ICCJ. Decizia nr. 4762/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4762/2014
Dosar nr. 855/44/2012
Şedinţa publică de la 11 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 25/2013 din 24 ianuarie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a H.G. nr. 353/2012, formulată de reclamanţii G.I. şi I.M.C. şi a respins, totodată, cererea de anulare a H.G. nr. 353/2012, formulată de reclamanţi în contradictoriu cu Guvernul României.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că H.G. nr. 353 din 26 aprilie 2012 a fost adoptată de Guvernul României pentru aprobarea Regulamentului de Organizare și funcționare a Uniunii Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România, considerând că în adoptarea acestei hotărâri de guvern nu s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Prin urmare, a apreciat Curtea, toate criticile aduse de reclamanți sunt simple alegații fără niciun suport probatoriu, iar prevederile H.G. nr. 353/2012 sunt în conformitate cu dispozițiile Legii 24/2011 și nu adaugă la aceasta.
Totodată, s-a reţinut că termenul de 6 luni prescurtat de art. 4 din ordonanță nu este un termen de decădere, ci unul de recomandare.
În ceea ce privește cererea de suspendare, Curtea a constatat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, deoarece nu există un caz bine justificat, în sensul că nu există nicio îndoială cu privire la legalitatea adoptării H.G. nr. 353/2012 şi, de asemenea, nu există paguba iminentă, pentru că reclamanții nu pot justifica un prejudiciu viitor care să le afecteze mijloacele de subzistență.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul G.I., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- actul administrativ atacat a fost emis cu încălcarea termenului prevăzut de O.G. nr. 24/2011, respectiv termenul maxim de 6 luni (art. 44 din ordonanţă), iar instanţa de fond a calificat în mod greşit acest termen ca fiind un termen de recomandare;
- cererea de suspendare a actului administrativ atacat a fost respinsă neîntemeiat şi nemotivat;
- la data emiterii H.G. nr. 353 din 26 aprilie 2012 (actul atacat) regulamentul de organizare şi funcţionare al Uniuni nu fusese supus adoptării Conferinţei Naţionale, fapt ce atrage nulitatea hotărârii de guvern;
- nu au fost analizate obiecţiunile de nelegalitate cu privire la articolele din hotărârea de guvern care stabilesc modul de constituire a filialelor (impunerea unui număr minim de membrii, existenţa unor filiale care cuprind membri din mai multe judeţe).
Criticile formulate de recurent se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi criticile formulate de recurent, instanţa de control judiciar constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 261 alin. (1) hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă „(…) 5. motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”. În speţă, instanţa de fond nu s-a conformat acestor exigenţe legale, ci a respins în bloc „toate criticile aduse de reclamanţi”, iar respingerea cererii de suspendare este motivată numai în drept. În acest sens, se afirmă în cuprinsul hotărârii judecătoreşti că „toate prevederile H.G. nr. 353/2012 sunt în conformitate cu dispoziţiile O.G. nr. 24/2011”.
Rezultă din aceste constatări că motivele acţiunii reclamantului nu au fost analizate punctual.
Totodată, instanţa de fond a omis un aspect procedural esenţial în judecarea cauzei, în sensul că nu s-a pus în discuţie introducerea în cauză a beneficiarului actului administrativ atacat, respectiv a U.N.E.V.A.R. (persoană juridică faţă de care o eventuală hotărâre de admitere a acţiunii reclamantului îşi produce efectele).
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2), (3) şi (5) şi art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, dispunându-se casarea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru ca aceasta din urmă să pună în discuţia părţilor introducerea în cauză a persoanei juridice UNEVAR şi să se pronunţe motivat asupra fondului cauzei, respectiv asupra motivelor din acţiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de G.I. împotriva sentinţei nr. 25/2013 din 24 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4761/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4765/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
