ICCJ. Decizia nr. 420/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 420/2014
Dosar nr. 676/2/2012
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia primei instanţe. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 25 ianuarie 2012, reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul B.G., a solicitat să se constate calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe B.G.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin Cererile nr. P 4008/08 din 8 aprilie 2009 şi P 5653/06 din 21 septembrie 2009, adresate C.N.S.A.S. de către domnul N.S.L. şi domnul B.A.N., se solicită verificarea sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarelor fond informativ nr. I 234580 şi I 157126 (cote C.N.S.A.S.).
S-a mai arătat că în aceste dosare, domnul B.G. a întocmit documente care se regăsesc în volumul 1, la fila 57, respectiv la fila 29.
S-a mai precizat că aşa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. D1/1/2125 din 14 octombrie 2011, precum şi al înscrisurilor ataşate acţiunii, domnul B.G. a avut gradele de locotenent în cadrul Direcţiei Regionale Ploieşti (1956) şi, respectiv, căpitan în cadrul Direcţiei Regionale Ploieşti, Secţia Raională Ploieşti (1964, 1965).
În această calitate, domnul B.G. a participat activ la supravegherea informativă a unui adept al "sectei Martorii lui Iehova", derulând o serie de măsuri.
De asemenea, a menţionat reclamantul că pârâtul a recrutat în calitate de sursă un fost membru marcant din Ploieşti, al Partidului Naţional Liberal.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 24 din 10 martie 2008, respectiv a Legii nr. 293 din 28 noiembrie 2008.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 23 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Prin Sentinţa nr. 5209 din 24 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă următoarele.
Conform Adresei S.R.I. nr. 45445 din 9 august 2012, reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în perioada 20 iulie 1955 - 29 februarie 1968 ca ofiţer în cadrul Direcţiei Regionale de Securitate Ploieşti.
Astfel, s-a reţinut că înscrisul - Raport de investigaţii datat 4 noiembrie 1952 semnat slt. de securitate G.B. nu poate fi atribuit pârâtului, fiind întocmit anterior perioadei menţionate în adresa S.R.I.
În ceea ce priveşte Nota informativă din 30 septembrie 1955, pârâtul a arătat că nu are nicio legătură cu "tov. B." menţionat în rezoluţie şi că nu a lucrat niciodată în "acţiunea C.".
Astfel, Curtea a constatat că respectivul înscris (Nota din 30 septembrie 1955), deşi întocmit în perioada în care S.R.I. confirmă că pârâtul a lucrat la Direcţia Regională de Securitate Ploieşti, nu constituie o probă directă şi de necombătut că pârâtul ar fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
În ceea ce priveşte Dosarul I 1145 privind pe T.I., pârâtul a arătat că mapa operativă nu a fost pusă în aplicare. Curtea a constatat că teza pârâtului este corectă.
Astfel, a reţinut instanţa că în dosarul privind pe T.I. se regăsesc înscrisuri conţinând informaţii personale privind pe T.I., fără a rezulta din conţinutul acestora care au fost metodele utilizate pentru obţinerea informaţiilor şi dacă respectivele metode au condus la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului.
În ceea ce priveşte Dosarul nr. R 152 (cota C.N.S.A.S.) privind recrutarea lui M.I.Q., instanţa a reţinut că reclamantul nu a invocat şi nici nu a probat în ce măsură pârâtul ar fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Altfel spus, simpla recrutare a unui terţ, fără ca în urma acestei activităţi în sarcina pârâtului să se fi probat în concret încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului face neîndeplinită cea de-a doua condiţie prevăzută de lege, pentru constatarea calităţii de lucrător al fostei Securităţi.
2. Motivele de recurs
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S. care a solicitat, în temeiul art. 299 şi 3041 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii şi admiterea acţiunii în sensul constatării calităţii de colaborator al Securităţii a numitului B.G.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul-reclamant a arătat următoarele:
- prima instanţă a aplicat eronat prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
- încălcarea dreptului la viaţă privată s-a produs în momentul în care Securitatea, prin intermediul intimatului a obţinut şi a folosit informaţii despre persoana vizată, familia şi apropiaţii acesteia, fără acordul acesteia.
3. Considerentele şi soluţia instanţei de control judiciar
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., prin raportare la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, respingerea recursului ca nefondat.
Sentinţa atacată este legală şi temeinică, în speţă nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel că nu se impune casarea sau modificarea sentinţei.
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată în funcţie de situaţia faptică.
Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, după cum s-a reţinut şi de către prima instanţă, prin colaborator al Securităţii se înţelege persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Rezultă aşadar că în sensul dorit de legiuitor faptul colaborării cu Securitatea implică întrunirea a trei condiţii legale referitoare la:
- acţiunile persoanei în cauză: furnizarea de informaţii sub orice formă;
- conţinutul informaţiilor: referitoare la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi
- scopul acestor informaţii: să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, consideră că recurentul-reclamant a probat numai îndeplinirea uneia dintre condiţiile cumulative de la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, privind calitatea de lucrător al Securităţii, respectiv aceea că pârâtul-intimat şi-a desfăşurat activitatea în perioada 20 iulie 1955 - 29 februarie 1968 ca ofiţer în cadrul Direcţiei Regionale de Securitate Ploieşti. Însă, reclamantul-recurent nu a probat şi îndeplinirea celei de-a doua condiţii cumulative, respectiv ca în calitatea sa de ofiţer de Securitate pârâtul-intimat să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Notele informative existente la dosarul cauzei, prin conţinutul lor, nu dezvăluie o activitate potrivnică regimului comunist, după cum nu se poate reţine nici că ar fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale unor persoane determinate şi nici măcar "determinabile", dat fiind caracterul acestora de generalitate.
Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate şi ca atare nu pot fi primite nici celelalte critici formulate de recurentul-reclamant faţă de conţinutul declaraţiilor pârâtului-intimat, întrucât după cum corect s-a reţinut şi de prima instanţă, pârâtul-intimat, conform Adresei S.R.I. nr. 45445 din 9 august 2012, şi-a desfăşurat activitatea în perioada 20 iulie 1955 - 29 februarie 1968 ca ofiţer în cadrul Direcţiei Regionale de Securitate Ploieşti, astfel că înscrisul Raport de investigaţii datat 4 noiembrie 1052 semnat slt. securitate G.B. nu poate fi atribuit intimatului, fiind întocmit anterior perioadei menţionate în adresa S.R.I.
Aşa fiind, nu se poate reţine că declaraţiile sau informările pârâtului-intimat ar fi fost date în scopul îngrădirii unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nefiind întrunită nici cu privire la aceste note cerinţa expresă a textului de lege aplicabil în cauză, în sensul arătat.
Reţinând aşadar, raportat la conţinutul şi substanţa tuturor notelor examinate, că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele textului de lege incident pentru a se putea reţine calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind neîntemeiate pentru argumentele învederate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinţei nr. 5209 din 24 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 417/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2418/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
