ICCJ. Decizia nr. 4292/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4292/2014
Dosar nr. 707/32/2012
Şedinţa publică de la 13 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 76/2013 din 25 aprilie 2013, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C. SRL în contradictoriu cu pârâtul M.M.P. - A.F.M., ca nefondată şi a dispus plata onorariului de expert către expert N.A., conform ordinelor de plată depuse la dosar în sumă de 6.700 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a analizat situaţia de fapt, a constatat că organele fiscale au întocmit Raportul de inspecţie fiscală nr. 525/244195 din 27 decembrie 2011 şi Decizia de impunere nr. 518/244196 din 27 decembrie 2011, prin care s-a stabilit în sarcina societăţii o obligaţie în cuantum total de 551.492 lei şi a reţinut că reclamanta a formulat contestaţie împotriva Deciziei de impunere nr. 518/244196 din 27 decembrie 2011, prin Decizia nr. 84 din 10 aprilie 2012 contestaţia fiind respinsă, ca neîntemeiată, împotriva acestei decizii reclamanta formulând prezenta acţiune.
Totodată, a analizat concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, reţinând că aprecierea expertului urmează a nu fi avută în vedere de către instanţă, în raport de dispoziţiile art. 33 din Ordinul nr. 578 din 6 iunie 2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru mediu.
Curtea a reţinut că, întrucât pentru perioada ianuarie 2006 - iunie 2007, reclamanta a optat pentru realizarea în mod individual a obiectivului anual de valorificare/reciclare a deşeurilor de ambalaje, aceasta era obligată potrivit dispoziţiilor legale menţionate mai sus, să facă dovada preluării/colectării de pe piaţă a propriilor ambalaje.
Or, aşa cum se reţine şi din expertiza efectuată în cauză, reclamanta nu a evidenţiat şi înregistrat în contabilitate prin note de intrare recepţie cantitatea de deşeuri de ambalaje recuperate din piaţă şi prin urmare nu a putut face dovada preluării/colectării de pe piaţă a propriilor ambalaje, situaţie faţă de care predarea de deşeuri din sticlă, metal şi plastic nu pot fi luate în considerare la calcularea obiectivului anual de valorificare/reciclare a deşeurilor de ambalaje.
Instanţa reţinând că reclamanta nu a făcut dovada colectării deşeurilor de ambalaje cu documente de achiziţii de deşeuri şi ambalaje evidenţiate şi înregistrate în contabilitate prin note de intrare recepţie, a apreciat că în mod corect organul de control nu a luat în calcul deşeurile predate de către reclamantă, pentru îndeplinirea obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare.
Aprecierea expertului că SC C. SRL a îndeplinit parţial în perioada 01 ianuarie 2006 - 30 iunie 2007 obiectivele anuale de valorificare/reciclare a deşeurilor de ambalaje stabilite de H.G. nr. 621/2005 nu a fost avută în vedere la soluţionarea cauzei, deoarece acesta a reţinut ca obiectiv anual realizat efectiv pentru anul 2006, cantitatea de 110.075 kg deşeuri de ambalaje predate în plus pentru anul 2006 iar pentru perioada 01 ianuarie - 30 iunie 2007 că SC C. SRL are predări de deşeuri de ambalaje, exclusiv deşeurile tehnologice, în cantitate de 78.644 kg., cantităţi care în lipsa dovezii preluării/colectării de pe piaţă a propriilor ambalaje, nu pot fi luate în considerare la calcularea obiectivului anual de valorificare/reciclare a deşeurilor de ambalaje.
Reclamanta SC C. SRL nu a făcut dovada că şi-a îndeplinit obiectivele anuale de valorificare si reciclare a deşeurilor de ambalaje şi prin urmare în mod corect pârâta a stabilit că reclamanta datorează un venit la Fondul pentru mediu calculat sub forma unei taxe de 1 leu RON/ kg din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională în perioada de referinţă analizată, conform art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu (aprobată cu modificări şi completări prin legea nr. 105/2006), deoarece deşi aceasta desfăşoară activitate de producţie şi comercializare a conservelor din fructe şi legume - ambalate, de la caz la caz, în borcane de sticlă, sticle din sticlă, cutii metalice, folie de plastic, pe paleţi din lemn, nu a făcut dovada îndeplinirii obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje în intervalul de timp 01 ianuarie 2006 - 30 iunie 2007.
Având în vedere situaţia de fapt şi considerentele reţinute, atât Raportul de Inspecţie fiscală nr. 525 din 27 decembrie 2011, cât şi Decizia de impunere nr. 518 din 27 decembrie 2011 nu se impun a fi anulate şi nici Decizia nr. 84 din 10 aprilie 2012 prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere, constatările organului de control fiind temeinice şi legale, iar acţiunea reclamantei nefiind fondată.
Totodată, Curtea a dispus plata onorariului de expert către expert N.A., conf. ordinelor de plată depuse la dosar în sumă de 6.700 lei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC C. SRL, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- instanţa de fond a interpretat în mod greşit prevederile art. 33 alin. (3) şi art. 34 din Ordinul nr. 578 din 6 iunie 2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate de Fondul pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru mediu, apreciind că pentru dovedirea realizării obiectivului anual de valorificare a deşeurilor de ambalaje nu sunt admisibile alte mijloace de probă decât documentele prevăzute de aceste dispoziţii legale. Această interpretare contravine scopului avut în vedere de legiuitor la stabilirea obligaţiilor de plată către Fondul de mediu ale agenţilor economici care generează deşeuri de ambalaje, care este acela de a încuraja operatorii economici responsabili să recupereze de pe piaţă şi să predea spre valorificare societăţilor de profil astfel de deşeuri, chiar dacă nu toate documentele întocmite în acest scop corespund formal textului de lege. Pentru astfel de abateri sunt prevăzute sancţiuni contravenţionale, potrivit art. 26 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 621/2005;
- instanţa de fond a aplicat greşit Ordinul nr. 578 din 6 iunie 2006, în sensul că acesta a intrat în vigoare abia la data de 14 iunie 2006, astfel că pentru primele 6 luni ale anului 2006 nu era incident acest act normativ;
- în mod greşit la calculul cantităţilor de ambalaje colectate de pe piaţă şi predate spre valorificare/reciclare, nu au fost avute în vedere cantităţile predate de către SC E.R.A. SA, căreia i-a fost încredinţată această responsabilitate în semestrul II al anului 2007. Potrivit H.G. nr. 621/2005 acest obiectiv se stabileşte cumulat pe întregul an calendaristic.
Recurenta precizează că punctul său de vedere a fost confirmat şi de expertiza contabilă efectuată în cauză şi care a fost înlăturată nejustificat de instanţa de fond.
Criticile formulate de recurentă se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din prevederile H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare „(4) Operatorii economici prevăzuţi la art. 16 alin. (1) sunt obligaţi să menţioneze în documentele de însoţire a deşeurilor de ambalaje dacă încredinţarea spre valorificare/ reciclare a acestora se face în scopul îndeplinirii obiectivelor anuale prevăzute de prezenta hotărâre”.
De asemenea, art. 33 alin. (4) din Ordinul M.M.G.A. nr. 578/2006, cu modificările şi completările ulterioare prevede aceeaşi obligaţie: „(4) Operatorii economici responsabili sunt obligaţi să menţioneze în documentele de însoţire a deşeurilor de ambalaje dacă încredinţarea spre valorificare a acestora se face în scopul îndeplinirii obiectivului anual de valorificare a deşeurilor de ambalaje”. Prin modificările aduse Ordinului menţionat, la art. 27, s-a prevăzut că „(2) În lipsa menţiunii prevăzute la alin. (1), cantităţile respective nu sunt considerate ca justificate şi nu se iau în calcul pentru îndeplinirea obiectivelor anuale de valorificare…”.
Conform art. 34 din acelaşi ordin, operatorii economici responsabili, care au optat pentru realizarea în mod individual a obiectivului anual de valorificare a deşeurilor de ambalaje conform prevederilor art. 16 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 621/2005, sunt obligaţi:
a) să stabilească lunar, pentru fiecare tip de material, cantităţile de ambalaje introduse pe piaţa naţională;
b) să stabilească lunar, pentru fiecare tip de material, cantităţile de deşeuri de ambalaje generate, precum şi cantităţile de ambalaje preluate/ colectate de pe piaţa naţională şi încredinţate spre valorificare, exclusiv deşeurile de producţie;
c) să declare lunar, până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a desfăşurat activitatea, diferenţa dintre obiectivul calculat utilizându-se procentajul stabilit prin H.G. nr. 621/2005 ca obiectiv de valorificare anual şi obiectivul efectiv realizat;
d) să declare şi să plătească anual, până la data de 25 a lunii ianuarie a anului următor celui în care s-a desfăşurat activitatea, suma datorată pentru neîndeplinirea obiectivului anual de valorificare a deşeurilor de ambalaje aferente bunurilor ambalate şi/sau ambalajelor de desfacere introduse pe piaţa naţională, stabilit prin H.G. nr. 621/2005.Faţă de aceste prevederi normative, pentru perioada ianuarie 2006 - iunie 2007 reclamanta, care a optat pentru realizarea în mod individual a obiectivului anual de valorificare/reciclare a deşeurilor de ambalaje, era obligată să facă dovada preluării/colectării de pe piaţă a propriilor ambalaje. Ori, astfel cum se reţine şi din expertiza efectuată în cauză, reclamanta nu a evidenţiat şi înregistrat în contabilitate prin note de intrare recepţie cantitatea de deşeuri de ambalaje recuperate din piaţă, instanţa de fond reţinând în mod corect că exigenţele normelor citate nu au fost îndeplinite.
Motivul de recurs privitor la neaplicabilitatea Ordinului M.M.G.A. nr. 578/2006 în primele 6 luni ale anului 2006 este nefondat, deoarece obligaţia de a menţiona pe documentele de însoţire a deşeurilor dacă încredinţarea acestora se face în scopul îndeplinirii obiectivului anual de valorificare/ reciclare a deşeurilor este prevăzută nu numai de acest ordin, ci şi de art. 17 din H.G. nr. 621/2005.
Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia nerespectarea obligaţiei căreia nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 17 alin. (4) din H.G. nr. 621/2005 se sancţionează doar contravenţional, neputând conduce şi la plata contribuţiei la Fondul de Mediu. În mod corect a reţinut instanţa de fond că cele două forme de răspundere juridică nu se exclud. Se constată că, de altfel, potrivit art. 27 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 621/2005 constatarea şi aplicarea sancţiunilor se realizează de comisarii din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, în timp ce constatarea realizării obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare se realizează de către persoane împuternicite din cadrul A.F.M.
În ceea ce priveşte critica privind stabilirea obiectivului de valorificare/reciclare a deşeurilor de ambalaje pe o perioadă ce exclude semestru II al anului 2007, aceasta este neargumentată din punct de vedere legal, instanţa de control judiciar urmând a o respinge.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, instanţa va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC C. SRL împotriva sentinţei nr. 76/2013 din 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4279/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4317/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
