ICCJ. Decizia nr. 4761/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4761/2014
Dosar nr. 3924/2/2012
Şedinţa publică de la 11 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1352 din 17 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională Poşta Română SA prin Direcţia Regională de Poştă Sud-Muntenia, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea unei prevederi dintr-o hotărâre de guvern, prin care se constată apartenenţa unui imobil la domeniul public al comunei C., jud. Teleorman.
Curtea a apreciat că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, întrucât instanţa nu poate examina legalitatea hotărârii de guvern menţionate, în condiţiile în care comuna C., în calitate de beneficiar al actului administrativ atacat, nu este chemată in judecată, deoarece ar încălca principiul contradictorialităţii, ce guvernează procesul civil, cu consecinţa ignorării dreptului la apărare al autorităţii publice care, în ipoteza înlăturării din ordinea juridică a prevederii a cărei anulare se solicită, ar fi direct vătămată.
Având în vedere că reclamanta a arătat în mod explicit că nu înţelege să solicite introducerea în cauză a comunei C., şi în raport de dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat imposibilitatea introducerii în cauză din oficiu a beneficiarului hotărârii atacate, deoarece ar fi încălcat principiul disponibilităţii, principiu fundamental al procesului civil, ce nu poate fi îngrădit de rolul activ al instanţei de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamanta Compania Naţională Poşta Română SA a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta a criticat interpretarea dată de instanţa de fond prevederilor art. 161 din Legea nr. 554/2004, interpretare pe care o apreciază ca total greşită faţă de conţinutul textului legal în discuţie din care rezultă că instanţa avea posibilitatea ca din oficiu să dispună introducerea în cauză a comunei C. Ca o consecinţă a acestei eronate interpretări a dispoziţiei legale, în mod nelegal instanţa a respins cererea formulată în contradictoriu cu Guvernul României ca inadmisibilă, neanalizând fondul cererii, iar în aceste condiţii se solicită ca faţă de art. 3041 C. proc. civ. să se admită recursul, să se modifice în tot sentinţa recurată, iar pe fond să se admită acţiunea şi să se anuleze în parte H.G. nr. 861 din 24 august 2011 şi anume a art. 1 alin. (13) potrivit căruia ‹‹La anexa nr. 27 „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei C.” după poziţia nr. XX se introduc două noi poziţii, poziţiile nr. YY şi WW, potrivit anexei nr. 11››.
Reiterează recurenta că introducerea în domeniul public al comunei C. a imobilului prevăzut la poziţiile nr. YY şi WW s-a făcut cu încălcarea abuzivă a dreptului de proprietate pe care Compania Naţională Poşta Română SA îl are încă de la data înfiinţării sale asupra acestui imobil.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Examinând cauza, Înalta Curte reţine că recursul este fondat şi îl va admite, urmând a se casa sentinţa atacată şi a se trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru a soluţiona fondul cauzei cu care a fost învestită. Soluţia propusă de recurentă, anume aceea de a se modifica sentinţa şi de a se admite acţiunea de către instanţa de recurs, nu poate fi acceptată deoarece ar presupune încălcarea principiului organizării justiţiei pe sistemul dublului grad de jurisdicţie al cărui rol este acela de a asigura un control judiciar efectiv al unei hotărâri judecătoreşti de către o instanţă superioară.
Este întemeiată critica recurentei privitoare la interpretarea greşită dată de prima instanţă dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, intitulat „Introducerea în cauză a altor subiecte de drept” (introdus prin pct. 24 din Legea nr. 262/2007 începând cu 2 august 2007), potrivit căruia „Instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept”.
Trimiterile făcute de judecătorul fondului la principiile disponibilităţii, contradictorialităţii şi al dreptului la apărare sunt corecte în principiu, numai că în cazul proceselor în contencios administrativ (ramură a dreptului public) în care drepturile/interesele legitime şi obligaţiile particularilor sunt puse în balanţă cu interesul public, tocmai pentru a se regla această poziţie de inegalitate juridică, legiuitorul a pus la dispoziţia instanţei mijloace procedurale de natura celor menţionate în cuprinsul art. 161 din Legea contenciosului administrativ.
Teza a II-a din articolul legal precitat are în vedere ipoteza în care partea interesată nu cere introducerea în cauză a altui subiect de drept (în cauza de faţă, beneficiarul hotărârii de guvern a cărui anulare parţială s-a cerut), dând posibilitatea introducerii din oficiu în cauză a unei entităţi interesate, fireşte, după cum se prevede expres, numai după punerea în discuţie a acestei necesităţi.
Or, în speţă, instanţa a procedat corect până la un punct, punând în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a comunei C. (încheierea din 20 martie 2013), însă după exprimarea punctului de vedere al reclamantei Compania Naţională Poşta Română SA care a considerat că faţă de obiectul cererii de chemare în judecată comuna C. nu are calitate procesuală pasivă, nu a procedat în sensul art. 161 din Legea nr. 554/2004, respingând acţiunea ca inadmisibilă.
Având în vedere calitatea comunei C. de beneficiar al actului administrativ individual supus cenzurii instanţei de contencios administrativ individual de către reclamantă, Înalta Curte constată că este absolut necesară prezenţa în proces a acestei unităţi administrativ teritoriale pentru a-şi face apărările în condiţiile în care Compania Naţională Poşta Română SA îşi fundamentează demersul judiciar pe dreptul său de proprietate asupra imobilului la care face referire art. 1 pct. 13 din H.G. nr. 861/2011 pentru modificarea şi completarea unor anexe la H.G. nr. 1358/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Teleorman, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Teleorman, anexa nr. 27 din H.G. nr. 1358/2001 vizând „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei C.”.
Ca urmare, se va face aplicaţia art. 312 alin. (3) teza II subteza „în toate cazurile în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului”, din C. proc. civ., astfel că urmare a admiterii recursului, se va casa sentinţa recurată şi se va trimite pricina spre rejudecare aceleiaşi instanţe care va dispune în conformitate cu art. 161 din Legea nr. 554/2004 introducerea în cauză, din oficiu, a comunei C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Compania Naţională Poşta Română SA împotriva sentinţei civile nr. 1352 din 17 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4751/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4762/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
