ICCJ. Decizia nr. 4633/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4633/2014
Dosar nr. 901/33/2014
Şedinţa de la 3 decembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 497/100/2014, reclamanţii I.F.L., P.L.M., H. (căs. M.) I.M., L. (căs. M.) O.C. şi V.F.D. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Universitatea S.H., solicitând obligarea primului pârât la tipărirea formularelor tipizate a diplomei de licenţă şi a suplimentului la diplomă pentru absolvirea Facultăţii de Management Braşov, Facultăţii de Psihologie - specializarea psihologie şi Facultăţii de drept şi administraţie publică - specializare Drept, din cadrul Universităţii S.H., ca urmare a promovării examenului de licenţă promoţia 2009.
Au mai solicitat să fie obligată pârâta Universitatea Spiru Haret să procedeze în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinţei la eliberarea diplomelor sub sancţiunea unor penalităţi de câte 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei.
În motivare, reclamanţii au arătat, în esenţă, că au urmat cursurile facultăţilor menţionate din cadrul din cadrul Universităţii S.H., iar în anul 2009, au susţinut şi promovat Examenul de Licenţă în sesiunea din iulie 2009, în acest sens, Universitatea pârâtă eliberându-le adeverinţa care atesta acest lucru.
Pârâta Universitatea S.H. a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanţei să ia act că şi-a îndeplinit obligaţiile legale de a emite adeverinţele de studiu pentru reclamanţi şi a făcut demersuri către Ministerul Educaţiei Naţionale în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenţilor pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire SC „R.” SA aceste formulare, în scopul livrării lor.
Pârâta Universitatea „S.H.” a formulat şi cerere de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei Naţionale, solicitând ca acesta să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi a suplimentului la diplomă pentru reclamantă sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi să fie obligat chematul în garanţie Ministerul Educaţiei Naţionale la plata tuturor sumelor solicitate de la subscrisă, cu orice titlu.
La termenul din data de 22 mai 2014, instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Maramureş.
Prin sentinţa civilă nr. 2097 din 22 mai 2014, Tribunalul Maramureş a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut, în esenţă, faptul că, prin cererea de chemare în judecată reclamanta solicită obligarea Ministerului Educaţiei Naţionale să aprobe tipărirea formularelor tipizate necesare eliberării diplomei de licenţă. Faţă de rangul de autoritate publică centrală a ministerului pârât, tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportate la cele ale art. 3 alin. (1) C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 901/33/2014.
Prin sentinţa civilă nr. 347 din 17 septembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, înaintând dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că obiectul acţiunii formulate de reclamanţi este reprezentat de obligarea unei instituţii de învăţământ superior la eliberarea diplomelor de licenţă şi a suplimentelor la diplomă către reclamanţi, pentru examenul de licenţă susţinut în sesiunea iulie 2009.
În acest context a apreciat că Universitatea S.H. este o autoritate publică locală, iar pentru stabilirea competenţei materiale, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv criteriul rangului autorităţii publice pârâte în sistemul administraţiei publice, care stabileşte competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., republicat, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş.
Pentru a se pronunţa astfel, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate:
Înalta Curte constată că obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă, în principal, la obligarea unei instituţii de învăţământ superior, respectiv Universitatea S.H., la eliberarea diplomei de licenţă, către reclamanţi, absolvenţi ai unui examen de licenţă.
Pârâta Universitatea S.H. poate fi încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiţie orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Universitatea „S.H.” din Bucureşti a fost înfiinţată prin Legea nr. 443/2002, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
Faptul că instituţiile de învăţământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, în condiţiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamantă) nu le plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului naţional de învăţământ. Această reglementare prevedea că, la nivel naţional, autonomia universitară se manifesta prin relaţia directă a rectorului instituţiei de învăţământ superior cu Ministerul Educaţiei care, printre altele, avea competenţa de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului şi de a-l suspenda din funcţie.
Aceste prerogative legale revin unui organ central al administraţiei publice, astfel că unitatea de învăţământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educaţiei Naţionale.
În cauza de faţă, Universitatea „S.H.” nu poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le poate emite sunt consecinţa unei delegări de competenţe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem naţional de învăţământ.
În mod evident, Universitatea „S.H.” nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conţine o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu.
În speţa de faţă, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, care menţionează următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale (…)”.
Pentru stabilirea competenţei materiale, articolul aflat în discuţie instituie două criterii, cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice, respectiv criteriul valoric, în cauză fiind aplicabil primul criteriu enunţat anterior, motiv pentru care tribunalul este competent să soluţioneze acest litigiu.
În fine, se va avea în vedere şi soluţia de principiu pentru unificarea practicii, adoptată la 20 februarie 2012, în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform căreia, aparţine tribunalului competenţa de soluţionare a litigiilor având ca obiect obligarea unei universităţi să emită un act administrativ sau să efectueze o operaţiune administrativă, întrucât universitatea este asimilată unei autorităţi publice locale.
Celelalte capete de cerere, precum şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei Naţionale sunt petite accesorii care intră în competenţa materială de soluţionare a instanţei competente să soluţioneze petitul principal conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ. aplicabil şi în această materie conform art. 28 din Legea nr. 554/2004.
Caracterul accesoriu al acestor petite rezultă din împrejurarea că sunt concepute pentru a asigura condiţiile necesare eliberării propriu- zise a diplomei de licenţa şi au aşadar ca premisă obligaţia pârâtei Universitatea S.H. de a elibera actele solicitate de către reclamanţi. Or, în măsura în care aceasta obligaţie nu subzistă nu pot exista nici obligaţiile pretinse în aceste petite şi similar dacă obligaţia din capătul principal de cerere subzistă pot subzista şi aceste obligaţii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine Tribunalului Maramureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii I.F.L., P.L.M., H. (căs. M.) I.M., L. (căs. M.) O.C., V.F.D., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Universitatea S.H., în favoarea Tribunalului Maramureş.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4632/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4656/2014. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
