ICCJ. Decizia nr. 4438/2014. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4438/2014
Dosar nr. 11/44/2013
Şedinţa publică de la 20 noiembrie 2014
Asupra cererii de revizuire de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 121/121/2010 pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.V. a solicitat, în contradictoriu cu Poliţia Comunitară - Municipiul Galaţi, anularea Deciziei nr. D1 din 14 ianuarie 2009 emisă de pârâtă.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat faptul că acţiunea este prematur introdusă având în vedere dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin Sentinţa civilă nr. 1.014 din 10 martie 2010 a Tribunalului Galaţi a fost admisă cererea şi s-a dispus anularea Deciziei nr. D1 din 14 ianuarie 2009, emisă de pârâtă.
În speţă, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor Deciziei nr. D2 din 10 decembrie 2009.
Împotriva acestei sentinţe civile, precum şi a Încheierii de şedinţă din 17 februarie 2010 a declarat recurs pârâta.
Intimatul - reclamant a formulat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) şi art. 19 alin. (3) din Legea nr. 329/2009, excepţie ce a fost soluţionată prin Decizia nr. 460/2011 a Curţii Constituţionale.
Prin Decizia nr. 2537 din 28 iunie 2011, Curtea a admis recursul declarat de pârâta Poliţia Comunitară Galaţi, împotriva Încheierii de şedinţă pronunţată la data de 17 februarie 2010 de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 121/121/2010, a modificat Sentinţa civilă nr. 1.014 din 10 martie 2010 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul M.V.
S-a constatat că prima instanţă a aplicat greşit dispoziţiilor legale în materie, pronunţând o sentinţă nelegală a cărei reformare se impune.
Astfel, prin Decizia nr. 460 din 2011 a Curţii Constituţionale s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) şi art. 19 alin. (3) din Legea nr. 329/2009, apreciindu-se că în situaţia de criză economică în care se regăseşte statul, nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie respectă condiţiile de obiectivitate şi rezonabilitate impuse de principiul nediscriminării.
S-a reţinut că în mod greşit, s-a apreciat de către instanţa de fond că Decizia nr. D2 din 10 decembrie 2009 nu îndeplineşte condiţiile de valabilitate a actelor administrative şi anume acordul prealabil dat de reclamant privitor la încetarea raportului de serviciu esenţial în aprecierea legalităţii operaţiunilor administrative, cât timp dispoziţiile art. 17 alin. (2) şi art. 19 alin. (3) din Legea nr. 329/2009 sunt constituţionale, şi nu implică în mod expres acordul prealabil dat de reclamant privitor la încetarea raportului de serviciu.
În speţă, s-a apreciat că prin Legea nr. 329/2009 a avut loc reorganizarea activităţii recurentei, iar Decizia nr. D2 din 10 decembrie 2009 îndeplineşte toate condiţiile de valabilitate a actului administrativ.
Prin Decizia nr. 6331 din 5 decembrie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de către reclamantul M.V. împotriva Sentinţei nr. 629 din 19 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi pe care a modificat-o în parte şi, în rejudecare, a admis în parte contestaţia formulată de M.V. în contradictoriu cu intimat Politia Comunitară Galaţi, a înlocuit sancţiunea "încetării raportului de serviciu" aplicată reclamantului prin Decizia de sancţionare nr. D3 din 18 august 2010 cu sancţiunea "diminuării drepturilor salariat cu 5% pe o perioadă de 3 luni", a dispus reintegrarea reclamantului M.V. în funcţia publică deţinută anterior emiterii deciziei de sancţionare, a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate de la data de 26 august 2010 şi până la reintegrarea efectivă în funcţie, cu luarea în considerare a sancţiunii aplicate prin prezenta decizie, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 13518/121/2010, reclamantul M.V. a invocat excepţia de nelegalitate a Deciziei de sancţionare nr. D3 din 18 august 2010 emisă de Poliţia Comunitară Galaţi, solicitând totodată anularea deciziei menţionate, reintegrarea în funcţia deţinută anteriori, obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti de la data de 1 iulie 2010 până la momentul punerii efective în executare a hotărâri judecătoreşti.
La termenul din 14 decembrie 2011, reclamantul a arătat că înţelege să renunţe la judecata excepţiei de nelegalitate, insistând doar în judecarea celorlalte capete de cerere, instanţa urmând a lua act conform art. 246 C. proc. civ. de această manifestare de voinţă.
Prin Sentinţa nr. 629 din 19 decembrie 2011 a Tribunalului Galaţi, conform art. 246 C. proc. civ. s-a luat act de renunţarea reclamantului la judecata excepţiei de nelegalitate a Deciziei de sancţionare nr. D3 din 18 august 2010 emisă de Poliţia Comunitară Galaţi, şi a fost respinsă acţiunea privind pe reclamant M.V. şi pe pârâta Poliţia Comunitară Galaţi, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea nr. 188/1999), ca nefondată.
S-a reţinut că în mod corect a constatat prima instanţă că Decizia nr. D3 din 18 august 2010 a fost emisă de o persoană care are competenţa legală de a emite un astfel de act.
S-a reţinut că potrivit art. 78 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 republicată, sancţiunea disciplinară a destituirii din funcţia publică poate fi aplicată în mod limitativ, de persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică.
A mai reţinut instanţa că din actele dosarului rezultă că reclamantul a fost numit în funcţia publică de agent comunitar de către Directorul Poliţiei Comunitare Galaţi prin Decizia nr. D1 din 14 ianuarie 2009, în condiţiile în care reclamantul a fost numit în funcţie de Directorul Politiei Comunitare Galaţi rezultă că în mod corect sancţiunea disciplinară a fost aplicată tot de Directorul Poliţiei Comunitare Galaţi.
Pe de altă parte, s-a reţinut că potrivit art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 371/2004, şi H.C.L. nr. 82/2005, poliţia comunitară a fost organizată ca serviciu public de interes local cu personalitate juridică şi nicidecum ca structură în cadrul aparatului de specialitate al primarului.
Astfel, s-a reţinut că Directorul Poliţiei Comunitare Galaţi are atribuţii de numire şi eliberare din funcţie al personalului din subordine, aşa cum prevede art. 31 alin. (2) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010.
Cu privire la celelalte aspecte invocate în motivele de recurs, s-a constatat că membrii comisiei de disciplină sunt funcţionari publici cu studii superioare, fiind respectate dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. f) din H.G. nr. 1344/2007. De asemenea, s-a reţinut că raportul cu propunerea de sancţionare a reclamantului cuprinde suficiente elemente din care să rezulte temeiul măsurii propuse, fiind aşadar corespunzător motivat. Totodată, instanţa a apreciat că decizia de sancţionare este argumentată, iar faptul că prin aceasta s-a dispus "încetarea raporturilor de serviciu" şi nu "destituirea din funcţia publică" nu este de natură a atrage nulitatea deciziei, cât timp temeiul de drept e clar şi nu lasă loc de îndoială, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă.
Şi nu în ultimul rând, instanţa a reţinut că cererea de concediu fără plată formulată de reclamant pentru probleme de sănătate şi înregistrată la instituţia pârâtă în 1 iulie 2010 nu a fost aprobată, contrar susţinerii recurentului, ci doar s-a specificat că, pentru probleme de sănătate se acordă concediu medical, aducându-i-se astfel la cunoştinţă condiţiile legale în care poate beneficia de acest tip de concediu.
În opinia instanţei, singurul motiv de recurs ce atrage admiterea acestei căi de atac este cel referitor la aplicarea graduală a sancţiunii disciplinare, în raport de criteriile impuse de art. 77 alin. (4) din Legea nr. 188/1999.
Instanţa a reţinut că din probatoriul administrat în cauză rezultă că abaterea disciplinară a fost comisă în contextul unei neînţelegeri depline a rezoluţiei aplicate pe cererea de concediu, activitatea instituţiei nu a fost perturbată în mod semnificativ, fiind posibilă modificarea planificărilor pentru executarea serviciului, reclamantul a avut în general o bună conduită şi nu are alte sancţiuni disciplinare, astfel încât aplicarea celei mai aspre sancţiuni este disproporţionată în raport de gravitatea abaterii, consecinţele acesteia şi conduita generală a reclamantului.
Pe de altă parte, s-a reţinut că reclamantul exercită o funcţie ce presupune prerogative de putere publică, aspect ce presupune respectarea obligaţiilor de serviciu şi o conduită corespunzătoare în raporturile de serviciu.
În aceste condiţii, instanţa a apreciat că sancţiunea "diminuării drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 3 luni" corespunde în mai mare măsură criteriilor prevăzute de art. 77 din Legea nr. 188/ 1999.
2. Calea de atac exercitată
Poliţia Locală Galaţi a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 6331 din 5 decembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 2537 din 28 iunie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 121/121/2010, Curtea de Apel Galaţi a admis recursul declarat de Poliţia Comunitară Galaţi (în prezent Poliţia Locală Galaţi), a dispus modificarea Sentinţei nr. 1.014 din 10 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi, în sensul respingerii ca nefondată a cererii de anulare a Deciziei nr. D2 din 10 decembrie 2009, prin care s-a constatat încetarea de drept a raportului de serviciu al reclamantului, pentru refuzul acestuia de a opta între pensie şi salariu conform prevederilor art. 17, 18, 19 şi 20 din Legea nr. 329/2009.
Prin aceeaşi decizie s-a constatat nelegalitatea Încheierii din data de 17 februarie 2012 prin care s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. D2 din 10 decembrie 2009.
În baza Încheierii prin care s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. D2 din 10 decembrie 2009, reclamantul a reluat activitatea la data de 8 aprilie 2010, însă, începând cu 1 iulie 2010 nu s-a mai prezentat la serviciu, emiţându-se Decizia nr. D3 din 18 august 2010, de încetare a raportului de serviciu al reclamantului ca măsură disciplinară.
Tribunalul Galaţi a respins contestaţia formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. D3 din 18 august 2010, însă Curtea de Apel Galaţi prin Decizia nr. 6331 din 5 decembrie 2012 a cărei revizuire se cere, a admis recursul declarat de reclamant împotriva Sentinţei civile nr. 629 din 19 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi pe care a modificat-o în parte, a admis în parte contestaţia, înlocuind sancţiunea încălcării raportului de serviciu cu sancţiunea diminuării drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 3 luni, a dispus reintegrarea acestuia în funcţia publică deţinută anterior emiterii deciziei de sancţionare şi plata drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate de la data de 26 august 2010 şi până la reintegrarea efectivă în funcţie.
Revizuenta consideră că între dispoziţiile Deciziei nr. 2537 din 2011 şi Deciziei nr. 6331 din 2012 există contradictorialitate în ceea ce priveşte reintegrarea în funcţie a reclamantului şi plata drepturilor salariale, în condiţiile în care raportul de serviciu încetase de drept la data intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009.
3. Apărările formulate de intimatul M.V.
Prin întâmpinare, intimatul a invocat nulitatea cererii de revizuire, întrucât cererea nu a fost motivată nici la momentul depunerii şi nici după împlinirea termenului de o lună de la data motivării de către instanţa de recurs, iar în preambulul cererii s-a precizat că decizia a cărei revizuire se doreşte este "6631", ce nu-l priveşte pe intimat.
Intimatul consideră că în cauză nu există două hotărâri definitive potrivnice date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate.
II. Considerentele Înaltei Curţi, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată
1. Cu privire la tardivitatea motivării cererii de revizuire, se constată că excepţia este neîntemeiată, având în vedere că cererea a fost motivată până la primul termen de judecată, iar dispoziţiile art. 326 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 112 - 114 C. proc. civ., nu conţin o atare sancţiune.
Menţiunea numărului deciziei a cărei anulare se cere a fost rectificată odată cu depunerea motivelor revizuirii, astfel încât nu poate interveni sancţiunea nulităţii în aceste condiţii.
2. Cererea de revizuire este admisibilă şi totodată, întemeiată, fiind îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Există în speţă hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad, în una şi aceeaşi pricină, între persoane având aceeaşi calitate.
Prin Decizia nr. 2537 din 28 iunie 2011, Curtea de Apel Galaţi a dispus admiterea recursului declarat de Poliţia Comunitară Galaţi împotriva Sentinţei civile nr. 1.014 din 10 martie 2010 şi a Încheierii din 17 februarie 2010 ale Tribunalului Galaţi, s-au modificat hotărârile atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant, respectiv a cererii de anulare a Deciziei nr. D2 din 10 decembrie 2009 şi a cererii de suspendare a executării Deciziei nr. D1 din 14 ianuarie 2009.
În motivarea sentinţei, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/ 2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, iar raportul de serviciu a încetat de drept în temeiul Legii nr. 329/2009.
Până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 121/121/2010, având ca obiect anularea Deciziei nr. D2 din 10 decembrie 2009 şi suspendarea executării aceleiaşi decizii, prin Încheierea din 17 februarie 2010, Tribunalul Galaţi a dispus suspendarea executării Deciziei nr. D2 din 10 decembrie 2009 emisă de Municipiul Galaţi - Poliţia Comunitară.
În temeiul Încheierii din 17 februarie 2010, intimatul şi-a reluat activitatea în data de 8 aprilie 2010.
Începând cu data de 1 iulie 2010, intimatul nu s-a mai prezentat la serviciu, emiţându-se Decizia de sancţionare nr. D3 din 18 august 2010 prin care, începând cu data de 26 august 2010 a încetat raportul de serviciu.
Prin Decizia nr. 6331 din 5 decembrie 2012, a cărei revizuire s-a cerut, Curtea de Apel Galaţi a admis recursul reclamantului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 629 din 19 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi, a modificat în parte sentinţa, a admis contestaţia, înlocuind sancţiunea dispusă cu sancţiunea diminuării drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 3 luni, a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută anterior emiterii deciziei de sancţionare şi plata drepturilor salariale.
Prin Decizia nr. 6331 din 5 decembrie 2012 s-a încălcat autoritatea lucrului judecat rezultat din pronunţarea Deciziei nr. 2537 din 28 ianuarie 2011, în ceea ce priveşte reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei de sancţionare şi plata drepturilor salariale.
În virtutea Deciziei nr. 2537 din 28 ianuarie 2011 există autoritate de lucru judecat, astfel încât nu se mai putea dispune reintegrarea şi plata drepturilor salariale, din moment ce raportul de serviciu al reclamantului încetase de drept.
Faţă de acestea, se constată întrunirea triplei identităţi - obiect, cauză şi părţi, cu privire la capătul de cerere privind reintegrarea şi plata drepturilor salariale, urmând ca în temeiul art. 327 C. proc. civ. să se admită cererea, să se dispună anularea Deciziei nr. 6331 din 5 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în sensul menţionat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii motivării cererii de revizuire ca neîntemeiată.
Admite cererea de revizuire formulată de Poliţia Comunitară Galaţi împotriva Deciziei nr. 6631 din 5 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi anulează în partea decizia menţionată în ceea ce priveşte dispoziţiile privind reintegrarea reclamantului M.V. în funcţia publică deţinută anterior emiterii deciziei de sancţionare şi a plăţii drepturilor salariale către reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4416/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 4469/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
