ICCJ. Decizia nr. 4243/2014. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4243/2014
Dosar nr. 737/44/2013
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 173 din 21 august 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Municipiul Galaţi, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Guvernul României şi Direcţia Generală de Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene, şi a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 7 februarie 2013, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la nelegalitatea acestui act.
Prin aceeaşi sentinţă, prima instanţă a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Guvernul României.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 173 din 21 august 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs, în termen legal, pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 Noul C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei în fond, în sensul respingerii acţiunii ca nefondate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a învederat că reclamantul nu a fost angajatul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, iar obiectul cauzei nu îl constituie suspendarea unui act de eliberare din funcţie al reclamantului, caz în care, nu a fost îndeplinită nicio condiţie stabilită de legiuitor, după cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.
Recurentul a arătat că intimatul-reclamant nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, situaţie în care, cererea de suspendare este neîntemeiată.
Pârâtul nu a menţionat niciunul dintre pretinsele motive de nelegalitate ale actului administrativ, nu este de natură a răsturna prezumţia de legalitate a acestuia, întrucât instanţa de fond învestită cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu putea prejudeca fondul litigiului.
Prin orientarea posibililor participanţi la procedura de atribuire către doi furnizori anume desemnaţi, au fost încălcate prevederile art. 38 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 34/2006, deoarece aceste cerinţe nu au fost însoţite de menţiunea "sau echivalent", ceea ce a condus la restricţionarea participării operatorilor economici la procedura de achiziţie.
Recurentul a susţinut că aprecierile instanţei de fond referitoare la existenţa pagubei iminente sunt, de asemenea, eronate.
Astfel, având în vedere că nu a fost declanşată executarea împotriva reclamantului şi că acesta nu a început demersurile în vederea obţinerii fondurilor necesare achitării debitului, în mod greşit a reţinut instanţa de fond că reclamantului îi va fi imposibil să achite suma datorată.
Pârâtul a mai subliniat că, deşi instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul României, în considerentele hotărârii nu au fost arătate motivele care au stat la baza raţionamentului acestei soluţii.
Recursul declarat de pârâtul Guvernul României s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 Noul C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat casarea în parte a sentinţei atacate, în ceea ce priveşte soluţia dată de instanţa de fond asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de Guvernul României.
Recurentul a arătat, în esenţă, că Nota de constatare din 7 februarie 2013 a fost emisă de Direcţia Generală de Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, astfel că, adoptarea acestui act administrativ nu este în atribuţia Guvernului României.
Susţinerile formulate de intimatul Municipiul Galaţi, referitoare la lipsa de interes a recursurilor declarate de pârâţi, nu pot fi primite, reţinându-se că, în raport de data pronunţării instanţei competente asupra cererii în anulare a actului administrativ (Sentinţa civilă nr. 196 din 1 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 736/44/2013), pârâţii justifică un interes legitim în promovarea prezentei căi de atac.
II. Analiza motivelor de casare invocate în cauză
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile formulate de pârâţi, pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice
Reclamantul Municipiul Galaţi a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 7 februarie 2013, încheiată de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene, care constituie titlu de creanţă, conform art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, executoriu în condiţiile art. 43 lit. a) din acelaşi act normativ.
În considerentele hotărârii recurate, procedând la analiza îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, prima instanţă a reţinut că reclamantul a formulat contestaţie împotriva actului de eliberare din funcţie, situaţie în care, s-a constatat că prima condiţie stabilită de legiuitor este îndeplinită.
După cum s-a reţinut anterior de către instanţa de control judiciar, obiectul prezentei cereri de suspendare îl constituie Nota de constatare din 7 februarie 2013 încheiată de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, împrejurare în care, susţinerea instanţei de fond, care face referire la contestarea unui act de eliberare din funcţie al reclamantului, apare ca fiind străină de natura cauzei.
De asemenea, criticile formulate de recurent, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., sunt întemeiate.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat are în vedere acele "împrejurări legate de starea de fapt sau de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".
În conformitate cu prevederile legale menţionate, existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ.
Prin urmare, suspendarea executării actului administrativ reprezintă o situaţie de excepţie, în cadrul căreia instanţa are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Or, în speţă, prima instanţă a reţinut drept împrejurări de fapt şi de drept, care să fie de natură a-i crea o îndoială serioasă în privinţa actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat, tocmai aspecte care ţin de legalitatea actului, ce urmau a fi analizate de către instanţa învestită cu cererea în anulare a acestuia.
În consecinţă, în mod greşit judecătorul fondului a apreciat că s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat şi a fost răsturnată prezumţia de legalitate a actului administrativ.
Totodată, cele două condiţii legale, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, nu pot fi analizate decât împreună, deoarece nu se poate vorbi despre un caz bine justificat dacă nu se învederează, în acelaşi timp, iminenţa producerii unei pagube semnificative şi reciproc, prefigurarea unei pagube iminente reprezintă un element esenţial pentru a motiva existenţa cazului bine justificat de admitere a suspendării executării actului administrativ.
Potrivit definiţiei cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, prin pagubă iminentă se înţelege "prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public".
Înalta Curte constată că, în cauză, nu este îndeplinită nici condiţia pagubei iminente.
Reclamantul nu a administrat probe de natură să formeze convingerea instanţei în sensul iminenţei unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior, în cazul în care, în final, actul administrativ ar fi anulat.
Simpla trimitere făcută la cuantumul sumei aplicate cu titlu de corecţie financiară prin Nota de constatare, ce urmează a fi suportată de către reclamant în caz de executare, nu constituie un argument în înţelesul legii spre aprecierea prejudiciului material iminent.
În consecinţă, în raport de cele reţinute mai sus, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ în discuţie.
Asupra recursului declarat de pârâtul Guvernul României
Critica formulată de pârâtul Guvernul României, cu privire la soluţia dată de către prima instanţă asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, este întemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene este emitentul Notei de constatare din 7 februarie 2013, iar menţionarea în antetul actului administrativ şi a Guvernului României nu este de natură a justifica calitatea procesuală pasivă a acestui pârât în cauza dedusă judecăţii.
Prin urmare, Înalta Curte va admite excepţia analizată şi va respinge acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 Noul C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursurilor declarate de pârâţi şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul Municipiul Galaţi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene, ca neîntemeiate.
Totodată, va respinge acţiunea formulată de acelaşi reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene şi Guvernul României împotriva Sentinţei civile nr. 173 din 21 august 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Galaţi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene, ca neîntemeiată.
Respinge acţiunea formulată de acelaşi reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4239/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4245/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
