ICCJ. Decizia nr. 451/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 451/2014
Dosar nr. 799/44/2012
Şedinţa publică de la 31 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei şi soluţia pronunţată de prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul O.I.L. a chemat în judecată pe pârâta A.N.I., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Raportului de evaluare nr. 15481/G/II din 14 martie 2012, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea curţii de apel
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 572 din 20 noiembrie 2012, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin actul administrativ contestat, s-a reţinut faptul că reclamantul s-a aflat în conflict de interese, în raport de prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, art. 70, art. 71, art. 76 alin. (1), (2), art. 77 din Legea nr. 161/2003, precum şi art. 75 lit. a) şi c) din Legea nr. 393/2004, în urma exprimării voturilor de aprobare a celor două Hotărâri de Consiliu Local nr. 137/2009 şi nr. 284/2009, prin care a fost închiriată boxa cu vedere stradală nr. 1 din piaţa M. către SC T. SRL, unde sunt acţionari şi administratori reclamantul şi soţia acestuia.
Probatoriul administrat în cauză dovedeşte faptul că reclamantul a încălcat dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 161/2003, întrucât acesta nu putea să ia parte la deliberarea şi adoptarea celor două hotărâri de consiliu local, în condiţiile în care avea un interes personal în problema supusă dezbaterii, spaţiul comercial fiind închiriat către SC T. SRL.
3. Recursul declarat de reclamantul O.I.L.
În recursul său, reclamantul a solicitat modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că hotărârea contestată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, precum şi a art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004.
Recurentul a arătat că votul său în consiliul local a fost obiectiv, iar hotărârile nominalizate în raportul de evaluare au vizat închirierea în bloc, prin licitaţie publică, a unor bunuri aparţinând domeniului public şi privat al Municipiului Focşani, aflate în folosinţa gratuită a Administraţiei Pieţelor Focşani.
Preţul a fost stabilit de către Departamentul de specialitate din cadrul primăriei pe metru pătrat, pentru fiecare categorie de spaţii comerciale, iar nu nominal. În cuprinsul celor două acte administrative adoptate nu s-a prevăzut faptul că SC T. SRL ar urma să fie beneficiara unui contract de închiriere pentru a se putea reţine îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 70 din Legea nr. 161/2003.
Ca atare, recurentul a concluzionat în sensul că, în urma votului său, SC T. SRL nu a obţinut niciun avantaj suplimentar faţă de celelalte firme participante la licitaţie.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. 15481/G/II din 14 martie 2012.
Prima instanţă a respins acţiunea pentru argumentele prezentate rezumativ în decizia de faţă.
Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Detaliind problema de drept dedusă judecăţii şi răspunzând la motivul de recurs anterior arătat, Înalta Curte constată următoarele:
Prin Raportul de evaluare nr. 15481/G/II din 14 martie 2012, intimata A.N.I. a apreciat că recurentul O.I.L. s-a aflat în conflict de interese, conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, art. 70, art. 71, art. 76 alin. (1), (2), art. 77 din Legea nr. 161/2003, precum şi art. 75 lit. a) şi c) din Legea nr. 393/2004.
În concret, intimata a avut în vedere faptul că recurentul, în calitate de consilier local, a participat la deliberarea şi aprobarea Hotărârilor nr. 137/2009 şi nr. 284/2009 de către Consiliul Local Focşani, prin care s-a decis închirierea prin licitaţie publică a unor bunuri aparţinând domeniului public şi privat al Municipiului Focşani, aflate în folosinţa gratuită a Administraţiei Pieţelor Focşani. Printre aceste imobile s-a aflat şi spaţiul închiriat la o dată anterioară de către SC T. SRL, unde sunt acţionari şi administratori recurentul şi soţia acestuia.
Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, apreciază că raportul de evaluare aflat în litigiu este legal pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003: "Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative."
În temeiul art. 71 din acelaşi act normativ: "Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public."
Conform art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, "Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:
a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;
b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia;
c) o societate comercială la care deţin calitatea de asociat unic, funcţia de administrator sau de la care obţin venituri;
d) o altă autoritate din care fac parte;
e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceştia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora;
f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte."
Recurentul, având calitatea de consilier local, a participat la aprobarea celor două hotărâri anterior nominalizate prin care s-a decis închirierea prin licitaţie publică a unor bunuri aparţinând domeniului public şi privat al Municipiului Focşani, printre care şi boxa cu vedere stradală din piaţa M.
Contrar celor susţinute în memoriul de recurs, partea avea un interes personal de natură patrimonială care ar fi putut să-i influenţeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor ce îi reveneau în calitate de consilier local.
Mai precis, încă din anul 2008, spaţiul mai sus arătat a fost închiriat de către SC T. SRL, în baza Contractului din 11 ianuarie 2008, pentru perioada 1 februarie 2008 - 31 decembrie 2008. Ulterior, perioada a fost prelungită, prin intermediul actelor adiţionale, până la data de 1 iulie 2009.
Ca atare, la momentul adoptării celor două hotărâri de consiliu local aflate în discuţie, spaţiul scos la licitaţie, respectiv boxa cu vedere stradală din piaţa M., era închiriat societăţii la care recurentul era acţionar.
În această situaţie, în raport de dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 393/2004, recurentul avea obligaţia să anunţe la începutul şedinţelor de consiliu local la care s-au adoptat cele două hotărâri aflate în discuţie că are un interes personal şi să se abţină de la vot.
Instanţa de control judiciar apreciază că nu prezintă nicio relevanţă juridică susţinerile recurentului, în sensul că departamentul de specialitate din cadrul primăriei a stabilit chiria pentru spaţiul litigios şi că a fost organizată licitaţie publică pentru atribuirea folosinţei acestui spaţiu comercial.
Pe acest aspect, Înalta Curte are în vedere că, după adoptarea H.C.L. nr. 137 din 26 mai 2009, a fost semnat Contractul de închiriere din 3 august 2009 între SC T. SRL şi Administraţia Pieţelor Focşani, pentru perioada 3 august 2009 - 31 decembrie 2009, iar după adoptarea H.C.L. nr. 284 din 27 octombrie 2009, a fost semnat Contractul de închiriere din 12 ianuarie 2010, între aceleaşi părţi, pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În consecinţă, din cele anterior expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în speţă nu există motive de ordine publică care să poată fi reţinute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul O.I.L. împotriva Sentinţei nr. 572/2012 din 20 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 444/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 572/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
