ICCJ. Decizia nr. 4607/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4607/2014
Dosar nr. 4093/21/2013
Şedinţa publică de la 3 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată şi hotărârea instanţei de fond.
Prin acţiunea civilă promovată şi înregistrată la data de 11 februarie 2013 pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. 4093/212/2013, reclamanta SC T.M.N. SA a solicitat obligarea pârâtei SC S.I. SRL la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului aferent imobilului H.S. din Eforie Nord.
La data de 14 mai 2013, pârâta SC S.I. SRL, prin Note de şedinţă a invocat excepţia de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 20 septembrie 1999 emis de Autoritatea Naţională pentru Turism din cadrul Ministerului Turismului.
Judecătoria Constanţa, prin încheierea de şedinţă din data de 21 iunie 2013, a dispus în baza disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004 sesizarea instanţei de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Constanţa cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 iulie 2013 sub nr. x/2013, iar prin încheierea de şedinţă din data de 20 august 2013, Tribunalul Constanţa a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a dispus soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 26 august 2013 sub nr. x/2013.
Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 277/CA din 11 septembrie 2013 a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu şi a respins excepţia de nelegalitate a actului administrativ - Certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 20 septembrie 1999 emis de Autoritatea Naţională pentru Turism invocată de reclamanta SC S.I. SRL ca inadmisibilă.
A reţinut, în esenţă, că excepţia de nelegalitate invocată vizează Certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 20 septembrie 1999 emis de Autoritatea Naţională pentru Turism din cadrul Ministerului Turismului, act administrativ cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 şi în raport cu jurisprudenţa trasată de instanţa supremă, pentru situaţia dedusă judecăţii disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004 sunt înlăturate, nefiind aplicabile, astfel încât pârâta nu are la dispoziţie calea excepţiei de nelegalitate pentru a înlătura aplicarea actului administrativ contestat.
Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC S.I. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit acestor dispoziţii "Art. 4 - (1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze şi nici atunci când excepţia de nelegalitate a fost invocată în cauze penale.
(2) Instanţa de contencios administrativ se pronunţă, după procedura de urgenţă, în şedinţa publică, cu citarea părţilor şi a emitentului. În cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
(3) Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare şi se judecă de urgenţă şi cu precădere.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 11 octombrie 2013, iar recursul a fost înregistrat la data de 25 octombrie 2013, prin poştă, potrivit plicului aflat la dosar, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de textele legale sus citate.
Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei".
Cum în cauză, recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa lui, se va constata că recursul este tardiv formulat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC S.I. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 277/CA din 11 septembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 459/2014. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4632/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
