ICCJ. Decizia nr. 43/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 43/2014
Dosar nr. 8940/2/2011
Ședința publică de la 10 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 8940/2/2011, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A. în principal, anularea Deciziei C.N.A. nr. 567 din 29 septembrie 2011 şi exonerarea de plata amenzii în cuantum de 20.000 lei, iar în subsidiar, să se constate că sancţiunea aplicată este disproporţionată faţă de gravitatea faptei reţinute şi să se dispună înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a somaţiei publice sau diminuarea spre minimul prevăzut de lege a cuantumului amenzii aplicate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în cadrul şedinţei din 29 septembrie 2011, urmare a unui raport de monitorizare care i-a fost prezentat şi a unei sesizări, Consiliul a adoptat Decizia nr. 567 din 29 septembrie 2011, prin care i-a aplicat sancţiunea amenzii, având ca temei pretinsa încălcare a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, art. 40 alin. (3), art. 65 lit. b) şi art. 67 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului în audiovizual, în cadrul emisiunilor „Sinteza zilei” din datele de 27 iulie şi 21 august ale anului 2011.
Referitor la nelegalitatea faptelor constatate de pârât cu privire la emisiunea din 27 iulie 2011, reclamanta a invocat, în esenţă, următoarele:
În cadrul emisiunii, prezentatorul M.G., împreună cu invitaţii săi, au dezbătut evenimentul reprezentat de circulara prin care M.A.E. indica ambasadorilor şi şefilor de misiuni ce activităţi de informare publică să desfăşoare pentru a aduce la cunoştinţa cetăţenilor români din străinătate informaţii privind legea votului prin corespondenţă. în cadrul emisiunii s-a intrat în legătură telefonică cu d-na D.M., purtător de cuvânt al M.A.E.
În opinia C.N.A., exprimată în decizia contestată, reprezintă o încălcare a art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 şi a art. 40 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011 faptul prezentatorul nu a îmbrăţişat punctul de vedere al reprezentantului M.A.E.
Conform raţionamentului C.N.A, obligaţia de informare corectă a publicului constă în atitudinea de a abandona orice formă de interpretare a unei informaţii, dacă această interpretare intră în antiteză cu varianta prezentată de o oficialitate.
Dreptul la liberă exprimare se bucură de o protecţie absolută, iar exercitarea acestuia poate fi limitată prin excepţie, numai în baza legii. Aflându-ne în prezenţa unui drept fundamental, norma legală este de strictă interpretare şi aplicare. Or, încălcarea acestei obligaţii imperative nu este justificată ca excepţie de niciuna din caracteristicile speţei de faţă, în sens contrar Consiliului nefiindu-i permis să limiteze dreptul la liberă exprimare.
Circumstanţele nevoii sociale presante avute în vedere de C .E.D.O. în cauzele Feldek vs. Slovacia şi Lehideux şi Isorini vs. Franţa sunt reprezentate de critica pe care prezentatorul emisiunii a făcut-o la adresa faptelor autorităţii, şi nicidecum de alinierea sa la punctul de vedere oficial.
Gravitatea declaraţiei făcută de ministrul de externe cu ocazia Congresului P.D.L. impunea o atitudine cât se poate de tăioasă, de agresivă, din partea moderatorului, în scopul stabilirii adevărului.
„Limitele criticismului în ceea ce îl priveşte pe un politician sunt mai largi decât în ceea ce priveşte individul privat. Spre deosebire de acesta din urmă, cel dintâi, în mod inevitabil şi voluntar se expuse analizei atente a fiecărui cuvânt şi fiecărei fapte, atât din partea jurnaliştilor, cât şi din partea publicului larg şi, prin urmare, trebuie să fie permis un grad mult mai mare de tolerabilitate faţă de critică” - Ligens c. Austria.
Mai mult, în cuprinsul deciziei pronunţate în cauza Dalban contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că „libertatea presei include apelul la un grad ridicat de exagerare şi chiar provocare".
Prin urmare, C.N.A. a făcut o greşită aplicare a legii atunci când a considerat că adevărul suprem şi irefutabil l-a reprezentat declaraţia dată ide purtătorul de cuvânt al Ministerului, iar insistarea moderatorului în susţinerea ipotezei sale a reprezentat promovarea unui neadevăr şi informarea greşită a publicului.
Referitor la nelegalitatea faptelor constatate de pârât cu privire la emisiunea din 21 august 2011, susţinerile reclamantei au vizat, în special, următoarele:
În cadrul acestei emisiuni au fost discutate alegerile parlamentare care au avut loc în ziua respectivă, în colegiile din Neamţ şi Maramureş.
Fapta reţinută nu este reală, iar legea a fost în mod greşit interpretată şi aplicată.
Imaginile prezentate aveau o legătură strânsă cu subiectul dezbătut, întrucât prin intermediul lor s-a dorit a se face o prezentare a profilului moral al d-lui G.Ş., primarul oraşului Piatra -Neamţ, şeful campaniei electorale în cadrul căreia a avut loc încălcarea dispoziţiilor legale prin difuzarea videoclipului incriminat.
Tipul de exprimare al jurnalistului, inclusiv prin prezentarea din arhivă a unor imagini mai vechi, este parte intrinsecă din dreptul la libera exprimare, protejat de lege indiferent de forma în care se manifestă.
Susţinerea C.N.A. conform căreia imaginile nu avea legătură cu subiectul discutat este eronată şi nemotivată.
Din contră, imaginile aveau legătură cu însăşi persoana acuzată de încălcarea legii, iar faptul că ele o înfăţişau pe acea persoană într-o ipostază considerată în genere necorespunzătoare unui lider de comunitate, a constituit o parte din modul de transmitere a mesajului către public.
Prin întâmpinarea, pârâtul C.N.A. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că întreaga argumentaţie prezentată de reclamantă în susţinerea cererii de anulare a Deciziei C.N.A. nr. 567 din 29 septembrie 2011, cu privire la ediţia emisiunii „Sinteza zilei” din 27 iulie 2011 evidenţiază faptul că reclamanta, fie nu înţelege motivaţia deciziei de sancţionare, fie se face că nu înţelege de ce a fost amendată, exprimând nişte idei care nu reflectă cu adevărat situaţia de fapt din cadrul emisiunii.
Reclamanta a omis cu bună ştiinţă faptul că, prin Decizia nr. 567 din 29 septembrie 2011, nu a fost sancţionată pentru că ar fi interpretat informaţiile primite de la M.A.E. şi astfel a avut o altă opinie decât purtătorul de cuvânt al respectivei instituţii, ci pentru că nu a informat corect publicul în legătură cu modul în care proiectul unei legi este supus dezbaterii publice, insistând pe ideea că, nefiind o lege votată de Parlament, nu poate fi dezbătută public, iar această idee a susţinut-o pe parcursul dialogului cu purtătorul de cuvânt al M.A.E.
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa nr. 3464 din 23 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat, în privinţa emisiunii „Sinteza zilei" difuzată în data de 27 iulie 2011 că, în sarcina reclamantei a fost reţinută neîndeplinirea obligaţiei de informare obiectivă a publicului cu privire la modalitatea de dezbatere publică a unui proiect de lege şi nu pentru faptul că moderatorul emisiunii nu a îmbrăţişat punctul de vedere al reprezentatului M.A.E., cum în mod eronat s-a afirmat în cuprinsul acţiunii.
Potrivit art. 40 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, moderatorii programelor au obligaţia să nu folosească şi să nu permită; invitaţilor să folosească un limbaj injurios sau să instige la violentă.
Prima instanţă a constatat că nerespectarea acestei obligaţii a fost reţinută corect prin decizia contestată, atât timp cât, tot în cadrul emisiunii „Sinteza zilei" difuzată în data de 27 iulie 2011, moderatorul emisiunii S-a adresat purtătorului de cuvânt al M.A.E. cu apelativul „mahalagioaică", pe motiv că nu ştie să asculte un cetăţean român, respectiv un invitat al acelei emisiuni.
Pe calea prezentei acţiuni, reclamanta nu a susţinut şi nu a dovedit că ar fi respectat obligaţia impusă de art. 40 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, astfel că şi din acest punct de vedere sancţiunea ce i s-a aplicat este legală.
În privinţa emisiunii „Sinteza zilei" difuzată în data de 21 august 2011, prima instanţă a constatat că s-a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 65 alin. (1) lit. b) din Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, care prevăd că în emisiunile de dezbateri, radiodifuzorii trebuie să respecte regula potrivit căreia între subiectul tratat şi imaginile ce însoţesc comentariul să existe o conexiune reală.
Astfel, pe parcursul dialogului dintre moderator şi dl. G.Ş. au fost difuzate imagini cu clipul electoral al candidatului P.D.L. de la Neamţ, difuzat de o televiziune locală în ziua alegerilor parţiale parlamentare, precum şi imagini filmate în anul 2005, pe care Antena le-a prezentat ca fiind realizate în anul 2010, dezinformând publicul cu privire la acest fapt şi neluând atitudine arunci când invitatul emisiunii a încercat să corecteze informaţia.
De asemenea, nu au fost respectate prevederile art. 67 din Codul de reglementare a conţinutului audiovizual potrivit cărora, în exercitarea dreptului lor de a-şi exprima opinii sau puncte de vedere în legătură cu subiecte de interes public, prezentatorii şi moderatorii trebuie să asigure o separare clară a opiniilor de fapte şi nu trebuie să profite de apariţia lor constantă în programe într-un mod care să contravină exigenţelor de asigurare a imparţialităţii.
Faţă de probatoriile administrate în cauză, prima instanţă a apreciat că reclamanta nu a dovedit respectarea obligaţiilor impuse de dispoziţiile art. 65 alin. (1) lit. b) şi art. 67 din alin. (3) din Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, astfel că sancţiunea aplicată prin decizia contestată este legală şi urmează a fi menţinută.
Apărările reclamantei legate de dreptul la libertatea de exprimare protejat de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu vor fi reţinute de instanţă, întrucât exerciţiul dreptului la libertatea de exprimare nu este unul absolut, ci comportă, potrivit parag. 2 al art. 10 din Convenţie - „îndatoriri şi responsabilităţi”.
Garanţia pe care art. 10 o conferă jurnaliştilor cu privire la relatarea unor probleme de interes general este subordonată condiţiei ca aceştia să acţioneze cu bună - credinţă, în aşa fel încât să ofere informaţii exacte şi credibile, cu respectarea deontologiei jurnalistice.
În acest context, prima instanţă a reţinut că sancţiunea aplicată reclamantei pentru nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la asigurarea informării corecte şi obiective a publicului, precum şi a celor privind respectarea dreptului la imagine a persoanei, respectă exigenţele impuse de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel că acţiunea promovată de reclamantă este neîntemeiată.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva Sentinţei nr. 3464 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la data de 23 mai 2012 a declarat recurs reclamanta SC A. SA, cu sediul în Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în baza art. 3041 C. proc. civ.
3.1. Recurenta susţine că este întemeiată constatarea că sancţionarea de către C.N.A. a încălcării dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, întrucât „prezentatorul M.G. nu a informat corect publicul în legătură cu modul în care proiectul unei legi este supus dezbaterii publice, insistând pe ideea că, nefiind o lege votată de Parlament nu poate fi dezbătută public”.
În realitate, în cadrul emisiunii, prezentatorul a dezbătut evenimentul reprezentat de circulara prin care M.A.E. indică ambasadorilor şi şefilor de emisiuni ce activităţi de informare publică să desfăşoare pentru a aduce la cunoştinţa cetăţenilor români din străinătate informaţii privind legea votului prin corespondenţă.
Opinia C.N.A. relativ la afirmaţiile prezentatorului din cadrul emisiunii reprezintă o încălcare a art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 şi art. 40 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011, în sensul reţinerii faptului că prezentatorul nu a îmbrăţişat punctul de vedere al reprezentantului M.A.E. şi nu că acesta nu a informat corect publicul în legătură cu modul în care proiectul unei legi este supus dezbaterii publice, insistând pe ideea că nefiind o lege votată de Parlament nu poate fi dezbătută public, aşa cum a reţinut instanţa.
Mai arată recurenta că exprimarea reprezintă în primul rând dreptul de a nu îmbrăţişa şi de a nu promova punctul de vedere al autorităţii atunci când există temei suficient pentru a-l pune la îndoială.
Or, declaraţia dată de ministrul B. în care susţinea că va determina adoptarea unui act normativ care să aducă un milion de voturi partidului său, reprezintă un termen cât se poate de strict pentru prezentarea şi susţinerea raţionamentului prezentat de moderatorul emisiunii.
3. 2. În mod greşit instanţa de fond a stabilit că este întemeiată constatarea şi sancţionarea de către C.N.A. a încălcării dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din Codul audiovizual, întrucât „moderatorul emisiunii s-a adresat purtătorului de cuvânt al M.A.E. cu apelativul mahalagioaică pe motiv că nu ştie să asculte un cetăţean român, respectiv un invitat al acelei emisiuni”.
Consideră recurenta că încadrarea cuvântului „mahalagioaică” în categoria injuriilor este eronată, întrucât nu orice cuvânt care are o semnificaţie epitetică negativă, purtătoare de reproş, trebuie să fie în mod necesar un cuvânt injurios.
Totodată, utilizarea respectivului cuvânt nu trebuie analizată ca faptă în mod abstract, aşa cum în mod greşit a apreciat instanţa de fond, ci prin raportare la circumstanţele speţei, respectiv faptul că un funcţionar ministerial, confruntat de un moderator cu aspecte grave şi de interes public major, refuză să ofere un răspuns, ignorând în mod tendenţios întrebările ce îi sunt adresate.
3. 3. În mod greşit instanţa de fond a stabilit că este întemeiată constatarea şi sancţionarea de către C.N.A. a încălcării dispoziţiilor art. 65 alin. (1) lit. b) şi ale art. 67 Cod audiovizual, întrucât „pe parcursul dialogului dintre moderator şi dl. G.Ş. au fost difuzate (…) imagini filmate în anul 2005, pe care Antena 3 le-a prezentat ca fiind realizate în anul 2010, dezinformând publicul cu privire la acest aspect şi neluând atitudine atunci când invitatul emisiunii a încercat să corecteze informaţia”, iar aceste imagini nu ar fi avut legătură cu subiectul emisiunii.
Fapta reţinută de instanţa de fond, respectiv aceea că a difuzat imagini filmate în 2005 pe care le-a prezentat ca fiind realizate în 2010 este contrară adevărului, acest aspect nefiind reţinut nici măcar de C.N.A. în cadrul deciziei de sancţionare.
Aşa cum rezultă şi din raportul de monitorizare nu s-a menţionat anul realizării înregistrării.
Pe de altă parte, imaginile prezentate aveau legătură strânsă cu subiectul dezbătut, întrucât prin intermediul lor s-a dorit a se face o prezentare a profilului moral al d-lui G.Ş.
Mai arată recurenta că vătămarea invocată de C.N.A. şi reţinută de instanţă nu există din moment ce însuşi dl. Ş.G. a menţionat expres în cadrul emisiunii că imaginile sunt filmate în 2005, publicul fiind deci informat în acest sens.
3. 4 Hotărârea instanţei de recurs
Înalta Curte, examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la dispoziţiile legale incidente în materia supusă examinării, constată că nu subzistă în cauză motivele de nelegalitate invocate, soluţia de respingere a acţiunii pronunţată de instanţa de fond fiind corectă în considerarea celor ce urmează.
Astfel, recurenta a supus controlului de legalitate Decizia C.N.A. nr. 567 din 29 septembrie 2011 prin care a fost sancţionată cu o amendă în cuantum de 20.000 lei pentru încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 40 alin. (3), art. 65 lit. b) şi art. 67 Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.
Concret s-a reţinut că difuzarea emisiunii „Sinteza Zilei” din data de 27 iulie 2011 s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la asigurarea unei informări corecte şi obiective a publicului, precum şi cele privind respectarea dreptului la imaginea persoanei, prin aceea că în debutul emisiunii, moderatorul a afirmat că se află în posesia unor documente referitoare la proiectul legii votului prin corespondenţă care, în opinia sa, va aduce trei milioane de voturi Partidului Democrat Liberal la alegerile din 2012.
De asemenea, s-a reţinut că nu a informat corect publicul în legătură cu modul în care proiectul unei legi este supus dezbaterii publice, insistând că nefiind o lege votată de Parlament, nu poate fi dezbătută public.
Recurenta nu invocă motive de nelegalitate ale sentinţei recurate, ci reiterează criticile invocate prin cererea de chemare în judecată, una dintre acestea fiind aceea că a fost sancţionată ca urmare a faptului că prezentatorul nu a îmbrăţişat punctul de vedere al reprezentantului M.A.E.
Analizând cuprinsul Deciziei C.N.A. atacate, se constată că în sarcina reclamantei a fost reţinută neîndeplinirea obligaţiei de informare obiectivă a publicului cu privire la modalitatea de dezbatere publică a unui proiect de lege şi nicidecum împrejurarea că moderatorul emisiunii nu a îmbrăţişat punctul de vedere al reprezentantului M.A.E., aşa cum afirmă recurenta-reclamantă în cuprinsul cererii de recurs.
Fapta imputată moderatorului emisiunii a fost corect reţinută, în raport de dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 care obligă toţi furnizorii de servicii media audiovizuale să asigure informarea corectă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor pentru a favoriza libera formare a opiniilor.
De asemenea, a fost corect reţinută în sarcina recurentei-reclamante încălcarea dispoziţiilor art. 40 alin. (3) Decizia C.N.A. nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, care obligă moderatorii programelor să nu folosească şi să nu permită invitaţilor să folosească un limbaj injurios sau să instige la violenţă, atâta timp cât „în cadrul aceleiaşi emisiuni - „Sinteza Zilei” din data de 27 iulie 2011 - moderatorul s-a adresat purtătorului de cuvânt al M.A.E. cu apelativul „mahalagioaică”, pe motiv că nu ştie să asculte un invitat al emisiunii.
Înalta Curte nu poate reţine susţinerea recurentei-reclamante în sensul că utilizarea cuvântului „mahalagioaică” nu trebuie analizată în mod abstract, ci prin raportare la circumstanţele speţei, întrucât nicio împrejurare nu poate conferi justificare pentru folosirea unui astfel de apelativ, fiind cunoscut că libertatea de exprimare nu este un drept absolut, limitele exercitării unui astfel de drept încetând acolo unde începe obligaţia respectării drepturilor celorlalţi.
În acest sens este şi jurisprudenţa C.E.D.O. care a statuat că exercitarea libertăţii de exprimare comportă obligaţii şi responsabilităţi, obligaţia de a evita pe cât se poate expresii care, în mod gratuit ofensează pe alţii sau care reprezintă o ingerinţă în drepturile lor.
În ceea ce priveşte emisiunea „Sinteza Zilei” din data de 21 august 2011, prin Decizia C.N.A. atacată în prezenta cauză s-a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 65 alin. (1) lit. b) şi art. 67 din Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.
Art. 65: „În emisiunile de ştiri şi dezbateri, radiodifuzorii trebuie să respecte următoarele reguli: b) între subiectul tratat şi imaginile ce însoţesc comentariul să existe o conexiune reală”.
Art. 67: „În exercitarea dreptului lor de a-şi exprima opinii sau puncte de vedere în legătură cu subiectele de interes public, prezentatorii şi moderatorii trebuie să asigure o separare clară a opiniilor de fapte şi nu trebuie să profite de apariţia lor constantă în programe într-un mod care să contravină exigenţelor de asigurare a imparţialităţii.
Recurenta afirmă că precizarea anului filmării imaginilor pe care Antena le-a prezentat ca fiind realizate în anul 2010, nu reprezintă un element esenţial care să determine caracterul corect sau incorect al informării publicului, libertatea difuzării unor imagini nefiind condiţionată de obligaţia menţionării exprese a anului în care au fost realizate.
Această susţinere nu poate fi reţinută de Curte atâta timp cât dispoziţiile art. 78 alin. (4) din Codul audiovizualului obligă ca la difuzarea unor imagini şi/sau înregistrări sonore de arhivă să se facă datarea acestora sau menţionarea „Arhivă”.
Reţinând că subiectul emisiunii respective era constituit de alegerile parlamentare care au avut loc în ziua respectivă, în colegiul din Neamţ, prin difuzarea imaginilor cu candidatul G.Ş., în legătură cu care s-a lăsat a se înţelege că sunt realizate în anul 2010, în realitate acestea fiind realizate în anul 2005, reclamanta a încălcat dispoziţiile art. 65 Codul audiovizualului, întrucât între subiectul emisiunii şi respectivele imagini ce au fost difuzate nu a existat o conexiune reală, obiectivă.
În consecinţă, în mod corect instanţa de fond a apreciat că sancţiunea aplicată reclamantei pentru nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la asigurarea informării corecte şi obiective a publicului, precum şi a celor privind respectarea dreptului la imagine a persoanei respectă exigenţele impuse de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel că acţiunea reclamantei este neîntemeiată.
Astfel fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta SC A. SA, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A. SA Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 3464 din 23 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 35/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 70/2014. Contencios → |
|---|
