ICCJ. Decizia nr. 488/2014. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 488/2014
Dosar nr. 24/2/2012
Şedinţa publică de la 4 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A.T.G. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., anularea Deciziei nr. 708 din 14 decembrie 2011, exonerarea de plata amenzii în cuantum de 100.000 RON şi în subsidiar constatarea faptului că sancţiunea aplicată de pârât este disproporţionată faţă de gravitatea faptei reţinute şi înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a somaţiei publice sau diminuarea spre minimul prevăzut de lege a cuantumului amenzii aplicate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că decizia contestată a fost adoptată în cadrul şedinţei din data de 14 decembrie 2010 a C.N.A., urmare a unui raport de monitorizare, în temeiul art. 35 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului.
A criticat decizia contestată pentru nerespectarea art. 10 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi fără a individualiza corespunzător sancţiunea aplicată, în baza unor date eronate, iar, pe de altă parte, abaterea nu este atât de gravă încât să justifice aplicarea unei sancţiuni cu amenda de 100.000 RON.
Prin Sentinţa civilă nr. 959 din data de 11 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta SC A.T.G. SA, şi, în consecinţă, a modificat Decizia nr. 708 din 14 decembrie 2011 emisă de C.N.A. diminuând cuantumul sancţiunii cu amendă până la concurenţa sumei de 20.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 504/2002; a respins în rest contestaţia, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 708 din 14 decembrie 2011, pârâtul C.N.A. a sancţionat cu amendă în cuantum de 100.000 RON radiodifuzorul SC A.T.G. SA, titulara licenţei audiovizuale din 25 ianuarie 1993 şi reautorizare din 14 iunie 1994 pentru postul de televiziune A. pentru încălcarea prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, anume "proporţia de spoturi publicitare televizate şi spoturi de teleshoping dintr-un interval de o oră nu poate depăşi 20%, respectiv 12 minute, în cazul televiziunii publice durata acestora nu poate depăşi 8 minute din timpul oricărei ore date".
Curtea a respins criticile reclamantei privind încălcarea dispoziţiilor art. 10 din O.G. nr. 2/2001 cu motivarea că Legea nr. 504/ 2002 este o lege specială care derogă de la legea generală (O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor) şi înlătură de la aplicare norma generală.
A constatat că pentru calculul duratei publicităţii au fost preluate măsurătorile efectuate de G., prelucrate ţinându-se seama de prevederile din Legea nr. 504/2002, că monitorizarea serviciilor de programe difuzat de postul A. a fost făcută pentru luna septembrie 2011 în intervalul orar 18 - 23 şi pentru luna octombrie 2011 în acelaşi interval orar, că în urma monitorizării s-a constatat că durata depăşirilor pentru luna septembrie a fost de 1 minut şi 7 secunde, numărul depăşirilor a fost de 28, iar depăşirea medie a fost de 2,39 secunde, iar pentru luna octombrie timpul de publicitate difuzat peste durata maximă legală a variat între minim o secundă şi maxim 446 secunde, astfel durata totală a depăşirilor a fost de 2 ore şi un minut, numărul depăşirilor a fost de 76, iar depăşirea medie a fost de un minut şi 35,5 secunde, iar reclamanta nu a dovedit faptul că aceste date ar fi eronate.
Reţinând că în perioada monitorizată de C.N.A., reclamanta a avut dreptul să difuzeze 263.520 secunde de publicitate (în septembrie 30 de zile x 6 intervale x 720 secunde = 129.600 secunde; în octombrie 31 de zile x 6 intervale x 720 secunde = 133.920 secunde), iar A. a difuzat 222.896 secunde de publicitate (septembrie 105.115 secunde de publicitate; octombrie 117.781 secunde de publicitate), cu 40.624 secunde mai puţină publicitate decât a avut dreptul, prima instanţă a apreciat că în mod greşit pârâtul a apreciat că este vorba despre o agresare nejustificată a publicului cu reclame televizate sau că este vorba despre o concurenţă neloială, iar amenda de 100.000 RON este o sancţiune mult prea aspră raportat la valoarea socială protejată sau la scopul pe care aplicarea acestei sancţiuni l-ar viza impunându-se diminuarea amenzii.
Împotriva Sentinţei civile nr. 4363 din 27 iunie 2012 a formulat recurs pârâtul C.N.A., solicitând modificarea acesteia în sensul menţinerii amenzii aplicate prin decizia contestată în cuantumul stabilit prin aceasta, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul a argumentat, în esenţă, că:
- dispozitivul sentinţei este în contradicţie cu motivarea în fapt, în condiţiile în care deşi instanţa de fond a reţinut toate constatările recurentului privind fapta sancţionată, a modificat decizia contestată în sensul diminuării cuantumului amenzii;
- sentinţa este netemeinică din perspectiva faptului că instanţa de fond a selectat din rapoartele de monitorizare a publicităţii pentru lunile septembrie şi octombrie 2011 acele situaţii care exemplificau depăşirile mai mici ale publicităţii, ignorând alte cazuri consemnate în rapoarte şi care semnificau depăşiri majore are limitei orare de publicitate legală;
- sentinţa a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, reţinând că intimata-reclamantă nu a utilizat pe toată perioada monitorizată publicitatea la care ar fi avut dreptul, în condiţiile în care perioada alocată publicităţii nu poate fi cumulată sau reportată, nu există derogări sau excepţii, iar aspectele avute în vedere de prima instanţă nu pot constitui criteriu legal de individualizare a sancţiunii;
- sancţiunea a fost legal aplicată raportat la numărul mare al depăşirilor publicităţii şi durata acestora, precum şi sancţiunile anterioare pentru fapte similare.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de materialul probator administrat şi cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul acţiunii introductive de instanţă îl constituie anularea Deciziei nr. 708 din 14 decembrie 2011, emisă de recurentul-pârât C.N.A., cu consecinţa exonerării reclamantei-intimate de la plata amenzii aplicate şi în subsidiar diminuarea amenzii care este disproporţionată cu gravitatea faptei.
În raport de obiectul acţiunii, instanţa fondului a avut a se pronunţa atât cu privire la legalitatea deciziei contestate, cât şi cu privire la respectarea principiului proporţionalităţii raportat la cuantumul amenzii aplicate.
Sub acest aspect, Curtea reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 708/2011, contestată în prezenta cauză, C.N.A. a sancţionat cu o amendă de 100.000 RON pe reclamanta-intimată SC A.T.G. SA - A., reţinând în sarcina sa încălcarea prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului.
Pentru a se reţine încălcarea prevederilor mai sus invocate a fost întocmit un raport de monitorizare pe perioada septembrie - octombrie 2011, prin care s-a constatat durata şi numărul depăşirilor limitei legale prevăzute de art. 35 din Legea nr. 504/2002.
Conform textului de lege mai sus invocat: "proporţia de spoturi publicitare televizate şi spoturi de teleshoping dintr-un interval de o oră nu poate depăşi 20%, respectiv 12 minute, în cazul televiziunii publice durata acestora nu poate depăşi 8 minute din timpul oricărei ore date".
În ceea ce priveşte fapta reţinută de recurentul-pârât C.N.A. în sarcina intimatei-reclamante, Curtea constată că în mod corect judecătorul fondului a analizat şi a apreciat probele administrate constatând că au fost încălcate prevederile art. 35 din Legea audiovizualului.
Faţă de împrejurarea, de asemenea, constatată de judecătorul fondului, bazată pe datele furnizate de raportul de monitorizare, că în inventarul supus monitorizării, reclamanta-intimată a utilizat per total, mai puţine secunde de publicitate decât avea dreptul (228.896 secunde în loc de 263.520 secunde, cât avea dreptul), în mod corect prima instanţă a apreciat că se impune o diminuare a amenzii aplicate.
Sub acest aspect, Curtea va constata că în raport de limitele amenzii prevăzute în lege pentru săvârşirea contravenţiei de la art. 35, respectiv 10.000 - 200.000 RON (art. 90 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 504/2002), reducerea amenzii de la 100.000 RON la 20.000 RON reprezintă o justă apreciere, având în vedere gravitatea faptei săvârşite raportat la valoarea socială protejată.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.A. împotriva Sentinţei civile nr. 4363 din data de 27 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 484/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 491/2014. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
