ICCJ. Decizia nr. 4384/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4384/2014
Dosar nr. 899/59/2012
Şedinţa publică de la 19 noiembrie 2014
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 iulie 2012, reclamanta U.A.T. Arad - Consiliul Judeţean Arad, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.M.P. - D.G.A.M.P.O.S.M., anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. N1 din 27 martie 2012, precum şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. D1 din 31 mai 2012, cu consecinţa exonerării sale de la plata corecţiilor financiare aplicate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că actele contestate se referă la procedura de achiziţie publică derulată în anul 2010 având ca obiect "Asistenţa tehnică pentru managementul proiectului şi supervizarea lucrărilor de construcţii în sprijinul C.J. Arad, fiind astfel încheiat Contractul de prestări servicii nr. C1 din 11 august 2010 cu ofertantul declarat câştigător. Prin nota contestată în cauză, menţinută în procedura administrativă, s-a aplicat o corecţie financiară de 25% din valoarea fără TVA a contractului, în suma de 2.245.046,50 RON, întrucât în fişa de date a achiziţiei s-au aplicat criterii de calificare şi selecţie de natură a restricţiona participarea eventualilor ofertanţi, în temeiul art. 1.7 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011 şi a pct. 7 din Ghidul C.O.C.O.F. 07/0037/03- EN.
Arată că nelegalitatea actelor contestate a fost reţinută pentru nerespectarea principiului neretroactivităţii legii, pe motiv că procedura de achiziţie în cauza a fost finalizată în anul 2010, în timp ce corecţiile financiare au fost aplicate în temeiul unui act normativ ulterior, O.U.G. nr. 66/2011, publicat în M. Of. Partea I nr. 461/30.06.2011.
Pe fond, chiar prin raportare la prevederile O.U.G. nr. 66/2011, reclamanta a susţinut că cerinţele de la pct. 5.4 din fişa de date a achiziţiei, prin care a solicitat ca ofertanţii să demonstreze că dispun de personal calificat şi au experienţă în domeniile specifice contractului, nu întrunesc elementele constitutive ale unei nereguli, conform art. 2 alin. (1) din acest act normativ.
Arată reclamanta că nu este îndeplinită această ultima cerinţă, în condiţiile în care valoarea contractului, estimată în documentaţia de atribuire, a fost mai mare decât valoarea contractului efectiv încheiat, ceea ce demonstrează că a fost respectat principiul utilizării eficiente a fondurilor publice.
Reclamanta a mai susţinut că temeiul indicat al abaterii constând în dispoziţiile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 44 din Directiva 2004/18/CE, nu se verifică, întrucât în cadrul procedurii de achiziţie aceasta şi-a exercitat dreptul de a solicita operatorului economic dovada capacităţii sale tehnice/profesionale, conform art. 187 şi 188 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, iar selecţia s-a impus a fi una riguroasă pentru finalizarea corespunzătoare a contractului încheiat.
În plus, arată că autoritatea de control nu precizează motivele de fapt pentru care respectivele cerinţe ar fi restrictive.
În fine reclamanta a susţinut că ministerul pârât, ca autoritate competentă în gestionarea fondurilor europene, în sensul O.U.G. nr. 66/2011 avea obligaţia de a informa corect şi la timp beneficiarul asupra riscului producerii de nereguli, conform art. 5 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011 anterior aplicării corecţiei financiare, obligaţie care nu a fost îndeplinit în cauză.
Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M.M.S.C. a solicitat respingerea acţiunii.
În esenţă, a arătat că misiunea de control a fost declanşată după intrarea în vigoare a noului actul normativ, situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art. 5 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011,aşa cum rezultă din interpretarea per a contrario a normei tranzitorii cuprinse în art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.
Pe fondul cauzei, pârâtul a susţinut că acţiunea este nefondată, pentru aceleaşi motive de fapt şi de drept expuse în cuprinsul Deciziei nr. D1 din 31 mai 2012, de soluţionare a contestaţiei administrative a reclamantei.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 417 din 14 octombrie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta U.A.T. Arad - C.J. Arad, în contradictoriu cu pârâtul M.M.P. - D.G.A.M.P.O.S.M. şi, în consecinţă a dispus anularea Notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. N1 din 27 martie 2012, precum şi a Deciziei nr. D1 din 31 mai 2012 emisă în soluţionarea contestaţiei administrative a reclamantei, cu consecinţa exonerării acesteia de la plata corecţiilor financiare aplicate.
Totodată, a respins cererea privind acordarea cheltuielilor judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, analizând acţiunea formulată şi probatoriile administrate în cauză a reţinut că, în ceea ce priveşte argumentul reclamantei privind nulitatea actelor contestate pe motiv că acestea au fost întemeiate pe dispoziţii legale ce nu erau în vigoare la data producerii faptelor vizate, prin încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, acesta este nefondat.
În acest sens a constatat că activităţile de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare care sunt în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a actului normativ, se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor actului normativ anterior în materie, respectiv, O.G. nr. 79/2003, dispoziţii care nu sunt incidente în cauză câtă vreme, aceste activităţi au fost declanşate în cazul reclamantei după intrarea în vigoare a noului act normativ, prin Notificarea privind suspiciunea de neregulă nr. N2 din 6 ianuarie 2012, emisă de Serviciul Monitorizare Raportare, din cadrul Direcţiei Fonduri Structurale.
Aşadar, este corectă apărarea pârâtului care se prevalează de interpretarea dispoziţiilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.
Mai mult decât atât, reclamanta nu a precizat nici din ce punct de vedere ar fi suferit o vătămare de neînlăturat prin aplicarea noului act normativ, atât timp cât dispoziţiile procedurale şi de fond ale celor 2 acte normative sunt în esenţă similare, inclusiv definiţia neregulii în sensul art. 2 din ambele acte normative.
Cât priveşte definiţia prejudiciului, deşi art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 se referă şi la un prejudiciu eventual adus bugetului Uniunii distincţia fiind irelevantă în speţă, în condiţiile în care art. 1 alin. (2) din Regulamentul C.E. nr. 2988/95, invocat chiar de către reclamant, se referă la un prejudiciu actual sau eventual pe care îl implică o abatere definită ca orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic.
Referitor la fondul cauzei, instanţa a reţinut ca acţiunea reclamantei este întemeiată.
A arătat că reclamantei i-a fost aplicată sancţiunea prevăzută de pct. 1.7 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, în acelaşi sens cu pct. 7 din Ghidul C.O.C.O.F. 07/0037/03-EN - privind trasarea de orientări pentru stabilirea corecţiilor financiare care trebuie aplicate abaterilor detectate în aplicarea reglementărilor comunitare privind procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii publice cofinanţate din fondurile structurale şi Fondul de Coeziune în perioadele de programare 2000 - 2006 şi 2007 - 2013.
Dispoziţiile se referă la "stabilirea în documentaţia de atribuire sau în anunţul de participare a unor criterii de calificare şi selecţie sau a unor factori de evaluare nelegali", cazuri care se sancţionează cu 25% din valoarea contractului în cauză.
Argumentele autorităţii pârâte cu privire la acesta faptă sunt generale şi nu se verifică în concret o potenţială restricţionare a concurentei, în condiţiile în care, pe de-o parte, reclamanta, ca autoritate contractantă, era îndreptăţită să solicite ofertanţilor cerinţe de calificare privind capacitatea tehnică şi/sau profesională, conform art. 187 şi 188 din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 48 din Directiva 2004/18/CE, care nu fac parte dintre cele ca fiind disproporţionate în raport cu natura şi complexitatea contractului, definite ca atare de art. 9 din H.G. nr. 925/2006.
A mai constatat instanţa că, potrivit probelor administrate în cauză, ministerul pârât a încheiat un contract de consultanţă denumit "Tehnical Assistance for the Pipeline of Projects Preparation", finanţat din fonduri PHARE, cu un consorţiu internaţional reprezentat de I.C.&E. Bucureşti, consultantul oferind asistenţă tehnică pentru pregătirea a minim 13 proiecte pentru cofinanţare în domeniul deşeurilor solide, conform termenilor de referinţă - art. 4.2 din contract, inclusiv în proiectul pentru care s-a întocmit documentaţia de atribuire în cauză.
Or, conform art. 11.1 din contract "consultantul va pregăti caietul de sarcini şi proiectele utilizând sistemele acceptate şi recunoscute de către autoritatea contractantă", iar potrivit art. 11.2 din acelaşi contract "consultantul se va asigura că toate documentele referitoare la bunurile şi serviciile de achiziţii sunt imparţiale, astfel încât să promoveze o ofertare competitivă".
De altfel, arată instanţa, consorţiul, în calitate de consultant, a răspuns autorităţii solicitante, apreciind că aceste cerinţe nu sunt restrictive, scopul acestora fiind acela de a asigura beneficiarului servicii de asistenţă tehnică şi supervizare din partea unor consultanţi cu experienţă în proiecte similare, ca valoare şi ca obiective, şi garanta pentru buna gestionare a fondurilor europene în condiţiile în care "rigorile pe are trebuie să le respecte consiliile judeţene în implementarea proiectelor şi cheltuiala fondurilor sunt deosebit de stricte, iar expertiza la nivelul beneficiarilor este încă destul de redusă".
Pârâtul a acceptat implicit argumentele consultantului conform celor de mai sus, în acelaşi sens cu cele din Nota justificativă nr. N3 din 9 martie 2010 întocmită de autoritatea contractantă, din moment ce nu rezultă că ar fi cerut explicaţii suplimentare concrete asupra pretinsei nelegalităţi a cerinţelor de calificare şi selecţie impuse şi nu a solicitat remedierea punctuală a acestora, aşa cum a procedat cu privire la alte prevederi din fişa de date a achiziţiei şi caietul de sarcini referitoare la acelaşi proiect, solicitări cărora consultatul s-a conformat, aşa cum rezultă din conţinutul aceleiaşi corespondenţe.
Instanţa concluzionând, a reţinut că în cauză nu se verifică neregula imputată reclamantei decurgând exclusiv din nerespectarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă de la pârâta căzută în pretenţii, instanţa a reţinut că actele justificative depuse la dosar sunt insuficiente din perspectiva dispoziţiilor O.U.G. nr. 26/2012, în condiţiile în care contractul de asistenţă juridică nr. C2 din 25 iunie 2012, încheiat în cauză, este ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ care, în cuprinsul art. 1 alin. (1) consacră regula interdicţiei achiziţionării serviciilor juridice consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare de către autorităţile şi instituţiile administraţiei publice locale şi centrale.
Împotriva Sentinţei nr. 417 din 14 octombrie 2013 au declarat recurs reclamantul U.A.T. Arad - C.J. Arad şi pârâtul M.M.S.C.
Reclamantul - recurent U.A.T. Arad - C.J. Arad, prin cererea de recurs formulată, solicită modificarea în parte a sentinţei recurate în sensul acordării cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.160 RON.
Se arată în cererea de recurs că judecătorul fondului a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată pe motiv că actele depuse la dosar sunt insuficiente din perspectiva dispoziţiilor O.U.G. nr. 26/2012 în condiţiile în care contractul de asistenţă juridică nr. C2 din 25 iunie 2012 încheiat între U.A.T. Arad - C.J. Arad şi societatea civilă de avocaţi "C. şi I." este ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, care, în cuprinsul art. 1 alin. (1) consacră regula interdicţiei achiziţionării serviciilor juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare de către autorităţile şi instituţiile publice locale şi centrale.
Instanţa a arătat că reclamanta ca autoritate a administraţiei publice judeţene nu face dovada că se încadrează în excepţia reglementată la alin. (2) al aceluiaşi articol, potrivit căruia achiziţia acestor servicii este permisă doar în situaţii temeinic justificate şi numai cu aprobarea consiliului judeţean, dovadă concretizată printr-o hotărâre de consiliu judeţean potrivit legii.
Apreciază hotărârea judecătorească ca fiind nelegală în privinţa neacordării cheltuielilor de judecată şi susţine în acest sens încălcarea prevederilor art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. Judecătorul fondului în baza rolului activ reglementat de aceste norme legale avea obligaţia să pună în vedere apărătorului convenţional al reclamantei faptul că din perspectiva cerinţelor O.U.G. nr. 26/2012, actele justificative depuse sunt insuficiente şi să dispună completarea probatoriului în justificarea cheltuielilor cu acte suplimentare cum ar fi hotărârea C.J. prevăzută la art. 1 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 26/2012 care să ateste faptul că achiziţionarea serviciilor juridice a căror contravaloare s-a solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată s-a făcut cu respectarea legii, fapt ce ar fi dovedit implicit caracterul necesar al acestor cheltuieli de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu la instanţa de fond.
În condiţiile în care Curtea de Apel ar fi îndatorat apărătorul reclamantei în acest sens ar fi fost în măsură să depună la dosarul cauzei hotărârea adoptată în acest sens de către C.J. Arad precum şi anexele aferente.
Sunt anexate cererii de recurs următoarele acte:
Hotărârea nr. H1 din 20 iunie 2012 a C.J. Arad cu următoarele anexe: Referatul nr. R1 din 18 iunie 2012 al Direcţiei Programe de Dezvoltare din cadrul C.J. Arad, Referatul Serviciului Juridic nr. R2 din 19 iunie 2012, Anexa nr. 1 la hotărârea constând în Acordul cadru de servicii de reprezentare juridică (model), Anexele nr. 2 şi nr. 3 la hotărâre constând în contract subsecvent de reprezentare juridică (modele), Contractul subsecvent de reprezentare juridică nr. C2 din 28 iunie 2012 încheiat cu Societate civilă de avocaţi "C. şi I.", factura nr. F1 din 25 iulie 2012 emisă de Societatea civil de avocaţi "C. şi I.", ordinul de plată nr. O1 din 27 septembrie 2012 emis de U.A.T. Arad.
Recurentul - pârât M.M.S.C. prin cererea de recurs formulată solicită modificarea hotărârii în sensul respingerii acţiunii şi menţinerea actelor administrativ - fiscale încheiate ca fiind legale şi temeinice.
În motivarea cererii de recurs se arată că U.A.T. Arad beneficiar al proiectului "Sistem de management integrat al deşeurilor solide în judeţul Arad", finanţat prin Programul Operaţional Sectorial Mediu, a atribuit prin procedura licitaţiei deschise reglementată de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, contractul nr. C1 din 11 august 2010 "Asistenţă tehnică pentru managementul proiectului şi supervizarea lucrărilor în sprijinul C.J. Arad" în cadrul proiectului menţionat anterior cu încălcarea prevederilor din O.U.G. nr. 34/2006.
În baza atribuţiilor sale, stabilite prin lege şi prin Contractul de finanţare nr. C3 din 22 februarie 2010, echipa de control din cadrul D.G.A.M.P.O.S.M., structură în cadrul M.M.P., numită prin Decizia directorului general nr. D2 din 16 ianuarie 2012, a efectuat verificarea legalităţii atribuirii contractului nr. C1 din 11 august 2010 ca urmare a suspiciunii de neregulă din 6 ianuarie 2012, transmisă de Direcţia Fonduri Structurale - Serviciul monitorizare Raportare, din care rezultă că atribuirea contractului s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale care reglementează domeniul achiziţiilor publice.
Ca rezultat al verificărilor, echipa de control a emis Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. N1 din 27 martie 2012 în care s-a reţinut neregula prevăzută la pct. 1.7 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora precum şi pct. 7 din Ghidul C.O.C.O.F. 07/0037/03/EN, prin stabilirea în cadrul fişei de date a achiziţiei a unor criterii de calificare şi selecţie de natură a restricţiona participarea potenţialilor ofertanţi la procedura de atribuire a contractelor de serviciu nr. C1 din 11 august 2010 "Asistenţa tehnică pentru managementul proiectului şi supervizarea lucrărilor în sprijinul C.J. Arad", aplicându-se o corecţie financiară de 25% din valoarea contractului de servicii fără TVA.
Examinând sentinţa recurată în raport de motivele invocate precum şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Reclamanta - recurentă U.A.T. Arad - C.J. Arad critică hotărârea primei instanţe pentru neacordarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariul avocaţial în sumă de 11.160 RON achitată societăţii civile de avocaţi "C. şi I." cu ordinul de plată O1 din 27 septembrie 2012 pentru prestarea serviciilor de asistenţă şi reprezentare juridică.
Dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenţiuni va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată", au la bază culpa procesuală care revine părţii ce a pierdut procesul, urmare a dezbaterilor judiciare. Prin urmare, prejudiciul invocat şi dovedit este una din condiţiile antrenării acestui fel de răspundere, instanţa de judecată fiind în măsură să acorde cheltuielile de judecată pe care parte îndreptăţită demonstrează că le-a făcut efectiv prin prezentare de documente justificative.
În justificarea cheltuielilor de judecată reclamanta a depus la dosar împuternicirea avocaţială, însă în conţinutul acestea nu este indicat numărul de contract de asistenţă juridică.
S-a mai depus factura nr. F1 din 25 iulie 2012 pentru contractul de asistenţă juridică C2 din 25 iunie 2012, şi ordinul de plată nr. O2 din 17 noiembrie 2014 pentru plata sumei de 7.440 RON dar prin acest ordin de plată s-au plătit alte facturi decât cele la care face referire reclamanta - recurentă în cererea de recurs.
Nefiind dovedite cheltuielile de judecată solicitate se apreciază că în mod temeinic şi legal s-a stabilit de către prima instanţă că reclamanta nu justifică necesitatea/realitatea şi caracterul rezonabil al cheltuielilor solicitate în sensul jurisprudenţei C.E.D.O. în materie şi a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Analizând recursul formulat de către pârâtul M.M.S.C., Înalta Curte reţine că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ce se referă la nelegalitatea hotărârii pentru că a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii este nefondat pentru următoarele considerente.
Prin nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. N1 din 27 martie 2012 întocmită de D.G.A.M.P.O.S.M. din cadrul M.M.P. în baza pct. 1.7 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 66/2011 a fost aplicată recurentei - reclamante o corecţie financiară de 25% din valoarea Contractului de servicii nr. C1 din 11 august 2010 "Asistenţa tehnică pentru managementul proiectului şi supervizarea lucrărilor în sprijinul C.J. Arad", datorită faptului că nu au fost suficient descrise şi motivate criteriile de calificare şi selecţie stabilite de autoritatea contractantă pentru atribuirea contractului.
Potrivit art. 178 din O.U.G. nr. 34/2006, "în cazul în care, pentru criteriile de natura celor prevăzute la art. 176 lit. c) şi d), autoritatea contractantă consideră că se justifică impunerea anumitor cerinţe minime pe care ofertanţii/candidaţii trebuie să le îndeplinească pentru a fi consideraţi calificaţi, atunci aceste cerinţe trebuie să fie precizate conform principiului transparenţei, în cadrul invitaţiei/anunţului de participare.
Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire".
În art. 8 din H.G. nr. 925/2006 se prevede că "(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricţiona participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică prin introducerea unor cerinţe minime de calificare, care:
a) nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit;
b) sunt disproporţionate în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit.
(2) Atunci când impune cerinţe minime de calificare referitoare la situaţia economică şi financiară ori la capacitatea tehnică şi/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerinţe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se ataşează la dosarul achiziţiei".
Încălcarea prevederilor art. 8 din H.G. nr. 925/2006 şi art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 este sancţionată de lege. Din actele şi lucrările dosarului rezultă aplicarea unei sancţiunii contravenţionale dar prin Nota de constatare nr. N1 din 27 martie 2012 s-a aplicat o corecţie financiară de 25% pentru neregula prevăzută la pct. 1.7 din Anexa 1 din O.U.G. nr. 66/2011.
Potrivit pct. 1.7 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 66/2011, constituie neregulă stabilirea în documentaţia de atribuire sau în anunţul de participare a unor criterii de calificare şi selecţie sau a unor factori de evaluare nelegali. Aceasta presupune împiedicarea unor anumiţi potenţiali ofertanţi să participe la o procedură de atribuire din cauza unor criterii restrictive stabilite în anunţul de participare sau în documentaţia de atribuire (ex. obligaţia de a avea deja o reprezentanţă în ţară sau în regiune ori stabilirea unor standarde tehnice prea specifice care favorizează un singur operator sau cerinţe privind deţinerea de experienţe în regiune).
Neregulă este sancţionată cu aplicarea unei corecţii de 25% din valoarea contractului.
Acesta fiind textul în baza căruia autoritatea publică de control a aplicat corecţia financiară de 25%, problema care trebuie rezolvată în speţă este aceea dacă criteriile de calificare şi selecţie impuse de autoritatea contractantă au fost sau nu suficient descrise.
Iniţial, în legătură cu aceste descrieri ale criteriilor de calificare şi selecţie impuse de autoritatea contractantă a fost întocmită adresa nr. A1 din 6 aprilie 2010 de către A.M.P.O.S.M. în care semnalează deficienţe ale documentaţiei, între care şi aceia că cerinţele de calificare a fi restrictive fără respectarea prevederilor art. 8 din H.G. nr. 925/2006 motiv pentru care s-a solicitat trimiterea notei justificative.
La această adresă a fost comunicată organului de control nota justificată nr. N3 din 9 martie 2010 în care sunt precizate motivele care au determinat stabilirea criteriilor considerate restrictive, iar ulterior nu s-au mai cerut explicaţii suplimentare concrete asupra cerinţelor de calificare şi selecţie impuse sau remedierea punctuală a acestora.
În condiţiile în care nici organele de control şi nici autoritatea care a întocmit nota de constatare şi aplicare a sancţiunilor financiare şi care a soluţionat contestaţia în procedura administrativă, nu au motivat măsurile luate împotriva autorităţii contractante, în sensul că nu au arătat de ce precizările din Nota justificativă nr. N3 din 9 martie 2010 nu reprezintă descrierea şi motivarea criteriilor de selecţie şi calificare, instanţa nu poate verifica temeinicia măsurilor dispuse.
În raport de faptele reţinute şi de probele administrate se poate considera că prin documentaţia de atribuire dar şi prin nota justificativă nr. N3 din 9 martie 2010 recurenta - reclamantă a procedat la descrierea criteriilor de selecţie şi calificare şi chiar a motivat introducerea acestora, astfel că au fost respectate prevederile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 şi nu se impunea aplicarea corecţiei financiare prevăzută la pct. 1.7 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 66/2011, astfel că actele contestate sunt netemeinice şi nelegale.
Pentru toate aceste considerente recursurile formulate de recurenta U.A.T. Arad - C.J. Arad şi pârâtul M.M.S.C. apar nefondate şi vor fi respinse în condiţiile prevăzute de art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 316 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta U.A.T. Arad - C.J. Arad şi pârâtul M.M.S.C. împotriva Sentinţei civile nr. 417 din 14 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2014
| ← ICCJ. Decizia nr. 4378/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4415/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
