ICCJ. Decizia nr. 4770/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4770/2014
Dosar nr. 7994/2/2012
Şedinţa publică de la 11 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1686 din 24 mai 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul P.P.A. şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în sarcina pârâtului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat în fapt că, prin cererile din 24 octombrie 2005 şi din 20 ianuarie 2010 adresate Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de către Consiliul Superior al Magistraturii, respectiv cererea din 07 februarie 2008 formulată de domnul S.I., precum şi prin cererea din 10 octombrie 2008 adresată instituţiei reclamante de către domnul M.T., s-a solicitat verificarea domnului P.P.A. în calitate de judecător la Tribunalul Prahova. Ţinând cont de prevederile art. 3 lit. i) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, cererea formulată a fost considerată legală. De asemenea, prin cererea din 06 mai 2010 adresată Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de către domnul R.D., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii. Astfel, în dosarul solicitat în temeiul legii de către domnul R., pârâtul figurează. Ţinând cont de prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 şi această cerere a fost considerată legală.
Curtea a reţinut, astfel cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 21 august 2012, precum şi al înscrisurilor care au fost ataşate acţiunii, că domnul P., având gradul de locotenent major în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti, Sectorul Agricol Ilfov a participat activ la urmărirea informativă a scriitorului G.C., lucrat de organele de securitate deoarece fusese semnalat cu comentarii duşmănoase la adresa regimului comunist. Astfel, pentru documentarea activităţii ostile a acestuia, pârâtul a propus recrutarea de noi surse informative din anturajul scriitorului, o mai bună încadrare cu sursele existente. Activitatea desfăşurată de pârât a constat, într-o primă fază în instruirea şi dirijarea reţelei informative pe lângă urmărit, cu scopul de a stabili pe mai departe „comportamentul, activitatea, atitudinea şi comentariile negative”, de a identifica persoane din anturaj şi legăturile acestora. Ca urmare a informaţiilor adunate prin reţeaua informativă timp de aproape 2 ani, cpt. P. reanalizează cazul „Scriitorul”, conchizând că „şi în prezent are manifestări duşmănoase, face comentarii negative de natură politică şi colportează ştirile postului de radio „E.L.”. Ca urmare, propune o serie de măsuri prin care urmăreşte „influenţarea pozitivă” a urmăritului pentru a renunţa la acest comportament. Printre acestea, dirijarea informatorului „S.S.” pentru a afla locul unde îşi păstrează lucrările în scopul iniţierii unei percheziţii secrete, precum şi interceptarea corespondenţei.
Ca dovezi, Curtea a mai constatat ca unele file din dosar atestă ca intimatul răspundea de „combinaţiile initiate în scopul efectuării unei percheziţii domiciliare sub acoperirea organelor de miliţie, pentru a şti dacă suspecţii deţineau scrieri cu caracter duşmănos (…)” şi că instruia surse ca să „furnizeze informaţii despre activitatea, comportamentul şi relaţiile scriitorului C.G.; se va informa ofiţerul care răspunde pe linie de artă cultură despre aspectele legate de actorul S.P. (…) sursa a fost instruită să identifice cine este K. (…) să semnaleze natura relaţiilor din cercul de prieteni al lui (…)”.
Redând şi examinând dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 şi art. 28-35 din Constituţia României, Curtea a apreciat că prin supravegherea şi urmărirea repetată, sistematică din partea Securităţii şi a colaboratorilor săi, drepturile prevăzute de Constituţia din anul 1965 dobândeau un conţinut iluzoriu, prin restrângerea lor.
Pentru aceste motive, sesizarea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a fost apreciată ca fiind întemeiată, motiv pentru care Curtea de apel a admis-o.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul P.P.A., susţinând că hotărârea este nelegală şi netemeinică pentru următoarele argumente:
- sentinţa pronunţată de instanţa de fond este nemotivată, aceasta necuprinzând referiri punctuale la apărările reclamantului, ci exclusiv aprecieri generale la instituţia fostei securităţi şi citarea unor articole din O.U.G. nr 24/2008;
- instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, în cauză nefiind întrunite condiţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Nu se poate considera că simpla propunere a unor măsuri de urmărire sau verificare a corespondenţei unei persoane reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale, din moment ce nu s-a dovedit că persoana respectivă era vizată pentru atitudinea sa anticomunistă. În perioada analizată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (1986 - 1989) calitatea sa era aceea de ofiţer de contraspionaj, activitate reglementată de HCM nr. 924/1964 şi alte acte normative şi care presupunea măsuri informative de securitate a Preşedintelui României de la acea dată.
Criticile formulate de recurent se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele motive:
Potrivit art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, între altele „(…) 5. motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”.
În speţă instanţa de fond a omis să analizeze apărările pârâtului prin referire punctuală la acestea, procedând la o respingere în bloc a lor şi la citarea definiţiei legale a calităţii de lucrător al fostei securităţi.
În acţiunea reclamantei au fost prezentate un număr de 6 (şase) dosare de urmărire informativă, instanţa făcând referire la unul singur. Totodată, nu au fost analizate argumentele pârâtului privind inexistenţa încălcării sau îngrădirii drepturilor fundamentale în acele cazuri.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. proc. civ. instanţa de control judiciar va admite recursul, apreciind că se impune casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru soluţionarea fondului cauzei prin analiza argumentată a apărărilor părţilor, conform exigenţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P.P.A. împotriva sentinţei civile nr. 1686 din 24 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4765/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4773/2014. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
