în baza preţului de referinţă suportat din FNUASS şi cum acest preţ include şi TVA, în mod firesc şi consumul înregistrat va include şi TVA.
Argumentele recurentei-pârâte sunt însă contrazise de instanţa constituţională care a statuat prin Decizia nr. 39/2013, după cum s-a arătat deja, că sintagma "care include şi taxă pe valoare adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 este neconstituţională, o atare statuare neputând rămâne fără eficienţă juridică în cauza de faţă, chiar dacă actele contestate au fost emise sub imperiul unei reglementări (forma iniţială a O.U.G. nr. 77/2011) generale, nu lipsită de echivoc şi în baza căreia, în mod efectiv, taxa claw-back se calcula în funcţie de întreaga valoare a medicamentelor, inclusiv TVA-ul.
Şi aceasta, întrucât noul context legal determinat de constatarea neconstituţionalităţii parţiale a textului de lege, arătat, demonstrează că autorităţile au pus în practică, anticipat (varianta iniţială a prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011) o formă viitoare a legii, cu privire la care s-a constatat însă neconstituţionalitatea.
Or, în atare condiţii aplicarea analogiei operată de prima instanţă apare ca deplin justificată tocmai prin evidenţierea trăsăturilor comune, de neconstituţionalitate, a prevederilor legale prevăzute şi în legislaţia secundară, anterior modificărilor intervenite, având conţinut similar, ce contravine principiului general valabil în materie fiscală, enunţat în hotărârea atacată.
Concluzionând pe aceste aspecte, Înalta Curte reţine aşadar că în mod întemeiat şi pe baza unei juste argumentări, a fost identificat de către prima instanţă viciul de nelegalitate al actelor atacate, apt de a antrena soluţia adoptată.
Neîntemeiate sunt şi toate celelalte susţineri ale recurentei-pârâte referitoare la pretinsa lipsă de interes a intimatei-reclamante în susţinerea prezentei acţiuni, justificat de împrejurarea că reclamanta ar fi putut proceda la deducerea TVA în conformitate cu prevederile Codului fiscal, întrucât atare susţineri demonstrează că recurenta-pârâtă face o confuzie între deducerea TVA, în reglementarea codului fiscal şi eliminarea TVA din preţul cu amănuntul al medicamentelor.
Valoarea consumului de medicamente corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate este comunicat de autoritatea recurentă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate astfel că intimata-reclamantă a fost nevoită să se raporteze la această valoare comunicată, fără a avea posibilitatea de a interveni cu privire la eliminarea TVA din preţul medicamentelor avute în vedere, fiind aşadar obligată să achite o taxă calculată pe baze nelegale.
Pentru toate cele mai sus arătate, reţinând legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei civile nr. 3281 din 28 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4222/2014. Contencios. Ordonanţă... | ICCJ. Decizia nr. 4234/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
