ICCJ. Decizia nr. 510/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 510/2014
Dosar nr. 108/64/2013
Şedinţa publică de la 5 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin Încheierea din data de 7 iunie 2013, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC R. SA în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili Bucureşti (în continuare A.N.A.F.) şi pe cale de consecinţă a dispus suspendarea formelor de executare silită pornite împotriva reclamantei în temeiul Raportului de inspecţie fiscală nr. FMC 231 încheiat la data de 25 septembrie 2012, a Deciziei de impunere nr. FMC 519 din 25 septembrie 2012, emise de către pârâtă, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anulare ce formează obiectul aceluiaşi dosar.
2. Cererea de recurs
Împotriva Încheierii din data de 7 iunie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în condiţiile art. 483 Noul C. proc. civ. şi art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (în continuare Legea nr. 554/2004), pârâta A.N.A.F.
2.1. Motivele de casare
În susţinerea recursului recurenta invocă un singur motiv de nelegalitate, reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., respectiv greşita aplicare a legii, cu referire la aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
2.2. Principalele argumente invocate
Prin argumentele prezentate în susţinerea motivului de nelegalitate invocat se arată, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care simplele afirmaţii neurmate de dovedirea unei situaţii care să probeze cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube nu sunt de natură să conducă la suspendarea executării actelor contestate.
Cu privire la existenţa unui caz bine justificat recurenta susţine că instanţa de fond, soluţionând cauza, nu a ţinut cont de faptul că: actele administrative se bucură de prezumţia de legalitate, iar suspendarea actelor administrative reprezintă o situaţie de excepţie; că reclamanta nu a făcut dovada că această primă condiţie prevăzută de lege este îndeplinită; că motivele de nulitate şi nelegalitate a actelor administrative atacate nu pot fi primite sub pretextul că se tinde la înfăţişarea cazului bine justificat, întrucât cererea de suspendare nu presupune verificarea legalităţii actelor administrative contestate.
Cu privire la prevenirea unei pagube iminente, recurenta susţine că motivele invocate de reclamantă în susţinerea cererii de suspendare nu sunt de natură să facă dovada îndeplinirii nici a acestei condiţii prevăzute de legea specială, suspendarea fiind o măsură de excepţie, care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire i-ar aduce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiţie care nu este îndeplinită în cauză.
3. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea formulată intimata SC R. SA a solicitat pe cale de excepţie anularea recursului pentru: neîndeplinirea cerinţelor de formă, invocând în acest sens nesemnarea cererii de recurs de către un avocat sau consilier juridic, în condiţiile art. 84 alin. (2) Noul C. proc. civ.; nemotivarea acestuia, în condiţiile art. 488 Noul C. proc. civ., arătând în acest sens că recurenta a indicat drept temei de drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 Vechiul C. proc. civ., abrogat la data formulării recursului.
Pe fondul cauzei intimata a solicitat respingerea recursului arătând în acest sens că a dovedit, în cauză, existenţa cazului bine justificat, precum şi iminenţa unei pagube care s-ar putea produce în patrimoniul său prin menţinerea actelor de control fiscal contestate.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 9 octombrie 2013, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.
Ambele părţi au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin Încheierea din 19 noiembrie 2013 completul filtru a înlăturat critica formulată de intimată cu privire la nerespectarea condiţiei de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) Noul C. proc. civ., a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul recurentei A.N.A.F. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) Noul C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
4.2 Cu privire la fondul recursului
4.2.1 Analiza motivului de casare invocat
Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., reţinând în acest sens, în dezacord cu recurenta, că analiza sumară a motivelor de nelegalitate invocate cu privire la actele administrativ-fiscale a căror suspendare s-a dispus în cauză oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucurau respectivele acte şi fac verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.
Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în raport de susţinerile părţilor, dar şi de înscrisurile depuse la dosar, a realizat o examinare sumară a situaţiilor de fapt şi de drept invocate de reclamantă pe care le-a considerat, în mod justificat, ca fiind de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrativ-fiscale în privinţa cărora s-a solicitat suspendarea executării, aşa încât nu va fi primit argumentul recurentei referitor la soluţionarea cauzei doar în baza unor simple afirmaţii neînsoţite de dovezi în susţinerea îndeplinirii celor două condiţii impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.
În acest sens, Înalta Curte constată că în mod justificat instanţa de fond a reţinut ca fiind îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care din analiza sumară a actelor administrativ-fiscale contestate s-a conturat o situaţie şi o modalitate de calcul a obligaţiilor fiscale reţinute în sarcina intimatei, prezumtiv incorecte, ce se impune a fi clarificată cu ocazia cercetării fondului respectivelor acte, ceea ce ar putea presupune şi administrarea probei cu expertiză contabilă, aşa încât va fi înlăturată critica formulată de recurentă pe acest aspect.
De asemenea, se impune a fi subliniat faptul că iminenţa prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenţia unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul şi în situaţia dedusă prezentei judecăţi.
Aşadar, aprecierea instanţei de fond în sensul că în ipoteza menţinerii formelor de executare silită care au determinat blocarea conturilor societăţii, cu consecinţa imposibilităţii îndeplinirii obligaţiilor financiare asumate contractual în raporturile comerciale aflate în derulare, societatea ar risca atât obligarea sa la plata unor penalităţi sau chiar intrarea în insolvenţă reprezintă un argument suficient pentru a se dispune măsura prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, aşa încât vor fi înlăturate şi criticile referitoare la neîndeplinirea condiţiei existenţei pagubei iminente, în sensul art. 2 lit. ş) din acelaşi act normativ.
În consecinţă, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 544/2004 pentru admiterea măsurii provizorii solicitate de intimată, nefiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ.
4.2.2 Soluţia instanţei de recurs
Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 497 alin. (1) Noul C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva Încheierii din 7 iunie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 491/2014. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 513/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
