ICCJ. Decizia nr. 4657/2014. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4657/2014
Dosar nr. 2328/2/2013
Şedinţa publică de la 4 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 2328/2/2013, la data de 26 martie 2013, reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat în contradictoriu cu pârâta Ministerului Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contracte Phare, suspendarea executării procesului-verbal din 04 februarie 2013 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare privind proiectul FT RO2007/19343 ianuarie 01 (RO 2007/IB/JH/01) "Unification of the jurisprudence of courts and presecutor offices in Romania" emis de Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE, până la soluţionarea contestaţiei sau până la pronunţarea instanţei asupra legalităţii acestui titlu de creanţă.
În motivarea acţiunii, a arătat reclamantă că, prin procesul-verbal din 04 februarie 2013 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare privind proiectul FT RO2007/19343 ianuarie 01 (RO 2007/IB/JH/01) "Unification of the jurisprudence of courts and presecutor offices in Romania" emis de Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE s-a stabilit în sarcina Consiliului Superior al Magistraturii obligaţia de a restitui Autorităţii Contractante suma de 8.476,06 euro reprezentând cheltuială declarată neeligibilă ca urmare a neîndeplinirii indicatorilor prin proiectul finanţat prin Facilitatea de Tranziţie RO 2007/19343 ianuarie 01.
În cuprinsul procesului-verbal, s-a reţinut că, pentru o parte din activităţile prevăzute în contractul de twinning RO 2007-IB/JH din 01 a se realiza, nu a fost atins numărul minim de participanţi stabilit ca rezultat al activităţii. De asemenea, s-a menţionat că proiectul în cauză nu a mai fost verificat de OPCP cu privire la modul de utilizare a fondurilor europene acordate prin Facilitatea de Tranziţie.
A menţionat reclamanta că împotriva procesului-verbal a formulat contestaţie, în temeiul art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011.
Invocând dispoziţiile art. 50 din acelaşi act normativ, reclamanta a considerat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la existenţa unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, şi prevenirea unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, susţinând existenţa unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Prin Sentinţa nr. 1765 din 31 mai 2013, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul art. 50 din O.U.G. nr. 66/2001 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 a dispus suspendarea executării actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare din data de 4 februarie 2013 privind Proiectul FT RO2007/19343 ianuarie 01 emis de MFP -OPC PHARE, până la pronunţarea instanţei de fond.
Instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi pagubei iminente.
În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, Curtea a constatat că autoritatea emitentă a actului litigios a stabilit suma de 8.476,06 euro în sarcina de plată a CSM, pornind de la premisa că la activităţile de formare trebuiau să participe 60 de judecători în cazul activităţilor III.2.1, III.2.2 şi III.2.3, 300 de magistraţi în cazul activităţii III.2.4 şi 600 de magistraţi în cazul activităţii IV.1.2.
Cu privire la activitatea III.2.4, s-a reţinut că partea reclamantă nu şi-a asumat un angajament ferm de participare efectivă a 300 de magistraţi, ci condiţia contractuală priveşte organizarea a 7 campanii de diseminare a informaţiilor la care să participe "circa 300 de magistraţi", participând ulterior 239.
În opinia instanţei, în raţionamentul emitentului procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare din 04 februarie 2013 rezultă la nivel de aparenţă existenţa unui viciu logic, rezultat al greşitei calificări a obligaţiei incumbând în sarcina CSM. Astfel, s-a apreciat că obligaţia privind cei "circa 300 de magistraţi" ar fi una de rezultat, în sensul de a se asigura participarea efectivă a 300 de magistraţi, deşi din simpla lectură a textului ea rezultă a fi doar una de mijloace, partea reclamantă urmând a depune toate eforturile pentru a asigura participarea unui număr apropiat de cifra menţionată, dar fără a-şi lua angajamentul participării efective a 300 de magistraţi.
Curtea a subliniat că pentru a se putea reţine incidenţa unui caz bine justificat este suficient ca partea interesată să dovedească, potrivit art. 14 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. (t) din Legea nr. 554/2004, împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; altfel spus, partea interesată trebuie să dovedească doar o îndoială serioasă în privinţa legalităţii, iar nu însăşi nelegalitatea actului administrativ, aceasta din urmă făcând obiectul acţiunii în anulare, iar nu al celei de suspendare executare.
A apreciat Curtea că faţă de cele arătate, condiţia cazului bine justificat este îndeplinită, căci se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat.
Cât priveşte cea din urmă condiţie impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cea a prevenirii unei pagube iminente, înţelegând prin aceasta prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, Curtea a apreciat-o de asemenea ca fiind îndeplinită.
Astfel, după cum a arătat şi reclamantă, este de notorietatea insuficienţa fondurilor alocate instituţiilor publice, iar o eventuală executare intempestivă a debitului poate fi de natură a perturba activitatea instituţiei reclamante, cu atât mai mult cu cât suma respectivă rezultă a fi fost deja plătită către partenerul contractual, ea nefiind bugetată către CSM, ci reprezentând cotă din fonduri europene.
2. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei nr. 1765 din 31 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Monitorizare Instrumente Financiare Nerambursabile solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare.
Criticile aduse sentinţei recurate vizează, în esenţă, următoarele aspecte.
Instanţa de fond nu şi-a motivat sentinţa pronunţată.
În opinia recurentului, în conformitate cu prevederile art. 425 din noul C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Asupra cazului bine justificat, îndeplinirea acestei condiţii ar putea fi reţinută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate.
În cazul de faţă reclamantul nu a dovedit cazul bine justificat care potrivit doctrinei, ar constitui împrejurări de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului atacat.
În ceea ce priveşte susţinerile instanţei referitoare la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, în opinia recurentei nu pot fi reţinute, întrucât executarea unei obligaţii bugetare - din fonduri europene - stabilită prin procesul-verbal contestat nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă.
Reţinerile instanţei cu privire la insuficienţa fondurilor alocate instituţiilor publice care la o eventuală executare a debitului, poate perturba activitatea instituţiei reclamante, nu reprezintă argumente care să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În opinia recurentului faptul că suma alocată a fost deja plătită către partenerul contractual nu justifică paguba iminentă reţinută de instanţa de fond.
3. Procedura de soluţionare a recursului
3.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 4 iunie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 15 iulie 2014 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul recurentului Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Monitorizare Instrumente Financiare Nerambursabile ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
4. Cu privire la fondul recursului
4.1 Analiza motivelor de casare invocate
Conform celor expuse anterior, reclamantul a învestit instanţa, cu o cerere de suspendare a executării procesului-verbal din 04 februarie 2013 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare privind proiectul FT RO2007/19343 ianuarie 01 (RO 2007/IB/JH/01) "Unification of the jurisprudence of courts and presecutor offices in Romania" emis de Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE, până la soluţionarea contestaţiei sau până la pronunţarea instanţei asupra legalităţii acestui titlu de creanţă.
Prin sentinţa ce formează obiectul recursului, instanţa s-a pronunţat în sensul admiterii cererii formulată de reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul art. 50 din O.U.G. nr. 66/2001 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 dispunând suspendarea executării actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare din data de 4 februarie 2013 privind Proiectul FT RO2007/19343 ianuarie 01 emis de MFP -OPC PHARE, până la pronunţarea instanţei de fond.
Faptul că, prin Sentinţa nr. 827 din 12 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 4893/2/2013, instanţa învestită cu acţiunea în anulare, a dispus anularea actului administrativ contestat, reprezintă în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, o împrejurare legată de starea de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond învestită cu acţiunea în anularea actului administrativ, care formează obiectul cererii de suspendare a executării întemeiate pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 în prezenta cauză, conferă consistenţă concluziei că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 15 din Legea nr. 554/2004, a măsurii provizorii de suspendare a executării actului a cărui nelegalitate a fost constată în fond în cadrul acţiunii în anulare.
Din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.
În cauză, este necontestat că, prin măsura dispusă de autoritatea publică pârâtă, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, s-a produs o perturbare evidentă a activităţii acesteia, cu consecinţe grave în desfăşurarea activităţii publice. Or, în situaţia în care această consecinţă este cauzată de un act administrativ în privinţa căruia a fost răsturnată prezumţia de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că se reţine îndeplinirea condiţiei referitoare la prevenirea unei pagube iminente.
4.2. Soluţia instanţei de recurs
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală, Monitorizare, Instrumente Financiare Nerambursabile împotriva Sentinţei nr. 1765 din 31 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 decembrie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4656/2014. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4658/2014. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
