ICCJ. Decizia nr. 4783/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4783/2014
Dosar nr. 3369/87/2013
Şedinţa de la 11 decembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 august 2013, prin cererea înregistrată sub nr. 3369/87/2013 pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamantul Pană I Paraschiv a chemat în judecată civilă pe pârâţii Primăria Beuca, Primarul Comunei Beuca şi Preşedintele Consiliului Local Beuca - C.A. şi a solicitat instanţei de judecată să constate că pârâţii, prin activitatea lor, i-au încălcat o serie de drepturi şi libertăţi.
La data de 27 august 2013, reclamantul şi-a precizat cererea formulată, solicitând instanţei să dispună anularea avizului nr. 26398/2013 emis de A.N.F.P. prin care a aprobat desfiinţarea postului de inspector agricol cu studii superioare, să constate că a dobândit dreptul prevăzut de art. 52 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţia României, privind repararea pagubei produse din cauza parţilor pârâte din proces, să constate că a dobândit dreptul de proprietate pentru terenul arabil extravilan deţinut de autorul său Pana N Ion şi să fie repus în proprietate conform titlului de proprietate emis pe numele autorului său .
Reclamantul a solicitat plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei şi daune morale în cuantum de 128.750 lei pentru faptul că era îndreptăţit să ocupe postul de inspector agricol, prin concurs, conform pregătirii şi experienţei sale profesionale, motiv pentru care a apreciat că 50% din suma calculata la daune materiale reprezintă prejudiciul său moral.
Prin sentinţa civilă nr. 1396 din 6 noiembrie 2013, Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi de contencios administrativ şi fiscal, a disjuns judecata cauzei privind soluţionarea capătului de cerere având ca obiect repunerea în proprietate conform titlului de proprietate emis pe numele de P.N.I., a admis excepţia competenţei materiale a soluţionării cauzei, invocată din oficiu, cu privire la soluţionarea capătului de cerere având ca obiect repunerea în proprietate conform titlului de proprietate emis pe numele de P.N.I., a declinat competenţa de soluţionare cauzei cu privire la capătul de cerere având ca obiect repunerea în proprietate conform titlului de proprietate emis pe numele de P.N.I. în favoarea Judecătoriei Roşiorii de Vede, a admis excepţia competenţei materiale a soluţionării cauzei, invocată din oficiu, având ca obiect anularea avizului nr. 26398/2013, emis de către A.N.F.P. şi plata despăgubirilor şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 1999 din 23 iunie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a a dmis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzelor reunite privind pe reclamantul P.I.P., în contradictoriu cu pârâţii A.N.F.P., Primăria Beuca, Primarul comunei Beuca - G.A. şi C.A. - Preşedintele Consiliului Local Beuca, în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzelor reunite şi a înaintat cauzele reunite către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Regulatorul de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Teleorman, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, prin cererile conexate reclamantul a solicitat constatarea nulităţii avizului emis de pârâta A.N.F.P. sub nr. 26398 din 18 iulie 2013 şi recunoaşterea dreptului în favoarea reclamantului de avea acces la ocuparea unui loc de muncă conform pregătirii profesionale, solicitând, totodată, daune materiale.
Constatând că obiectul litigiului priveşte raportul de serviciu al funcţionarului public, Înalta Curte reţine că în această situaţie devin aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 în stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei.
Astfel, dispoziţiile arătate prevăd faptul că sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
Înalta Curte reţine că în cauza dedusă judecăţii sunt aplicabile, în stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei, dispoziţiile din Legea privind statutul funcţionarilor publici, având în vedere obiectul cauzei ce priveşte drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcţionarului public cu statut special.
Întrucât litigiul priveşte drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcţionarului public, competenţa materială se stabileşte exclusiv în temeiul dispoziţiilor din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost completată şi modificată, fără a avea în vedere criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat, conform Legii contenciosului administrativ.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul P.I.P. în contradictoriu cu pârâţii A.N.F.P., Primăria Beuca, Primarul Comunei Beuca - G.A. şi C.A. - Preşedintele Consiliului Local Beuca, în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4781/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4784/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
